Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 818/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 818
Ședința publică de la 03 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 677 din 15.04.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, - și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Finanțelor Publice I și concluzii scrise și note de ședință de către recurentul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI sub nr. 1112/99/16.12.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 18.02.2008 și pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că începând cu data de 18.02.2008 a fost numită în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman. În conformitate cu art. 47 din Legea nr. 50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Mai susține reclamanta că disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, făcând parte dintr-o lege organică, își produceau efecte și la data numirii sale în funcție întrucât nu puteau fi abrogate prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, printr-o ordonanță simplă a Guvernului neputând fi infirmată o prevedere reglementată printr-o lege organică. De altfel, neaplicabilitatea dispoziției de abrogare era impusă și de prevederile art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Mai susține reclamanta că prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțe, a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Reclamanta mai precizează faptul că, în condițiile în care prin actele normative adoptate (OUG nr. 75/2008) s-a stabilit plata acestor drepturi doar magistraților care dețin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în mod inevitabil s-a creat situația în care în sistemul judiciar există magistrați care beneficiază de acest spor și magistrați cărora nu li se recunoaște acest drept, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții. Or, acest aspect este de natură să reprezinte o discriminare în sensul disp. art. 16 alin. 1 din Constituție și ale art. 1 din protocolul nr. 12.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
La primul termen de judecată, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând și obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea nr. 500/2002 și în Legea nr. 511/2004. Mai susține pârâtul, în conformitate cu prevederile art. 1 și 2 din nr.OG 22/2002, sumele datorate și stabilite în baza titlurilor executorii se achită ca urmare a rectificării bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite, în speță Ministerul Public. În consecință, singurul competent a întreprinde toate demersurile legale pentru rectificarea bugetului în sensul suplimentării cu sumele respective este Ministerul Public.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a susținut că prin decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. Prin nr.OG 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, a fost abrogată însă în totalitate Legea nr. 50/1996, deci și art. 47. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii, a tratat doar problema eventualei abrogări a art. 47 de către nr.OG 83/2000, fără a face referiri și la prevederile nr.OG 8/2007. În consecință, decizia nr. 21/10.03.2008 trebuie interpretată în sensul că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești are dreptul la un spor de 50% și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr. 50/1996 prin nr.OG 8/2007.
Mai susține pârâtul că instanța nu poate dispune plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu indicele de inflație, în situația în care acesta nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului nr. 388/2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanțe. Astfel, acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflație, nu se justifică. Pârâtul mai precizează că nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Tot prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că instanța nu poate dispune plata în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților. Legiuitorul este singurul care poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi, instanțele nefiind abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca, în cazul în care se va admite acțiunea reclamantei, chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
La data de 15.01.2009, - a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Ministerul Finanțelor Publice la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 01.10.2008 și pentru viitor, reactualizat cu indicele de inflație. De asemenea, intervenienta a solicitat și obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
La termenul de judecată din 16.01.2009, instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea capătului de cerere ce face obiectul cererii completatoare.
Prin sentința nr. 64/13.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘIs -a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr. 1834/99/24.02.2009.
La termenul de judecată din 01.04.2009,tribunalul nu a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu, având în vedere dispozițiile art. 49 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă și obiectul prezentei acțiuni.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și ale art. 21 din Constituția României referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, precum și faptul că motivele invocate de pârât în susținerea acestei excepții reprezintă în realitate apărări pe fondul cauzei.
Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată, având în vedere disp. art. 8 din Decretul nr. 92/1976.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice,prima instanța a constatat că aceasta este întemeiată. Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea tuturor pârâților, deci și a Ministerului Finanțelor Publice, la plata sporului de 50%. Or, reclamanta nu are raporturi de muncă cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, acest pârât neavând nici o obligație în ceea ce privește plata drepturilor salariale ale reclamantei.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, spor prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante; este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevăd că: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar". Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și disp. Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Or, prin art. 1 oct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicate". Cu toate acestea prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor disp. ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din disp. art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții le acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres pentru aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conf. art. 1 pct. Q3 din Legea nr. 125/2000, "guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997 ".
În consecință, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală și, în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, instanța de fond a constatat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996 începând cu data de 18.02.2008 și pentru viitor.
Mai mult, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Or, potrivit disp. art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În consecință, tribunalul a constatat că este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară.
Cât privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, instanța de fond a reținut că aceasta este neîntemeiată având în vedere faptul că prin această cerere s-a solicitat obligarea chematului în garanție de a lua act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei. Or, obligațiile Ministerului Finanțelor Publice sunt stabilite prin lege și numai în măsura în care acesta nu-și îndeplinește obligațiile legale se poate solicita obligarea sa la alocarea fondurilor necesare pentru plata unor sume.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța de fond a constatat că este întemeiată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț.
În consecință, instanța de fond a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 18.02.2008 - 15.04.2009 și pe viitor, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală a prejudiciului suferit de reclamantă.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pe excepția lipsei calității procesuale pasive și va declina în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta -, instanța a respins- Astfel, prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenienta a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.10.2008 și pentru viitor. Ori, pe calea intervenției principale, respectiv în interes propriu, intervenientul urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său, tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, cererea de intervenție principală făcându-se în contradictoriu cu ambele părți inițiale.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat recurs impotriva acestei hotarari, invocand disp.art.304 pct. 9, respectiv adaugarea la lege si gresita aplicare a acesteia in sensul ca prima instanta nu trebuia sa acorde reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară decat pana la data de 3 februarie 2007, data abrogarii Legii 50/1996 prin OG 8/2007.
A mai criticat recurentul obligarea la plata actualizata a sporului, sustinand ca angajarea cheltuielilor din buget se poate face doar in limita creditelor bugetare anuale aprobate si respingerea cererii de chemare in garantie a Ministerului Finanțelor Publice in raport de prevederile art.60 din pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, nefiind incidente in cauza dispozitiile art.304 pct.9 pr.civ.
Reclamanta, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman a formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În speță, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000.Această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative s-a reținut că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Se mai reține că prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
In raport de cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 martie 2008, deci ulterior aparitiei OG 8/2007, prin decizia ce este obligatorie pentru instanțe în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. reclamanta este îndreptățita la acordarea actualizata a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 18.02.2008 precum si in continuare, pe viitor, pentru o justa si integrala despagubire.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,in mod corect tribunalul a respins-o, nefiind incidente in cauza dispozitiile art 60 si urm.pr.civ.
În consecință, raportat tuturor considerentelor expuse, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod proc.civ. Curtea va respinge recursul si va mentine sentinta ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sent.civ.nr.677 din 15.04.2009 pronunțata de Tribunalul I, sentința pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
31.07.2009-2 ex.-
Tribunalul I:;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
