Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 820/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 820
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții și împotriva sentinței civile nr.961 din 18 09 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN... PU- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești - spor vechime;
La apelul nominal din ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina -în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită,se solicită judecata în lipsă; prin serviciul registratură s-a depus la dosar răspunsul recurenților și G la excepția de necompetență materială primei instanțe în soluționarea cauzei.
Având în vedere că se solicită judecata în lipsă, instanța declară închise dezbaterile și, în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui cu nr. 625/89/ 12.03.2008, reclamanții și G au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi solicitând obligarea acesteia la plata sporului de vechime în muncă de 25% pentru perioada 1.11.2000-31-12-2003, actualizat cu indicele de inflație și la rectificarea corespunzătoare a înregistrărilor din carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sporul de vechime în muncă a fost prevăzut de art. 12 din Legea nr. 52/1991 și menținut în Legea nr. 50/1996. Prin Legea nr. 83/2000, vechimea în muncă nu a mai fost prevăzută pentru magistrați, dar art. 33 din Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogat. Personalul auxiliar continua să primească sporul de vechime, în baza aceluiași text, fiind firesc ca el să fie reactivat și pentru magistrații procurori.
Prin Legea nr. 45/2007, legiuitorul recunoaște în prezent dreptul la sporul de vechime. Prin poziția pârâtei se încalcă prevederile art. 4 din Carta Socială Europeană revizuită, precum și prevederile OG nr. 137/2000.
Pârâta nu respectă nici prevederile Codului muncii, fiind încălcate și prevederile art. 16 alin. 1 din Constituție și art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Reclamanții citează și dispozitivul deciziei nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedirea acțiunii, au fost depuse înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Curtea de Conturi a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, menționând prevederile art. 283 lit. c Codul muncii, art. 1 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că procurorii și judecătorii financiari au beneficiat de o indemnizație de încadrare brută lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de magistrat.
Aceștia nu au beneficiat și de sporul de vechime în muncă, indemnizația lor fiind calculată diferențiat, ținându-se seama și de vechimea acestora în muncă.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca, în cazul în care se admite acțiunea reclamantei, acesta să fie obligat să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate de reclamantă.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acesteia, considerând că nu sunt întrunite condițiile unei cereri de chemare în garanție.
A fost citat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care a formulat un punct de vedere, depunând copia hotărârii nr. 78 din 7.05.2007.
Prin sentința civilă nr. 961 din 18 septembrie 2008, Tribunalul Vasluia admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins ca prescrisă acțiunea formulată de și G în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. O dată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Termenul de prescripție stabilit prin art. 3 din același act normativ este de 3 ani.
Susținerea reclamanților că termenul de prescripție nu este împlinit, întrucât ar fi survenit întreruperea prescripției ca urmare a recunoașterii dreptului prin suspendarea aplicării dispozițiilor privind acordarea sporului de vechime, nu poate fi primită, întrucât prin OG nr. 33/2001 și legile succesive privind bugetul de stat pentru anii 2001-2004 fost suspendată doar acordarea drepturilor privind prima de concediu.
Termenul de prescripție începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel răspunzător de producerea ei.
Întrucât reclamanții au cunoscut atât prejudiciul cât și persoana responsabilă de producerea acestuia la data de 31 2003, iar curgerea termenului nu a fost întreruptă sau suspendată, rezultă că dreptul la acțiune era prescris extinctiv la data de 12 martie 2008, data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Instanța va califica capetele de cereri privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, corectarea încadrărilor salariale și rectificarea înregistrărilor din carnetele de muncă ca accesorii, urmând să le respingă ca urmare a respingerii cererii principale.
Tot ca urmare a respingerii cererii principale, se va respinge și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 Cod proc. civilă, se susține că, în mod eronat, prima instanță a respins ca prescrisă acțiunea, întrucât termenul de prescripție nu este împlinit, intervenind întreruperea prescripției pe toată această perioadă.
Mai mult, aceeași instanță a respins excepția prescripției invocată de Curtea de Conturi, prin sentința civilă nr. 193/21.02.2008, fiind inadmisibil ca aceeași instanță, pentru aceleași drepturi salariale și pentru aceeași perioadă să pronunțe două hotărâri diferite.
Recurenții au depus copia sentinței civile nr. 193 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Din oficiu, în baza prevederilor art. 306 alin. 2 Cod proc. civilă, s-a invocat, ca motiv de ordine publică, necompetența materială a Tribunalului Vaslui în soluționarea cauzei.
Examinând hotărârea primei instanțe, prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Vaslui la data de 12.03.2008, recurenții reclamanți, procurori salarizați conform OUG nr. 27/2006, au solicitat plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime pentru perioada 1.11.2000-31.12.2003.
Potrivit art. I alin. 1 din OUG nr. 75/2008, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iunie 2008, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit <LLNK 12006 27180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin <LLNK 12007 45 10 201 0 17>Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit <LLNK 12007 8130 301 0 32>Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin <LLNK 12007 247 10 201 0 18>Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.
Art. II alin. 1 din același act normativ prevede că dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.
În consecință, reținând că sentința civilă nr. 961 din 18.09.2008 a fost pronunțată de Tribunalul Vaslui cu încălcarea competenței altei instanțe, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și alin. 6 Cod proc. civilă și art. 81 alin. 2 lit. a din Legea nr. 168/1999, se va admite recursul și se va casa în tot sentința, cauza fiind păstrată spre competentă soluționare în primă instanță.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții și G împotriva sentinței civile nr.961 din 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o casează în tot.
cauza spre competentă soluționare în primă instanță în cadrul Curții de APEL IAȘI - Secția conflicte de muncă și litigii de asigurări sociale - în complet legal constituit de cauze directe, conform repartizării aleatorii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Vaslui:
-
-
06.2009.-
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu
