Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 820/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 820/
Ședința publică din 31 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.271/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - pârât TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,- și intimata - reclamantă, cu domiciliul în G,-, - 8,.,47.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții - pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă; în cauză s-a formulat cerere de abținere de către doamna judecător cerere ce a fost soluționată în ședința din Camera de Consiliu din 31.08.2009
S-a dat citire încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu din data de 31.08.2009 prin care s-a admis cererea de abținere formulată de judecător, completul de judecată fiind compus cu participarea judecătorului din planificarea de permanență, încheindu-se în acest sens proces verbal care s-a atașat la dosar.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.271/2802.2008 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu ca pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați.
Au fost obligați pârâți să plătească reclamantului sporul de 15% de confidențialitate, pentru perioada decembrie 2004 la zi și în continuare până la data încetării stării de discriminare, și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr- reclamanta, grefier la Judecătoria Galați până la 14.08.2006 în prezent grefier la Judecătoria Brăilaa solicitat în contradictoriu ca pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, calcularea și plata drepturilor salariale cu sporul de confidențialitate de 15% începând cu decembrie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și pentru viitor. A solicitat reactualizarea acestei sume cu indicele de inflație până la plata efectivă a acestei sume și efectuarea mențiunilor în cartea de muncă.
A solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor încasate.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative,menite să confere categoriilor de persoane - salariați care gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin art. 3 din legea nr. 444/2006, pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului auxiliar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că" pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază".
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriile de funcționari publice prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari de funcționari publici, respectiv celor ale aparatului de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene,Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
În aceeași ordine de idei, prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de prevenire și Combaterii a Spălării Banilor.
Este evident că, cel puțin în raport de dispozițiile OG nr. 19/ 2006, rezultă în mod clar voința de a acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de personal din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și altor infirmații confidențialitate și nu doar celor prevăzute de Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul apărării Naționale Ordine Publică și Siguranță Națională.
Însăși OG nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art. 30 alin. 3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echilibrat și similar a tutore categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Or, deși grefierii, conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat unor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
În conformitate cu prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, purtând titlul " Interzicerea Discriminării " exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special pe sex, rasă, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii,origine națională sau socială, apartenență la o minoritatea națională, avere, naștere sau orice altă situație",acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, lista cuprinsă în art.14 nefiind limitativ", dreptul la nediscriminare, protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit"( 23 iulie 1968 citat de " Convenția Europeană a Drepturilor omului - Comentariu pe articole vol.I Drepturi și Libertăți).
Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat trebuie respectat cu prioritate față de dreptul interne, în caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Prin întâmpinarea Ministerului Justiției a solicitat respingerea acțiunii arătând în esența următoarele:
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Din examinarea cuprinsului Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt:exercitarea următoarelor drepturi" art. 1 alin.(2)" exercitarea drepturilor enunțate" art. 1 alin.(3)" restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege " art. 2 alin.(1) "comportament discriminatoriu" persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei etc.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul ordonanței Guvernului nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementare de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Consideră pârâtul neîntemeiată acțiunea deoarece sporul de confidențialitate nu este unul recunoscut de lege, nu face obiectul articolului 14 al convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pe de altă parte situația grefierilor nu este aceiași și nici similară cu aceea funcționarilor publice aceștia beneficiind de o lege proprie,specială.
Mai apreciază pârâtul legiuitorul este singurul în măsură să acorde sau nu drepturi anumitor categorii de persoane acest atribut neprezentând discriminare ci putere legislativă.
Prin încheierea din 28.01.2008 Tribunalul Galația constatat că CNCD nu au calitate procesuală pasivă în cauză și este citat în proces ca și organ de specialitate acțiunea fiind întemeiată de reclamant pe dispozițiile OUG 137/2000.
De asemenea s-a constatat că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece nu poate fi obligat Ministerul Finanțelor să își aloce fondurile necesare. Cade în sarcina acestuia să vadă cum anume va acorda acești bani.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată pentru următoarele motive:
Față de chestiunea prealabilă invocată de Ministerul Justiției apreciem că discriminarea poate izvorî chiar și dintr-o lege iar dispoz. art. OUG 137/2000 permit a fi invocate și supuse controlului judecătoresc astfel de discriminări.
Puterea legislativă instituie într-adevăr sporuri acordă sau iau drepturi de la cetățeni. În schimb atunci când se acordă un spor acesta trebuie să aibă un obiect, o rațiune, să vizeze ceva,iar acest ceva trebuie să rezulte foarte clar și nu se poate referi decât la o situație obiectivă. Dacă salariile pot fi diferențiate și este normal să fie așa funcție de pregătire profesională, grad, treaptă, examene de promovare etc. sporul nu se poate referi decât la o situație bine definitivă și obiectivă. Dacă se instituie spor de noapte nu putem susține că deși lucrează 10 persoană noaptea acordăm spor doar la 2 din acestea iar pe celelalte 8 persoane le excludem de la beneficierea acestui spor.
Atât timp cât rațiunea ( logiea) sporului a fostnoapteasfera persoanelor ce va beneficia de el se determină prin acest criteriu cine lucrează noaptea.
Prin urmare sunt posibile discriminări și prin modul de acordare a unor drepturi de legiuitor iar instanțele pot cenzura acest aspect tot în baza unei legi.
Aceasta a fost practica și a CNCD-ului și a ÎCCJ.
Pe fondul cauzei pentru a vedea acțiunea instituirii sporului de confidențialitate, dincolo de denumirea acestui spor, și pentru a determina scopul legiferărilor acestui spor trebuie să analizăm diferite ordonanțe emise pentru ca în acest mod a ales să reglementeze legiuitor acest spor.
Inițial s-a acordat persoanelor ce aveau acces la informații clasificate și cu fiecare an a extins sfera persoanelor îndreptățite a beneficia de acest spor.
La acest moment se constată că o largă categorie de funcționari publici beneficiază de confidențialitate, de la cei din aparatul de lucru al Guvernului, Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității personalul ANL, CNCD.
Pentru a vedea ceea ce justifică acest spor, logica și noțiunea instituirii lui trebuie să determine acea valoare protejată de legiuitor la fiecare categorie de salariați pentru care a dat acest spor,și care să fie și comună acestor categorii.
Unicul numitor comun al persoanelor arătate de obligația de confidențialitate instituită prin lege în favoarea lor.
Nu se poate reține că se acordă acest spor doar celor ce au acces la informații clasificate pentru că de exemplu lucrătorii ANL nu au acces la astfel de informații.
Nici nu poate fi reținut că reclamanta grefieră, nu are acces la date și informații din dosare ce nu trebuiesc divulgate. În dosarele de la instanțele de judecată sunt numeroase date și informații mai ales despre viața privată a persoanelor, importante sau neimportante, dar și informații complexe a căror divulgare ar produce grave efecte juridice, economice sau alte asemenea efecte. Chiar dacă ședințele de judecată sunt publice dosarele sunt secrete și accesibile numai părților din dosar. Grefierul are acces la toate dosarele și studiază toate actele dintr-un dosar.
În cauză mai mult ca oricând se impune retribuirea acestei categorii profesionale în raport cu alți funcționari publici dacă, așa cum am constatat rațiunea instituirii sporului a fost efiencietizarea obligației de confidențialitate.
Prin urmare s-a admis acțiunea formulată și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei sporul de 15% de confidențialitate pentru perioada de 2004 la zi și în continuare până la încetarea stării de discriminare și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Curtea de APEL GALAȚI considerând-o nelegală pentru următoarele:
Personalul auxiliar de specialitate nu se încadrează în categoria de funcționari publici la care se referă disp. nr.OG19/2006 aprobată prin Legea nr.444/2006 sau nr.OG6/2007 sau Legea nr.656/2002. Aceștia au acces la informații clasificate secrete de stat sau informații clasificate care intră sub incidența Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și nr.HG585/2002 de aplicare a acesteia de toți deținătorii de certificate ORNISS.
Accesul la documente secrete este permis numai pe baza unei autorizații scrise eliberată de conducătorul instituției (în speță Ministerul Justiției) după notificarea ORNISS.
Ori în cauză personalul auxiliar de specialitate nu se încadrează în aceste categorii de funcționari publici.
În consecință a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, ca nefondată.
În drept a invocat disp. art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâtul Ministerul Justiției considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În primul rând arată că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Prin interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor legale și statuând în sensul obligației stabilite în sarcina pârâților prin dispozitiv, de a plăti un drept care nu este prevăzut de lege, se instituie noi norme, se adaugă la lege, ceea ce constituie o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, încălcându-se astfel principiul separării puterilor în stat.
Competența de a reconsidera poziția față de drepturile salariale cuvenite personalului auxiliar de specialitate revine legiuitorului și nu instanței de judecată, reprezentând o problemă de legiferare și nu de interpretare a unei legi.
În al doilea rând, hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, devenind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementare lor de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr.137/2000.
De asemenea, instanța de fond în mod greșit a admis capătul de cerere care are ca obiect actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație până la data achitării întrucât potrivit art. 1088 Cod civil, obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală și nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazul în care, după lege, dobânda curge de drept.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din 1.07.2008 Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Curții și trimiterea cauzei spre soluționare la Înalta Curte de Casați și Justiție.
Prin decizia civilă nr. 4057/26.03.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de APEL GALAȚI.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând recursurile declarate din prisma motivelor invocate de pârâții Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 304 și 3041Cod procedură civilă Curtea apreciază că acestea sunt nefondate însă pentru următoarele considerente:
În cauză, la data de 15 decembrie 2008, s-a pronunțat decizia nr. 46 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul procurorilor și judecătorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1,2, din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora.
S-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază lunar.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]".
Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Întrucât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a emis după data pronunțării hotărârii primei instanțe, devin incidente disp. art. 305. Civilă, fiind vorba un înscris nou.
Și în ceea ce privește modalitatea de actualizare a prejudiciului cauzat reclamantei instanța de fond a avut în vedere repararea lui integrală și cum s-a solicitat prin raportare la consecințele în timp a inflației asupra sumelor astfel declarate.
O asemenea soluție este menită să asigure o reală despăgubire reclamantei și în același timp nu este contrară legii, fiind prevăzută posibilitatea reactualizării drepturilor salariale de care salariatul ar fi trebuit să beneficieze conf. disp. art. 161 al.4 din Codul Muncii referitoare la daunele interese.
Pentru aceste considerente și văzând disp. art. 312 al.1 Cod procedură civilă se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - pârâtă CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.271/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 31 August 2009.
JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
OPINIE SEPARATĂ
în sensul admiterii recursului și modificării sentinței civile prin înlăturarea obligării la plata drepturilor ulterioară datei de 14.08.2006.
Opinia separată vizează strict perioada de acordare a drepturilor solicitate, în sensul că aceasta nu poate fi ulterioară datei de 14.08.2006, din următoarele considerente:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției, pentru ca aceștia să fie obligați să-i achite sporul de confidențialitate.
Din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta a funcționat ca grefier la Judecătoria Galați până la data de 14.08.2006, când s-a transferat la Judecătoria Brăila.
Este evident că drepturile solicitate rezultă din raporturile de muncă pe care aceasta le-a avut cu Tribunalul Galați, fostul său angajator, Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției fiind chemați în judecată doar datorită calității lor de ordonatori secundar, respectiv principal de credite.
În consecință, ulterior datei de 14.08.2006, reclamanta nu a mai avut raporturi de muncă cu Tribunalul Galați, fiind nejustificată obligarea acestuia la plata la plata oricărui drept salarial.
Chiar dacă Tribunalul Galați nu a formulat recurs în cauză, în speță este vorba de un singur drept, obligația pârâților rezultă din aceeași cauză și este solidară, în consecință consider că trebuiau admise recursurile formulate de Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției.
Faptul că și ulterior acestei date reclamanta a rămas în sistem, funcționând la Judecătoria Brăila, instanță care îi datorează același spor de confidențialitate, nu este un motiv ca Tribunalul Galați să fie obligat la plata acestui spor, care trebuie prevăzut în bugetul Tribunalului Brăila și nu poate fi achitat direct de Curtea de APEL GALAȚI, sau Ministerul Justiției, cu care reclamanta nu are raporturi de muncă.
JUDECĂTOR
: /09.09.2009
Opinie separată/11.09.2009
: DC/7 2x/11.09.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
