Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 825/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 825
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr.796 din 3o mai 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN I, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, TRIBUNALUL I, MINISTERUL MUNCII,FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE I, având ca obiect drepturi bănești;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta I, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina -în stadiul procesual al recursului - se află la al patrulea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, se constată recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris și respingerea recursului reclamantei - ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursurilor civile de față.
Prin sentința civilă nr. 796 din 30 mai 2008 Tribunalul Iași respinge excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a prematurității formulării acțiunii invocate de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse.
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței și excepția tardivității formulării acțiunii invocate de pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse.
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii
Admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Casa Județeană de Pensii I, Casa Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la Tribunalul Iași, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, cu sediul în I, str. - nr. 25, jud. I, Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I, cu sediul în I,-, - - 7, jud. I și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, cu sediul în B, str. -. - nr. 2 - 4, sector 1.
Obligă pârâții Tribunalul Iași, Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse să plătească reclamantei despăgubiri reprezentând diferența dintre indemnizația pentru creșterea copilului încasată și indemnizația cuvenită în cuantum de 85% din media veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei nașterii copilului, pentru perioada 01.01.2005 - 03.01.2006.
Respinge cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, având ca obiect plata de despăgubiri aferente perioadei 03.11.2004 - 31.12.2004, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii I, cu sediul în I, str. - nr. 17 - 19, -hica 2A - 2B, jud. I, Casa Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediul în B, sector 2,- și Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a I și B, instanța constată că acestea sunt întemeiate. Potrivit art. 133 alin 2 din Legea nr. 19/2000, calculul și plata indemnizației de asigurări sociale se fac numai de către angajator. Potrivit art. 27 din Legea nr. 19/2000 sumele reprezentând prestații de asigurări sociale care se plătesc de angajator se rețin de acesta din contribuțiile de asigurări sociale datorate pentru luna respectivă.
Așadar, din coroborarea celor 2 articole rezultă că obligația recalculării revine angajatorului și nu
Cât privește calitatea procesuală a I, instanța apreciază că sunt aplicabile aceleiași dispoziții legale.
Totodată, instanța constată că este întemeiată, și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, motivat de disp. art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,având în vedere faptul că reclamanta nu se află în raporturi de muncă cu Statul Român precum și faptul că ordonator principal de credite este Ministerul Justiției.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța constată că nu este întemeiată, motivat de calitatea reclamantei de subiect al raportului de muncă, fiind beneficiara concediului de creștere și îngrijire copil de până la 2 ani.
Cât privește excepția prematurității și lipsei procedurii prealabile, instanța constată că sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii nr. 544/2004, precum și disp. art. 6 din și art. 21 din Constituția României referitoare la accesul liber la justiție și proces echitabil.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I și B, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că la momentul introducerii acțiunii prevederile Legii nr. 19/2000 erau abrogate prin nr.OUG 8/2005, aprobată prin Legea nr. 7/2007 care prevedea că direcțiile de muncă, respectiv ministerul au calitatea de a înregistra cererile și totodată de a urmări desfășurarea procesului de plată.
Instanța constată că este neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului, deoarece această cerere este un litigiu de asigurări sociale, iar competența de soluționare aparține Tribunalului, motivat de art. 155 din Legea nr. 19/2000.
În raport de dispozițiile art. 283 pct. c din Codul muncii, coroborat cu disp. art. 3 din Decretul nr. 167/1958, instanța constată că este neîntemeiată și excepția tardivității formulării acțiunii, cu atât mai mult cu cât această cerere nu este o plângere împotriva unui act emis de
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 3.11.2004 - 31.12.2004, instanța constată că este întemeiată având în vedere disp. art. 3 din Decretul nr. 167/1958, precum și faptul că obiectul prezentei acțiuni îl constituie despăgubiri.
Pe fond, instanța reține că reclamanta este încadrată la Tribunalul Iași în funcția de judecător, începând cu data de 1.11.2003, în perioada 3.11.2004 - 3.01.2006 a beneficiat de concediu pentru creștere și îngrijire copil în vârstă de până la 2 ani.
Prin decizia nr. 173/2004 a Curții de APEL IAȘIs -a constatat suspendarea raporturilor de muncă, în temeiul disp. art. 51 alin 1 lit. a din Legea nr. 53/2003. Prin decizia nr. 5/2006 a Curții de APEL IAȘI, începând cu 3.01.2006 se constată reluarea activității de judecător a reclamantei.
La momentul nașterii copilului pentru care s-a solicitat concediu pentru creșterea și îngrijirea acestuia erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 19/2000 cu modificările aduse de nr.OUG 9/2003, reclamanta beneficiind astfel de o indemnizație în sumă fixă.
Prin Legea nr. 247/2005 ce a modificat Legea nr. 303/2004, prin art. 78 alin 4 se prevede că, concediul de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani este plătit cu 75% din media veniturilor realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de la care se acordă acest concediu.
Prin art. 37 din nr.HG 1275/2005 se stabilește modul de calcul a acestor indemnizații.
Prin nr.OUG 148/2005 s-a revenit la uniformizarea acestei indemnizații, fiind acordată în cuantum fix pentru toți beneficiarii.
Din adeverința nr. 697/18.03.2008 rezultă că reclamanta în perioada 3.11.2004 - 3.01.2006 a beneficiat de indemnizație de creștere a copilului stabilită în raport de disp. art. 125 alin 2 din Legea nr. 19/2000 modificată și reactualizată prin Legea nr. 577/22.12.2003 potrivit cărora pentru drepturile care se stabilesc după 31.12.2003 cuantumul brut lunar al indemnizației prevăzute la art. 121 alin 1 lit. a din Lege este de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Astfel, o situație discriminatorie poate apărea atunci când persoane, sau grupuri de persoane, aflate în situații diferite, sunt tratate asemănător, fără ca tratamentul să fie justificat obiectiv de un scop legitim.
De altfel, și prin Hotărârea nr. 241/2007 a se constată că statul încalcă principiul tratamentului egal atunci când pe parcursul elaborării legilor sau aplicării acestora distinge între persoane care sunt în situații analoage, respectiv atunci când în procesul de elaborare a legilor sau a aplicării acestora nu ia în considerare diferențele efective între acestea.
Deși intenția legiuitorului a fost de a proteja persoanele cu venituri mici beneficiare ale concediului pentru creșterea copilului până la 2 ani, instanța apreciază că aplicarea aceluiași cuantum indiferent de categoriile socio - profesionale din care provin persoanele, fără o diferențiere privind cuantumul contribuțiilor acestor persoane la bugetul asigurărilor sociale, constituie o situație discriminatorie, metodele de atingere ale acestui scop nefiind adevărate.
Având în vedere situația discriminatorie în care se află reclamanta, instanța constată că acțiunea este întemeiată în baza art. 2 din OG137/2000.
Prin sentința civilă nr. 1718 din 31 octombrie 2008 Tribunalul Iași respinge excepția tardivității formulării cererii.
Admite cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 796/30.05.2008 a Tribunalului Iași, formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la Tribunalul Iași, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, cu sediul în I, str. - nr. 25, jud. I, Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I, cu sediul în I,-, - - 7, jud. I și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, cu sediul în B, str. -. - nr. 2 - 4, sector 1.
Dispune completarea dispozitivului sentinței civile nr. 796/30.05.2008 în sensul că:
Obligă pârâții să achite reclamantei drepturile bănești reprezentând actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a despăgubirilor la care au fost obligați prin sentința civilă nr. 796/30.05.2008 a Tribunalului Iași.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata dobânzilor legale.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că potrivit disp. art. 1 din nr.OG 9/2000, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, iar potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Or, în speță, instanța reține că obligația de plată a despăgubirilor reprezentând diferența dintre indemnizația pentru creșterea copilului încasată și indemnizația cuvenită în cuantum de 85% din media veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei nașterii copilului pentru perioada 01.01.2005 - 03.01.2006, nu este purtătoare de dobânzi potrivit prevederilor legale, iar părțile nu au făcut dovada existenței unor prevederi contractuale referitoare la plata de dobânzi în caz de neîndeplinire a obligațiilor bănești. În consecință, neexistând prevederi legale sau contractuale referitoare la obligația de a plăti dobânzi legale, instanța reține că este neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata dobânzilor legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - și pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială I, prin reprezentanți legali, ambii considerând-o nelegală și netemeinică.
1.Reclamantaconsideră că în mod nelegal prima instanță a apreciat ca fiind prescris dreptul său la acțiune pentru perioada 3.11.2004 -31.12.2004. prescripției a fost întrerupt prin intrarea în vigoare în iulie 2005 Legii 247/2005 care a adus modificări Legii nr. 303/2004, în sensul acordării magistraților a unei indemnizații pentru creșterea copilului de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de la care se acordă acest concediu.
Motivează recurenta -reclamantă că la data adoptării acestei legi se află în concediu de creștere a copilului încă din data de 3.11.2004.
Prin Regulamentul adoptat de la 24.08.2005 (art. 21 al. 2 și 3) se recunoaște dreptul magistraților la o indemnizație în cuantumul prevăzut de art. 78 al. 4 din Legea 303/2004.
Totuși, contrar prevederilor Legii 247/2005 și art. 78 al. 4 din Legea 303/2004 a fost adoptată ulterior OG 1275/2005 care prin art. 38 prevede că persoanele care se află în concediu de creștere a copilului la data intrării în vigoare a Legii 247/2005 nu beneficiază de unele reglementări, rămânând aplicabile dispozițiile Legii 9/2000. De altfel, acestei noi reglementări au fost abrogate imediat în ianuarie 2006 prin adoptarea OUG148/2005.
Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 al. 1 lit. a din Decretul 167/1958, modificările aduse Legii 303/2004 în iulie 2005 și Regulamentul adoptat de constituind o recunoaștere a dreptului său și ca atare întrerup cursul prescripției.
Un al doilea motiv de recurs îl constituie faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererile accesorii de obligare a pârâților la plata despăgubirilor în cuantum actualizat în raport de rata inflației și a obligațiilor legale calculate de la data scadenței lunare până la plata efectivă a debitului.
Un al treilea motiv de recurs îl constituie faptul că instanța a respins pe excepția lipsei de calitate acțiunea în contradictoriu cu I, deși acestea sunt autoritățile în bugetul cărora au fost virate în perioada 3.11.2004 -31.12.2005 contribuții de asigurări sociale, și cu Statul Român prin, având în vedere atribuțiile sale în derularea procesului legislativ, conform art. 28 lit. e din Legea 500/2002.
2.Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială I consideră că în mod greșit au fost respinse excepțiile tardivității acțiunii a necompetenței materiale a secției de litigii de muncă și asigurări sociale, a lipsei procedurii prealabile, a prematurității acțiunii, a lipsei calității procesual active a reclamantei și excepției nelegalității acțiunii.
Pe fond invocă faptul că reclamanta nu a dovedit că este discriminată conform art. 1169 Cod civil.
Direcția de Muncă și Protecție Socială Iaf ormulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta, prin care a invocat excepția tardivității și a nulității recursului.
MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă și a invocat excepția tardivității recursului.
Ministerul Economiei și Finanțelor formulează întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta, motivat de faptul că în conformitate cu HG386/2007 nu are calitate procesuală pasivă, nefiind în raporturi de drept material cu aceasta.
Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări sociale formulează întâmpinare, prin care invocă excepția tardivității recursului, iar pe fond respingerea recursului și menținerea sentinței în ceea ce privește constatarea lipsei sale de calitate procesual pasivă.
Recurenta reclamantă a formulat întâmpinare la recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială I, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
La data de 10.11.2008, prin serviciul de registratură, recurenta -reclamantă - a formulat cerere de renunțare la judecata cererii sale în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială
Cererea de renunțare a fost comunicată Direcției de Muncă și Protecție Socială I, care, în conformitate cu dispozițiile art. 246(4) Cod procedură civilă și-a exprimat acordul de a fi primită.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs, apărările și excepțiile invocate de intimați și cererea de renunțare a reclamantei, Curtea reține următoarele:
Excepția tardivității declarării recursului se vădește a fi nefondată și va fi respinsă ca atare.
Potrivit disp. art. 80 din Legea 168/199 termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Comunicarea actelor de procedură, inclusiv a hotărârilor judecătorești, se face în conformitate cu prevederile art. 86 și urm. Cod procedură civilă, iar dovada comunicării constă în procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură, cu respectarea cerințelor art. 100 Cod procedură civilă.
În speță nu există la dosarul de fond dovada comunicării sentinței recurate către reclamanta.
Aplicând principiul echivalenței actelor de procedură, Curtea ia ca punct de pornire în calcularea termenului de declarare a recursului, data de 4.09.2008, când reclamanta a înregistrat cererea de completare a sentinței civile nr. 796/30.05.2008, pe temeiul disp. art. 281 ind. 2 Cod procedură civilă.
În raport de acest moment, cererea de recurs formulată la data de 11.09.2008 se înscrie în termenul prevăzut de art. 80 din Legea 168/1999.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta Curtea reține următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune având ca obiect acordarea despăgubirilor ce își au sorgintea într-un act administrativ, pentru intervalul 3.11.2004 -31.12.2004 a fost admisă de instanța de fond cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit dispozițiilor art. 27(1) și (2) din OG137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Termenul prevăzut de dispozițiile art. 27(2) din OG137/2000 este un termen de prescripție, astfel încât acesta este susceptibil de întrerupere și suspendare în condițiile dreptului comun, Decretul 167/1958, în lipsă de prevederi derogatorii.
În acest context, Curtea constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 16 al. 1 lit. a din Decretul 167/1958 invocate de recurentă, ce reglementează ipotezele în care are loc întreruperea cursului prescripției.
Astfel, Curtea reține că art. 21(3) din Regulament din 24 august 2005 privind concediile judecătorilor și procurorilor emis de Consiliul Superior al Magistraturii întrerupe cursul prescripției în ceea ce privește despăgubirile solicitate de reclamantă, conform art. 16 al. 1 lit. a din Decretul 167/1958 iar începând cu această dată începe să curgă un nou termen de prescripție.
Prin urmare, acțiunea promovată de reclamantă la data de 07.02.2008 cuprinde înlăuntrul său, din punct de vedere extinctiv, și pretențiile pentru intervalul 3.11.2004 -31.12.2004.
Pentru aceste considerente excepția prescrierii dreptului la acțiune va fi respinsă.
Critica referitoare la nepronunțarea instanței de fond asupra cererilor vizând acordarea despăgubirilor cu aplicarea indicelui de inflație și a dobânzii legale a rămas lipsită de obiect. Aceasta întrucât, prin sentința civilă nr. 1718/31 oct. 2008 Tribunalul Iașis -a pronunțat și asupra acestor capete de cerere, ultima sentință intrând în puterea lucrului judecat prin nerecurare.
Criticile aduse de recurenta -reclamantă sentinței de fond în ceea ce privește respingerea acțiunii în contradictoriu cu, și Statul Român prim Ministerul Economiei și Finanțelor, pe excepția lipsei de calitate procesual pasivă sunt nefondate.
Prin raportare la dispozițiile art. 27 coroborat cu art. 133 al. 2 din Legea 19/2000, Casa județeană și Casa națională de pensii nu au competență în calculul și plata asigurărilor sociale, operațiuni care sunt realizate de către angajator.
Împrejurarea că sumele de bani reținute din veniturile recurentei -reclamante cu titlu de contribuții de asigurări sociale au fost virate către aceste autorități, nu este de natură prin ea însăși a atrage calitatea de parte a caselor de pensii în dosarul pendinte.
de calitate procesual pasivă este și statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Este adevărat că în contextul Legii 500/2002 (art. 28 lit. e) executarea obligației de plată a despăgubirilor de către ordonatorii de credite -pârâți, depind de alocarea fondurilor prin legea bugetară.
Reclamanta nu a chemat în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor pentru alocarea fondurilor necesare efectuării plăților pentru a fi incidente dispozițiile legii 500/2002, ci a solicitat ca acest pârât să fie obligat în solidar cu ceilalți pârâți la plata despăgubirilor rezultate din discriminarea la care a fost supusă.
Or, în condițiile în care între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă pentru a fi obligat în mod direct la plată, Curtea constată că în mod legal prima instanță a reținut lipsa de calitate procesual pasivă.
Dată fiind cererea de renunțare la judecata acțiunii în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială I, Curtea, având în vedere achiesarea pârâtei la aceasta, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă va lua act de actul său de dispoziție.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312(5) Cod procedură civilă va admite recursul, și va casa în parte sentința. Va respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune și va trimite cauza spre soluționarea pe fond a capătului de cerere vizând despăgubirile solicitate pentru intervalul 3.11.2004-31.12.2004, aceleiași instanțe.
Va lua act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu
În ceea ce privește recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială I Curtea îl va respinge în temeiul art. 312(1) Cod procedură civilă.
Astfel, în condițiile în care reclamanta a renunțat la judecata acțiunii inițiale în contradictoriu cu recurenta, ceea ce înseamnă că nu este ținută la obligații pecuniare, aceasta nu mai justifică interes actual în soluționarea cererii în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului reclamantei.
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 796 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în parte în sen sul că:
Respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Trimite spre rejudecare aceleiași instanțe cererea de plată a despăgubirilor aferente perioadei 3.11.2004 -31.12.2004.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială
Menține restul dispozițiilor ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială I, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.12.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu
