Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 826/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 826/
Ședința publică din 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Viorica Mihai
GREFIER
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, - 11,.33, împotriva sentinței civile nr.427/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - pârât SPITALUL DE URGENȚĂ "SF. " G, cu sediul în G,-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 2008.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.427/31.03.2008 Tribunalul Galația respins ca nefondate excepțiile autorității lucrului judecat și tardivității.
A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Spitalul de Urgență "Sf. "
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Spitalul de Urgență" Sf. "G a solicitat a se constata nulitatea absolută a încetării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului pentru că măsura a fost dispusă fără respectarea regulilor Codului Muncii.
A solicitat reintegrarea în funcție și plata despăgubirilor conf.art.78 Codul Muncii în funcția de reparator-metrolog.
În motivarea cererii sale a arătat reclamantul că desfacerea este lovită de nulitate din următoarele motive:
- refuzul pârâtei de a permite verificarea înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă, precum și refuzul de a elibera după data comunicării deciziei nr.571/3.08.2000.
- nerespectarea prevederilor art 133.(preluate de actualul cod al -art.64) în sensul de a propune alt loc de muncă și eventual solicitarea sprijinului
A arătat că la 3.05.2000 a participat la un interviu la sediul pârâtei pentru ocuparea unui post vacant aflat în statul de funcție al serviciului de metrologie.
Pentru funcția de verificatori-metrologi ca pregătirea școlară și profesională trebuiau întrunite cerințele prevăzute de art. 18 OUG 318/1998.
Pentru reparatori-metrologi a fost prevăzut pentru prima dată atestat ce se obținea în condițiile prevăzute și pentru verificatori.
În urma acestui interviu reclamantul a obținut aprobarea angajării pe postul liber de reparator-metrolog pe domeniile indicate, mase și presiuni domnii strict medicale).
Pe durata 3.05.2000-3.07.2000 a ținut permanent legătura cu serviciul resurse umane aducând la cunoștință datele la care Biroul de metrologie avea programată atestarea, respectiv autorizarea. La data de 13.07.2000 s-a încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată pe funcția de metrolog. La data de 14.07.2000 s-a încheiat o modificare a trecându-se funcția de muncitor metrologie.
Atât actul încheiat în 13.07.2000 cât și modificarea din 14.07.2000 au fost încheiate într-un singur exemplar și au rămas în posesia angajatorului.
Reclamantul a solicitat să se constate faptul că între părți a fost încheiat un pe durată nedeterminată conf.art.70 alin 1.
Astfel că, în această situație, indiferent de motivele invocate prin decizia 571/3.08.2000 angajatorul era obligat să emită decizie de concediere, iar conf.art.62 alin 2 și art.74 alin 1. decizia se emite în scris, sub sancțiunea nulității absolute. Decizia trebuia să cuprindă motivele concedierii, durata preavizului, lista locurilor de muncă disponibile, dovada că angajatorul s-a adresat F M, termenul și instanța de judecată la care se poate contesta decizia.
Prin întâmpinare pârâtul invocat excepția autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr.298/2001 a Tribunalului Galați, excepția tardivității, termenul de contestație a deciziei de desfacere a fiind de 30 de zile;pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
Față de cele două excepții invocate Tribunalul a reținut că ele sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
În cauză nu este autoritate de lucru judecat deoarece în prezenta acțiune se solicită nulitatea absolută a încetării, iar prin cealaltă cerere s-a contestat decizia de desfacere a
În prezenta cerere se invocă alte motive de nulitate absolută, cauza cererii de chemare în judecată fiind diferită față de cauza cererii ce a format obiectul dosarului 3391/C/2001.
Prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile întrunirii excepției de autoritate de lucru judecat, tripla identitate de părți, obiect, cauză.
Cu privire la excepția tardivității instanța a reținutcă nu se pune problema termenului de 30 de zile prevăzut de Codul Muncii pentru contestarea deciziei deoarece în cauza de față nu se contestă o asemenea decizie, ci se solicită a se contesta nulitatea absolută a unui act juridic.
Pe fondul cauzei Tribunalul a apreciat ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Refuzul pârâtului de a permite verificarea înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă și refuzul eliberării carnetului titularului nu afectează cu nimic valabilitatea actului juridic de desfacere a. Acest motiv invocat nu este prin natura sa să ducă la nulitatea absolută a desfacerii.
Cu privire la cel de-al doilea aspect invocat se reține că obligația de a se adresa AJOFM pentru găsirea unor posturi precum și obligația oferirii unui loc de muncă vacant corespunzător se referă la situația concedierii dispuse pentru motivele prevăzute la art 61 lit c și d precum și în cazul art 56 lit f, respectiv pentru situațiile concedierii pe motive de inaptitudine fizică sau psihică a salariatului, pentru situația în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat sau în cazul încetării de drept a ca urare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate conf.art.133 în vigoare la acel moment. În prezenta cauză ne aflăm în una dintre situațiile enumerate mai sus.
Reclamantul a fost angajat în funcția de muncitor- în cadrul Compartimentului Metrologie pe durată determinată iar încetarea raporturilor de muncă a avut loc prin revenirea la serviciu a titularului postului ocupat, aflat în concediu de maternitate la data angajării reclamantului.
Reclamantul a fost angajat conf.art.70 al 1 Codul Muncii în vigoare în anul 2000(cod abrogat la 12.11.1997) și desfacerea a intervenit tot sub puterea acelei legi.În acest text de lege se prevedea că, în anumite situații contractul de muncă se poate încheia și pe durată determinată, în cazul înlocuirii titularului unui post care lipsește temporar de la serviciu și căruia unitatea este obligată să-i păstreze postul.
Conf.art.129 raporturile de muncă încetează la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de muncă.
Al treilea motiv de nulitate invocat de reclamant de asemenea nu este un motiv care să ducă la nulitatea încetării și aceasta deoarece refuzul pârâtului de a-l primi pe reclamant la unitate este un aspect exterior de actul juridic de desfacere a.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a se constata că este încheiat pe durată nedeterminată s-a apreciat ca nefondată această cerere deoarece contractul a fost încheiat în formă scrisă, în el a fost prevăzută durata și ambele părți a semnat acest contract, deci și-au însușit conținutul actului.
Față de cele mai sus expuse s-a apreciat ca nefondată acțiunea reclamantului și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- cu capătul de cerere referitor la refuzul angajatorului de a permite verificarea înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă precum și cele din registrul general de evidență al salariaților înțelege să dovedească, că decizia de concediere este lovită de nulitate;
- procedura prevăzută de art.133 al.1 din vechiul cod al muncii preluat aproape în totalitate de noua reglementare (art.64) în practică s-a statuat că obligația respectivă este aplicabilă și în situațiile prev. de art. 65 astfel încât omisiunea de aoa duce la îndeplinire atrage nulitatea acelei măsuri;
- omisiunea angajatorului de a face mențiuni în carnetul de muncă despre existența contractului de muncă și refuzul intimatei de a-i permite să verifice înscrierile din carnet constituie motive de nulitate absolută a desfacerii contractului de muncă;
- angajatorul nu respectat disp. art. 62 al.2 coroborat cu art.74 al.1 din actualul cod al muncii respectiv art.134 al. 1 și 2 din vechiul cod al muncii.
În drept a invocat disp. art. 81 al.1 din Legea nr.168/1999.
Deși citat legal, Spitalul Județean de Urgență "Sf. " G nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă Curtea apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la refuzul intimatei de a permite verificarea înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă precum și cele din registrul general de evidență a salariaților și omisiunea angajatorului de a face mențiuni în carnetul de muncă despre existența contractului de muncă al recurentului, instanța apreciază că aceste motive nu afectează valabilitatea actului juridic - contractul de muncă deoarece nu se încadrează în cazurile de nulitate absolută expres și limitativ prevăzute de lege.
Nulitatea este definită ca fiind o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
În esență, nulitatea este sancțiunea care intervine în cazul care nu se respectă,la încheierea actului juridic, condițiile de valabilitate și nu cele ulterioare invocate de către partea nemulțumită, în speță,recurentul.
În ceea ce privește critica recurentului că angajatorul nu a respectat procedura prev. de art.133 al.1 din Codul Muncii (Legea nr.10/1972) instanța apreciază că nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Propunerea unor alte locuri de muncă vacante este prev. de art. 133 din Codul Muncii, în situații în care concedierea se dispune când: unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză ca urmare a reorganizării, unitatea se mută în altă localitate și are posibilitatea să-și asigure pe plan local cadrele necesare, persoana nu corespunde sub raport profesional postului în care a fost încadrată conf. art.130 lit.a - c și d, precum și în cazul în care postul ocupat de salariat este realizat pe baza hotărârii organelor competente, cel care a deținut acel post în temeiul disp. art. 130 lit.f din Codul Muncii.
În această situație angajatorul are obligația de a-i asigura salariatului locuri de muncă vacante în unitate compatibile cu pregătirea sa profesională.
Atunci când angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante el are obligația de solicita sprijinul Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă în vederea redistribuirii salariatului corespunzător pregătirii profesionale, sau după caz capacității de muncă stabilită de medicul de medicina muncii, sau tot în situațiile menționate mai sus.
Rezultă din redactarea textului art.133 din Codul Muncii că legiuitorul a prevăzut în mod expres obligațiile angajatorului de a-i propune salariatului alte locuri de muncă în unităte compatibile cu pregătirea sa profesională numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 133 lit. a-c, e și f din Codul Muncii.
Așadar, conform contractului de muncă încheiat la data de 14.07.2000, recurentul a fost angajat în funcția de muncitor în cadrul Compartimentului Metrologie pe durată determinată iar încetarea raporturilor de muncă a avut loc prin revenirea la serviciu a titularului postului ocupat aflat în concediu de maternitate la data angajării recurentului.
Angajarea recurentului s-a făcut în conf. cu prev. art. 70 al.2 din Codul Muncii, care prevede că în anumite condiții, contractul de muncă se poate încheia și pe durată determinată în cazul înlocuirii titularului unui post care lipsește temporar de la serviciu și căruia unitatea este obligată să-i păstreze postul.
De asemenea, încetarea contractului de muncă s-a făcut cu respectarea disp. art. 129 din Codul Muncii conform cărora, contractul încetează la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de muncă.
Concluzionând, instanța apreciază că în cauză nu devin aplicabile disp. art.133 din Codul Muncii deoarece contractul de muncă al recurentului a fost încheiat în conformitate cu disp. art. 70 alin.2 din Codul Muncii.
De asemenea, nu devin aplicabile nici disp. art.134 al.1 și 2 din Codul Muncii întrucât în cauză nu a avut loc o concediere ci încetarea de drept a contractului de muncă ca urmare a expirării termenului pentru care a fost încheiat.
În atare condiții criticile formulate de recurent nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prev. de art.304 pct. 1- 9 Cod procedură civilă și prin urmare în temeiul disp. art. 312 al.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de reclamantul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - reclamantul, domiciliat în G,-, - 11,.33, împotriva sentinței civile nr.427/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /12.12.2008
:DC/ 2 ex/22.12.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:C-tin /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Viorica Mihai
