Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 8273/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8273
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC - & LI COM SERV SRL împotriva sentinței civile nr. 895/10.04.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta SC - & LI COM SERV SRL reprezentată de avocat, a lipsit intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea întâmpinării de către intimată, după care,
Se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantei recurentei pârâte.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului Mehedinți, pe fond admiterea în parte a acțiunii formulate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 895 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC. - & LI SRL.
A fost anulată Decizia nr. 5 din 12.11.2007 emisă de SC. - & LI SRL Tr.
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de încetare a contractului individual de muncă nr. -/20.11.2006, de înregistrare la ITM M, începând cu data de 11.11.2007 conform prevederilor art. 56 lit.j din Codul Muncii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei contravaloarea indemnizației concediului de odihnă aferentă perioadei 11 noiembrie 2006-30 aprilie 2007.
S-au respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă și la plata despăgubirilor pe perioada 1.05.2007 - 1.10.2007.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că reclamanta a fost angajata societății cu contract individual de muncă pe perioadă determinată respectiv 11.11.2006 - 12.11.2007, ( fila 31 ), înregistrat la. M în funcția de bucătar.
Că la data de 12.11.2007, în urma controlului efectuat de M, angajatorul COM SERV a emis decizia nr. 5/12.11.2007, ( fila 32 ) în baza art. 55 lit. b din Legea nr. 53/2003 de încetare a raporturilor de muncă ale reclamantei fără ca în fapt să existe acordul acesteia.
Cu privire la data încetării raporturilor de muncă a împrejurărilor și a temeiului de drept pârâta nu a produs nici o dovadă deși în raporturile de muncă sarcina probei revine angajatorului.
Referitor la cererea reclamantei privind obligarea pârâtei să-i plătească c/v concediului de odihnă pe perioada lucrată, s-a apreciat că este întemeiată întrucât potrivit art. 139 alin 1 din Codul Muncii "Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților."
Cererea reclamantei de emitere a unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă pe perioada 01.05.2007 - 12.11.2007 este lipsită de suport juridic întrucât cauzele de suspendare a acestuia sunt expres prevăzute de lege la art. 49 - 50 din Codul Muncii iar reclamanta nu se încadrează în aceste situații.
Reclamanta prin precizarea de acțiune a solicitat ca pe lângă pretențiile inițiale să fie obligată pârâta și la plata unei despăgubiri egală cu suma de 2.045 lei reprezentând salariul de care a fost lipsită pe perioada 01.05.2007 - 01.10.2007, cerere pe care instanța o apreciază ca neîntemeiată întrucât potrivit art. 154 alin 1 din Codul Muncii "Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă." iar în această perioadă reclamanta nu a prestat muncă. Chiar dacă începând cu data de 1 mai 2007, reclamanta nu a mai fost primită la serviciu, aceasta nu a făcut dovada nici-unui demers în scopul reluării activității.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică,arătând că instanța a dat o interpretare evident părtinitoare probelor administrate.
S-a reținut că societatea nu a produs nici o dovadă referitoare la încetarea raporturilor de muncă deși s-a depus statul de plată pe luna aprilie,din care rezultă că intimata reclamantă nu s-a mai prezentat la serviciu.
Martorul arătat, în depoziția sa, că plata drepturilor salariale se face la societate de două ori pe lună, respectiv în zilele de 15și 30.
Declarația martorului a fost îndepărtată nejustificat, dată fiind calitatea de angajatul societății și s-a dat eficiență doar martorilor și, prima prietena reclamantei și a doua fostă angajată, căreia în luna aprilie 2007 i-au încetat raporturile de muncă.
Societatea a depus pontajul pe luna aprilie și procesul verbal de control nr.9130 din 12 noiembrie 2007, încheiat de ITM M din care rezultă că societatea depus lunar statele de plată la ITM.
O altă critică are în vedere faptul că i-au fost acordate drepturile salariale aferente lunii aprilie 2007 fără ca suma pretinsă să fie dovedită, reținându-se doar calculul depus de reclamantă.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că criticile nu sunt întemeiate în ceea ce privește depozițiile martorilor.
Declarațiile de martori sunt contradictorii,astfel că nu se poate stabili cu certitudine situația de fapt în ceea ce privește obiectul cauzei.
Se constată însă că angajatorul nu și-a îndeplinit obligația privind evidența timpului de muncă.
Potrivit art. 116 Codul Muncii, angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului evidenței muncii această evidențe ori de câte ori este solicitat.
In practică evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat se ține de către angajator prin intermediul foii colective de pontaj, lucru pe care recurenta nu l-a realizat.
Susținerea că statul de plată face dovada evidenței orelor de muncă prestate de către reclamantă nu poate fi primită, deoarece, așa cum s-a precizat, recurentul pârât nu și-a îndeplinit obligația impusă de art.116 Codul Muncii.
Nu poate fi primită nici ultima critică în ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii aprilie 2007deoarece în instanță s-a depus,într-adevăr, un calcul efectuat de către reclamantă, iar recurenta pârâtă nu a depus un contracalculului având în vedere că în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 214 se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC - & LI COM SERV SRL împotriva sentinței civile nr. 895/10.04.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2&30.09.1008
fond:
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Lucian Bunea, Corneliu Maria
