Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 848/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 848/
Ședința publică din 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.311 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul-intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Reclamantul-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 311 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a admis acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi formulată de reclamanții, HG, G, - procurori, și, - personal auxiliar de specialitate, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și Ministerul Finanțelor Publice, obligând în solidar pârâții la plata în favoarea reclamanților a primei de vacanță pe anul 2006, urmând ca sumele cuvenite să fie actualizate cu rata inflației, calculate de la data scadenței până la plata efectivă a sumelor; pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M a fost obligat să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor; s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, obligându-l pe acesta să aloce în favoarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat casarea sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii introductive ca nefondată, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, încălcând dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă, întrucât nu a respectat decizia nr. XXIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, se acordă numai pe perioada anilor 2001-2002.
S-a mai arătat că, începând cu data de 1 ianuarie 2003 dreptul privind primele de vacanță cuvenite magistraților a fost abrogat prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 și prin urmare solicitarea reclamanților referitoare la plata drepturilor reprezentând primele de vacanță pentru anul 2006, este nelegală.
Referitor la actualizarea drepturilor bănești acordate reclamanților cu indicele de inflație, s-a arătat că Ministerul Public nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, iar angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare aprobate. Ministerul Public neavând alte surse de finanțare, plata sumelor reprezentând indicele de inflație se poate face numai prin voința legiuitorului.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința atacată în carnetul de muncă, s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976, drepturile acordate de instanța de fond nefiind drepturi salariale.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M a solicitat casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii introductive, invocând faptul că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă, nefiind luate în considerare dispozițiile deciziei nr. XXIII/2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a susținut de asemenea că, este nelegală și dispoziția instanței de fond de actualizare a drepturilor bănești acordate în funcție de rata inflației.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat modificarea sentinței atacate și în principal respingerea acțiunii introductive ca inadmisibilă față de acest minister, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca prematură.
În motivarea recursului s-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece este terț în raporturile dintre reclamanți și celelalte instituții pârâte, astfel că nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești pretinse de aceștia.
Referitor la fondul cauzei s-a arătat că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 146/1997 pentru eșalonarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001-2006, conform cărora primele pentru anul 2006 solicitate de reclamanți nu erau exigibile la data pronunțării sentinței criticate.
Recursurile declarate au fost înaintate spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă ulterior ca urmare a faptului că dispozițiile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale, dosarul a fost trimis la Curtea de Apel Târgu -
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, HG, G, - procurori, și, - personal auxiliar de specialitate au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și Ministerul Finanțelor Publice obligarea în solidar a acestora la plata în favoarea reclamanților a drepturilor bănești cuvenite pentru anul 2006, cu titlu de primă de vacanță, actualizate cu indicele de inflație.
Dreptul la prima de concediu a fost recunoscut în favoarea magistraților și a personalului auxiliar din organele autorității judecătorești prin dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introduse prin art. I pct. 38 din OG nr. 83/2000, textul menționat prevăzând că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
În ceea ce-i privește pe magistrați, dreptul acestora la prima de concediu a încetat să mai subziste ulterior datei de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare OUG nr. 177/2002 prin care au fost abrogate prevederile art. 11și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea magistraților din Legea nr. 50/1996.
În acest sens s-a statuat și prin decizia nr. XXIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (îndreptată prin încheierea din 21 mai 2007), prin care soluționându-se recursul în interesul legii declarat de procurorul general, s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG nr. 183/2000, prima de concediu pentru magistrați, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin admiterea recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, curtea reține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că solicitarea reclamanților-magistrați este justificată din punct de vedere legal.
De asemenea, în mod eronat a reținut instanța de fond în ceea ce-i privește pe magistrați, că interpretarea dată prin decizia nr. XXIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost infirmată prin OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate pe perioada 2001-2006, deoarece acest act normativ vizează doar categoria personalului auxiliar din sistemul justiției.
În consecință, având în vedere că pentru perioada ulterioară anului 2002 și până la intrarea în vigoare a actului normativ prin care dreptul magistraților la acordarea primei de concediu a fost recunoscut din nou (art. 1 pct. 11 din Legea nr. 45/2007 pentru aprobarea și modificarea OUG nr. 27/2006), magistrații au fost excluși de la beneficiul primei de vacanță, instanța de recurs apreciază că pretențiile reclamanților magistrați de acordare a primei de concediu pentru anul 2006 sunt nefondate.
În ceea ce privește cererea personalului auxiliar de specialitate, dreptul acestora la acordarea primei de concediu nu se limitează la perioada anilor 2001-2002, însă trebuie avut în vedere faptul că ulterior formulării cererii de chemare în judecată de către reclamanți s-a adoptat OUG nr. 146/2007 prin care s-a aprobat plata eșalonată a primelor de concediu suspendate în perioada 2001-2006, acest act normativ vizând și categoria personalului auxiliar din sistemul justiției.
Conform art. 2 din OUG nr. 146/2002, personalul căruia până la intrarea în vigoare a acestui act normativ nu i s-au acordat primele de concediu pentru perioada 2001-2006, urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, iar în privința drepturilor pentru anii 2005 și 2006 s-a prevăzut că acestea vor fi plătite în luna octombrie 2008.
În consecință, având în vedere că potrivit actului normativ sus-menționat, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de prima de concediu aferentă anului 2006 în luna octombrie 2008, instanța de recurs reține că și pretențiile reclamanților care fac parte din categoria personalului auxiliar, sunt nefondate.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de pârâți și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, apreciind că față de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive invocate prin memoriile de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, cu sediul în T-M,-, județul M și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 311 din 6 martie 2008 Tribunalului Mureș.
Modifică hotărârea atacată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, HG, G, - procurori, și, - personal auxiliar de specialitate, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-29.06.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
