Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 86/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.86
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier C
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SRL S împotriva sentinței civile nr.1817 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâta recurentă avocat, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri:
Avocat, depunând la dosarul cauzei un memoriu formulat de recurentă, copia unei plângeri penale, precum și statele de plată pentru perioada august 2007 - iulie 2008 însoțite de situația contribuțiilor plătite la bugetul de stat în această perioadă, a învederat instanței faptul că în hotărârea atacată, la pagina patru, atât în considerentele primului alineat cât și în dispozitiv se arată că pârâta este obligată să plătească intimatului drepturile salariale aferente perioadei august 2007 - 30 iulie 2008, din înscrisurile depuse rezultând în mod cert că este vorba de o eroare materială, dat fiind faptul că din luna octombrie 2007 veniturile au fost diminuate la J, pentru lunile august - septembrie, conform statelor de plată, intimatul încasând suma de 400 lei lunar integral.
Pe fondul cauzei, susținând motivele de recurs prezentate în scris, a solicitat instanței să verifice și să constate că mențiunile din caietul grefierului de ședință care au fost făcute cu ocazia judecării pe fond a cauzei și consemnate în sentință la fila 2 alin.2 sunt nereale. Pe de altă parte a solicitat să se observe faptul că nu au fost evaluate toate probele, dovada fiind considerentele instanței de fond, în sensul că deși au fost audiați la cererea recurentei martorii și care au avut aceeași calitate, de conducători auto, ca și intimatul din acest dosar, nu s-a făcut nicio referire la declarațiile lor deși aceștia au confirmat întru totul susținerile pârâtei, în sensul că atât ei cât și intimatul și-au primit pe întreaga perioadă veniturile la care aveau dreptul. A mai arătat că tot timpul reclamantul a locuit și locuiește în municipiul V D, județul S, și fiindcă locuia în această localitate și în majoritatea timpului era plecat din țară, atât modul de încasare a salariilor cât și corespondența dintre el ca angajat și unitatea recurentă se efectua cu mai mare greutate, acesta nedeplasându-se în municipiul S la sediul firmei. Așa s-a întâmplat și cu actul adițional care, potrivit expertizei grafologice nu a fost semnat de intimat, dovedindu-se faptul că la momentul când a fost întocmit, a și fost trimis intimatului la VDp entru semnare. A mai arătat că după un interval de timp s-a prezentat o femeie care a afirmat că este soția sa și care a depus actul respectiv semnat la sediul firmei, neputându-se face o verificare de scripte din partea unității, în sensul de a compara alte semnături de pe alte acte cu semnătura de pe actul adițional. Un alt aspect neavut în vedere de către instanța de fond este și intervalul de timp în care reclamantul intimat a lucrat la unitatea recurentă. Dacă astfel de nemulțumiri din partea sa ar fi existat lună de lună pe parcursul derulării raporturilor de muncă, acesta ar fi protestat la vremea respectivă. său a fost făcut după o lungă perioadă de timp, nicidecum în perioada derulării contractului său de muncă, ceea ce ar trebui să ducă la concluzia că situația prezentată de acesta nu este reală.
În ce privește copia plângerii penale depusă la dosar a arătat că aceasta a fost formulată în vederea verificării situației în legătură cu persoana care a făcut mențiunea semnăturii în locul intimatului în acel act adițional și eventuala identificare a acelei femei, despre care ulterior s-a aflat că nu era soția ci concubina intimatului la acel moment. Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată de la toate instanțele.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- la data de 14.08.2008, astfel cum a fost restrânsă la termenul din 06.11.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL S, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale pentru munca prestată în perioada august 2007 - 30.07.2008, și anularea actului adițional nr. 5/01.10.2007 la contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă sub nr. -/20.08.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei începând cu sfârșitul lunii iulie 2007 și până la data de 30.07.2008, perioada pentru care angajatorul nu i-a plătit salariul.
A mai arătat că angajatorul i-a modificat contractul de muncă la J de normă deși el a muncit în același regim, de normă întreagă.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept pe dispoziții legale.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri, solicitând totodată încuviințarea probei cu declarațiile martorilor și și cu expertiză grafologică pentru a se stabili dacă semnătura de pe actul adițional nr. 5/01.10.2007 la contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă S sub nr. -/20.08.2007, îi aparține.
Legal citată, pârâta SC SRL Sad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că reclamantului i s-a redus norma de lucru cu 50%, deoarece într-o lună acesta efectua două curse, iar două săptămâni era liber.
În susținerea întâmpinării pârâta a depus la dosar înscrisuri
Prin sentința civilă nr.1817 din 22 octombrie 2009, Tribunalul Suceava a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat actul adițional nr. 5 din 01.10.2007 la contractul individual de muncă nr. -/20.08.2007.
Totodată a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei august 2007 - 30 iulie 2008 conform contractului individual de muncă nr. -/20.08.2007 precum și suma de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit contractului de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă S sub nr. -/20.08.2007, reclamantul a fost angajat în muncă de SC SRL S, pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.08.2007, salariul de bază brut lunar negociat de părți fiind de 400 lei lunar, raporturile de muncă încetând la data de 30.07.2008, urmare a demisiei reclamantului.
Prin actul adițional nr. 5/01.10.2007 la contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă S sub nr. -/20.08.2007 ( 52) salariul negociat de părți prin contractul individual de muncă s-a redus de la 400 la 200 lei, iar timpul de muncă s-a redus de la 8 ore pe zi, la 4 ore pe zi.
Prin raportul de expertiză grafologică efectuat în cauză s-a stabilit că semnătura de la poziția salariat de pe actul adițional nr. 5/01.10.2007 la contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă S sub nr. -/20.08.2007, nu a fost executată de către.
Cum potrivit art. 41 din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar în cauza de față s-a dovedit că reclamantul nu și-a dat acordul pentru modificarea contractului său de muncă în sensul diminuării salariului de la 400 la 200 lei și a timpului de muncă de la 8 ore pe zi la 4 ore pe zi, tribunalul a anulat actul adițional nr. 5/01.10.2007. Instanța de fond a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar conform art. 163 alin. 1 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Față de aceste dispoziții legale, a apreciat că reclamantul este îndreptățit să primească drepturile salariale pentru perioada 01.08.2007 - 30.07.2008, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă S sub nr. -/20.08.2007, pârâta nefăcând dovada plății acestor drepturi în condițiile art. 163 alin. 1 și art. 287 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SRL S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive:
- în considerentele sentinței s-a reținut greșit că apărătorul său a afirmat că din declarațiile martorilor ar rezulta că salariați ai unității au primit doar diurnele, reclamantul fiind salarizat la fel cu aceștia, în realitate apărătorul susținând în concluzii că reclamantul, la fel ca și martorii audiați, a primit toate drepturile, inclusiv diurnele;
- cu ocazia efectuării expertizei grafologice nu au fost analizate toate înscrisurile, concluziile acestui raport urmând a fi înlăturate;
- instanța nu a luat în considerare declarațiile martorilor și salariați ai unității, însă a avut în vedere cele declarate de martorii propuși de reclamant care nu au lucrat niciodată în societate;
- plata salariului către reclamant, fie în străinătate, fie în localitatea de domiciliu a acestuia a fost dovedită cu declarațiile martorilor și registrul de casă al firmei;
- faptul că actul adițional nu a fost semnat de reclamant nu înseamnă că este nul, cât timp a fost trimis la VDp entru semnare și unitatea nu a avut cunoștință că a fost semnat de o altă persoană;
Recursul nu a fost motivat în drept.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a pretins că pârâta SC SRL S nu i-a achitat drepturile salariale pentru perioada august 2007 - iulie 2008 în sumă de 400 lei lunar, astfel cum s-a convenit prin contractul de muncă încheiat la data de 20 august 2007 și că, ulterior, printr-un act adițional pe care el nu l-a semnat, angajatorul i-a modificat Contractul de Muncă la J de normă, salariul fiindu-i redus de la 400 lei la 200 lei.
Prima instanță, dând o justă interpretare probatoriului administrat și făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art.156, 163 alin.1 și art.278 din Codul Muncii, a procedat întemeiat la obligarea pârâtei la plata integrală a drepturilor salariale către reclamant pe perioada menționată în acțiune.
Plata salariului nu poate fi dovedită cu declarații de martori, dispozițiile din Codul Muncii care reglementează acest aspect fiind de strictă interpretare. În consecință justificat instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea soluției declarațiile martorilor propuși spre audiere de unitatea pârâtă în dovedirea faptului că s-au achitat reclamantului drepturile salariale.
Nici registrul de casă la care face referire recurenta nu constituie un document care să ateste încasarea salariului de către reclamant.
De asemeni, s-a dovedit în cauză că reclamantul nu și-a dat acordul la modificarea contractului de muncă, condiție obligatorie potrivit art.41 din Codul Muncii, din raportul de expertiză grafologică întocmit în cauză rezultând că semnătura de pe actul adițional nu-i aparține.
Susține recurenta că la întocmirea raportului de expertiză nu s-au avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosar însă, este de observat că, la instanța de fond nu a formulat obiecțiuni la raport, susținând că, într-adevăr, actul adițional nu a fost semnat în prezența reprezentanților săi, că a fost trimis la domiciliul reclamantului în acest scop, neavând cunoștință de faptul că semnătura de pe act nu aparține acestuia.
În recurs pârâta a depus la dosar copia unei plângeri penale îndreptate împotriva reclamantului și soției (concubinei) acestuia, aspect fără relevanță în cauză în lipsa unei hotărâri definitive de sancționare a reclamantului în legătură cu aspectul semnalat (falsificarea semnăturii).
Cât privește pretinsa eroare materială strecurată în practicaua sentinței cu ocazia tehnoredactării acesteia, (și nu în considerente, cum se susține în cererea de recurs) vizând consemnarea greșită a concluziilor apărătorului său, recurenta are deschisă calea procedurii instituite de art.2811Cod procedură civilă, aspectul învederat neconstituind eroare de judecată pentru a fi apreciat ca un eventual motiv de recurs.
Față de cele reținute, Curtea, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, criticile aduse acesteia nefiind fondate, va respinge recursul ca atare, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SRL S împotriva sentinței civile nr.1817 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnored.
Ex.2
15.02.2010
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Andronic Tatiana
