Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 86/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 86
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în B, str.-,.137,.8, județul B, împotriva sentinței civile nr.891 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta SA, cu sediul în P,-, județul P și cu sediul în I,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant G, intimata-pârâtă SA prin avocat - din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare,înregistrată sub nr.676/19.01.2010, formulată de intimata-pârâtă, la care a atașat în xerocopie sentința civilă nr.279/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
S-a înmânat un exemplar al întâmpinării recurentului-reclamant.
Avocat - pentru intimata-pârâtă depune copia adeverinței nr.845/19.03.2009 emisă de intimata-pârâtă.
Recurentul-reclamant G arată că are cunoștință de adresa depusă astăzi în instanță de avocatul intimatei-pârâte.
Recurentul-reclamant G, avocat - pentru intimata-pârâtă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant G având cuvântul, solicită admiterea recursului potrivit motivelor scrise aflate la dosar, modificarea în tot a sentinței în sensul obligării pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei, fără cheltuieli de judecată.
Avocat - având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că recurentul-reclamant nu a dovedit prin nici un act și în nici un fel prejudiciul moral.
Mai arată că în opinia recurentei-pârâte cererea recurentului-reclamant ar fi trebuit întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, instanța competentă de soluționare fiind cea de la sediul pârâtei și nu Tribunalul Buzău.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SC "" SA P, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada 18.09.1963-01.04.1967, perioadă în care a beneficiat de mai multe sporuri, printre care și sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal.
Deși a solicitat societății eliberarea unei adeverințe în care să fie înregistrate toate sporurile de care a beneficiat pe perioada în care a fost angajat, i s-a eliberat o adeverință incompletă, cu nr.3971/03.07.2006, în care era trecut doar sporul de șantier.
Ulterior, a revenit cu această cerere, însă nu s-a reușit soluționarea problemei pe cale amiabilă, motiv pentru care a acționat în instanță pârâta pentru a fi obligată la eliberarea adeverinței.
A mai arătat reclamantul că, prin sentința civilă nr.487/11.05.2009 a Tribunalului Buzău, pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea și obligată pârâta să-i elibereze adeverința solicitată.
Refuzul societății de a elibera adeverința a fost nejustificat și prin aceasta a suferit un prejudiciu ca urmare a faptului că nu a beneficiat de pensie în conformitate cu veniturile realizate în perioada în care a lucrat.
Astfel, atitudinea pârâtei care aproape trei ani a refuzat cu bună știință să elibereze adeverința necesară recalculării pensiei conform art.4 alin.3 din OUG nr.4/2005, justifică atragerea răspunderii acesteia.
La dosar, reclamantul a depus in copii: sentințele civile nr.1081/2008, nr.487/2009 ale Tribunalului Buzău, adeverința nr.845/2009 eliberată de unitatea pârâtă.
Pârâta SC "" SA Paf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând excepțiile necompetenței teritoriale și materiale a Tribunalului Buzău, excepția netimbrării.
Cu privire la competența Tribunalului Buzău, s-a arătat că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenții bănești, iar nu litigiu de muncă, astfel încât cauza nu revine în competența acestei instanțe, ci Judecătoriei Iași unde unitatea își are sediul central.
Pretenția nefiind timbrată, a invocat excepția netimbrării.
S-a mai arătat că acțiunea este inadmisibilă raportat la decizia nr.40/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în temeiul răspunderii patrimoniale a angajatorului, astfel cum este reglementată de art.269 Codul muncii, pot fi acordate salariaților daune morale numai în ipoteza în care legea le prevede, ori au fost inserate în contractul colectiv de muncă, respectiv, în antecontractul individual de muncă anumite clauze.
Pentru stabilirea unei răspunderi delictuale de natură să atragă repararea unui prejudiciu este necesar să se dovedească și să se cuantifice în mod exact prejudiciul.
Nu s-a făcut dovada diferenței dintre pensia încasată și pensia recalculată, astfel încât să fie determinat prejudiciul.
La întâmpinarea pârâtei, reclamantul a formulat răspuns, solicitând respingerea excepțiilor în raport de dispozițiile art.284 Codul muncii, art.285 Codul muncii, iar cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, a arătat că nu este întemeiată susținerea, având în vedere faptul că acțiunea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale nu se întemeiază pe dispozițiile contractului colectiv de muncă sau individual de muncă, ci pe dispozițiile OUG nr.4/2005 ce impun obligativitatea angajatorilor să elibereze adeverințele solicitate de salariați sau foștii salariați.
Potrivit art.4 alin.3 si 4 din aceeași ordonanță, sporurile, indemnizația și majorările de retribuții tarifare prevăzute de alin.2, se dovedesc prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
In aceste condiții, pârâta poartă întreaga responsabilitate a faptului că a refuzat cu bună știință, în mod nejustificat eliberarea adeverinței solicitate, fiind nevoit să apeleze la instanța de judecată.
Excepțiile necompetenței materiale și teritoriale au fost respinse de instanța de fond la termenul de judecată din 19.10.2009, în raport de dispozițiile art.284 Codul muncii, conform cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite potrivit Codului d e procedură civilă, iar cererile referitoare la aceste cauze se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul.
De asemenea, a fost respinsă excepția netimbrării, raportat la prevederile art.285 Codul muncii, conform căruia cauzele prevăzute de art.281 Codul muncii sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.891 din data de 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei daune morale, justificat de faptul că nu i-a eliberat adeverința solicitată în care să menționeze, între altele, sporurile de lucru sistematic peste program normal, fiind necesară o acțiune în instanță și consideră că raportat la dispozițiile art.4 din OUG nr.4/2005, unitatea poartă întreaga răspundere pentru refuzul nejustificat, de a elibera această adeverință.
A mai reținut instanța de fond că, într-adevăr, OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat prevede în art.4 alin.3 că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, se dovedesc prin înscrierile în carnetul de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Astfel, textul se referă la responsabilitatea întocmirii acestor adeverințe și la conținutul acestora.
A apreciat instanța de fond că, pentru a putea fi obligată pârâta la plata daunelor morale, reclamantul trebuia să justifice un prejudiciu moral produs de
această unitate prin neeliberarea adeverinței care să cuprindă și sporul menționat de lucru sistematic peste programul normal.
Ori, reclamantul nu a justificat un astfel de prejudiciu, menționând în acțiune că ar fi suferit un prejudiciu, urmare a faptului că nu a beneficiat de pensie în conformitate cu veniturile realizate în perioada în care a lucrat.
Insă, prin sentința civilă nr.487/11.05.2009 a Tribunalului Buzău, a fost obligată pârâta să emită adeverința în care să fie înscris sporul de lucru sistematic peste programul normal de lucru, pentru perioada 18.09.1963 - 01.04.1967, conform raportului de expertiză.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 100 lei pe zi de întârziere reprezentând daune cominatorii, de la data pronunțării sentinței, până la îndeplinirea obligației.
Astfel, în condițiile în care, prin refuzul pârâtei de a elibera adeverința conform dispozitivului sentinței, reclamantului i-ar fi fost cauzat un prejudiciu, putea solicita transformarea acestor daune cominatorii, în daune compensatorii, sume ce reprezentau prejudiciul efectiv cauzat prin întârzierea executării obligației de a face, prejudiciu ce-l putea reprezenta diferența dintre cuantumul pensiei recalculate, dacă a fost recalculată, în conformitate cu OUG nr.4/2005 și pensia efectiv încasată.
Instanța de fond a reținut că reclamantul nu a solicitat o astfel de transformare, ci doar acordarea sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale, fără însă a se justifica un prejudiciu moral.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în baza art.312 alin.1 Cod procedură Civilă.
In motivarea recursului său, recurentul a susținut că soluția Tribunalului Buzău este greșită întrucât refuzul unității de a-i elibera o adeverință în conformitate cu legea a fost de natură de a-l prejudicia moral prin stresul provocat și timpul pierdut.
În susținerea motivelor de recurs, recurentul a depus la dosarul cauzei practică judiciară.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei daune morale, justificat de faptul că nu i-a eliberat adeverința solicitată în care să menționeze, între altele, sporurile de lucru sistematic peste program normal, fiind necesară o acțiune în instanță, considerând că, raportat la dispozițiile art.4 din OUG nr.4/2005, unitatea poartă întreaga răspundere pentru refuzul în mod nejustificat, de a elibera această adeverință.
OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat prevede în art.4 alin.3 că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, se dovedesc prin înscrierile în carnetul de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Astfel, textul se referă la responsabilitatea întocmirii acestor adeverințe și la conținutul acestora.
Pentru a putea fi obligată pârâta la plata daunelor morale, reclamantul trebuie să justifice un prejudiciu moral produs de această unitate prin neeliberarea adeverinței care să cuprindă și sporul menționat de lucru sistematic peste programul normal.
Or, reclamantul nu a justificat un astfel de prejudiciu la instanța de fond, menționând în acțiune că ar fi suferit un prejudiciu ca urmare a faptului că nu a beneficiat de pensie în conformitate cu veniturile realizate în perioada în care a lucrat.
Insă, prin sentința civilă nr.487/11.05.2009 a Tribunalului Buzăua fost obligată pârâta să emită adeverința în care să fie înscris sporul de lucru sistematic peste programul normal de lucru, pentru perioada 18.09.1963 - 01.04.1967, conform raportului de expertiză.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 100 lei pe zi de întârziere reprezentând daune cominatorii, de la data pronunțării sentinței, până la îndeplinirea obligației.
Astfel, în condițiile în care, prin refuzul pârâtei de a elibera adeverința conform dispozitivului sentinței, reclamantului i-ar fi fost cauzat un prejudiciu, putea solicita transformarea acestor daune cominatorii, în daune compensatorii, sume ce reprezentau prejudiciul efectiv cauzat prin întârzierea executării obligației de a face, prejudiciu ce-l putea reprezenta diferența dintre cuantumul pensiei recalculate, dacă a fost recalculată, în conformitate cu OUG nr.4/2005 și pensia efectiv încasată.
Reclamantul nu a solicitat o astfel de transformare, ci doar acordarea sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale, fără însă a se justifica un prejudiciu moral.
Pe de altă parte, în cererea de recurs, recurentul a învederat că a fost stresat de faptul că societatea nu i-a eliberat această adeverință însă, nu a făcut dovada că, astfel, stresul ar fi fost mai mare decât cel obișnuit, astfel încât să îl determine, probabil, să se îmbolnăvească. Nici timpul pe care recurentul învederează că l-a pierdut nu poate determina acordarea daunelor morale deoarece acest fapt este mai mult un prejudiciu material acoperit prin daunele cominatorii pe zi de întârziere stabilite în sarcina unității prin sentința civilă nr.487/11.05.2009 a Tribunalului Buzău.
Așa fiind, văzând și disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în B, str. -,.137,.8, județul B, împotriva sentinței civile nr.891 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta SA, cu sediul în P,-, județul P și cu sediul în I,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
Red./
5 ex./02.02.2010
dosar fond - - Tribunalul Buzău
judecători fond -.; I
operator de date cu caracter personal,
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
