Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 860/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.860/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP și de chematul în garanțieMinisterul Finanțelor Publice prin DGFP, împotriva sentinței civile nr. 225 din data de 29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 15 iunie 2009, când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 22 iunie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 225/M/2008, Tribunalul Brașova respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP B, în calitate de mandatară a acestuia.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, ca fiind fără obiect.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de instanță din oficiu.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, ( fostă ) în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
A obligat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV să plătească în solidar reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de vechime cuvenit acestora, începând cu data de 01.01.2001 și până la data de 06.07.2003, cu aplicarea dobânzii legale la suma datorată și a indicelui de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva pârâtului - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință:
A obligat pe pârâtul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării drepturilor bănești actualizate, menționate anterior.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții, în perioada 01.01.2001-06.07.2003, au avut calitatea de procurori în cadrul parchetelor din raza de competență a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și în cadrul acestui din urmă parchet. În prezent toți reclamanții își desfășoară activitatea ca procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV,așa cum rezultă din carnetele de muncă.
În perioada 01.01.2001 și până la 06.07. 2003 salarizarea reclamanților s-a efectuat în baza Legii nr.50/1996,republicată și a nr.OUG177/2002,aprobată și modificată prin Legea nr.347/2003.
Prin dispozițiile art.33,alin.1 din Legea nr.50/21.06.1996-privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit că pentru vechimea în muncă,personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25% calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru. Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează să sporul de vechime se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă. Prin OG nr.83/2000 care a modificat Legea nr.50/1996,această prevedere a fost modificată în sensul că magistrații beneficiau de un adaos la indemnizația de încadrare lunară,în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art.42 și art.43 din Legea nr.92/1992,republicată(în prezent abrogată prin Legea nr.303/2004,republicată). Ordonanța de Guvern nr.83/28.08.2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/01.09.2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 nu abrogă în mod expres dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996,republicată ci introduce alineatul 3 la acest articol,în conformitate cu care "prevederile alin.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
Potrivit dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 24/2000- privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; "După intrarea în vigoare a unui act normativ,pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.(alin1).Alineatul 2 al aceluiași articol prevede în mod expres că "Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior,având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv." Până la data de 1 aprilie 2006, actul normativ care reglementat salarizarea și alte drepturi ale magistraților era OUG nr.177/2002,probată prin Legea nr.347/2003 care,la art.4 statua că magistrații beneficiază,în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător,procuror,magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților,de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3,alin.2,calculată în procente la indemnizația brută În conformitate cu prevederile art.3,alin.1 din aceeași ordonanță,magistrații aveau dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară pentru activitatea desfășurată,în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură iar la alin.2 se prevedea că indemnizație se stabilește pe baza coeficienților de multiplicare corespunzători vechimii în magistratură și instanțelor sau parchetelor unde funcționează ca magistrați. Nici această din urmă G nu abrogă sporul de vechime în muncă în mod expres.
Hotărârea nr.170 din data de 06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că neacordarea sporului de vechime în muncă aferent perioadei lucrate,a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraților și a avut ca efect restrângerea exercitării,în condiții de egalitate,a dreptului la egalitate în activitatea economică și în materie de angajare și profesie,potrivit art.6 din nr.OG137/2000 a fost luată în considerare de Ministerul Justiției care a făcut propuneri legislative corespunzătoare,astfel că din luna martie 2007,această discriminare a fost înlăturată prin Legea nr.45/2007.Este adevărat că Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu mai este în ființă în prezent dar prin decizia nr.XXXVI/07.05.2007,pronunțată în dosar nr.4/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că:
Dispozițiile art.33,alin.1 din Legea nr.50/1996,în raport cu prevederile art.1,pct.32 din nr.OG83/2000,art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează,în sensul că:
Judecătorii,procurorii și ceilalți magistrați,precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar,procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă,în cuantumul prevăzut de lege.
Potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă,în cazul soluțiilor pronunțate în interesul legii,dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva hotărârii au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii introductive.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Public, sentința este criticată pentru greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.01.2001 - 06.07.2003, față de momentul introducerii cererii de chemare în judecată și prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Se învederează pe de altă parte că hotărârea cuprinde motive contradictorii, câtă vreme, admițând pretențiile reclamanților, a avut în vedere drepturile de creanță ale acestora socotite ca fiind un bun în viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului.
Tot sub aspectul fondului cauzei, se arată că în mod nelegal prima instanță a admis acțiunea introductivă, prin legea bugetului republican pârâtul nefiindu-i alocate fonduri de cheltuieli pentru plata drepturilor salariale, nefiind justificată acordarea dobânzii legale și a indicelui de inflație.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată în fața primei instanțe.
În ceea ce privește fondul cauzei, se mai arată în motivele de recurs faptul că drepturile solicitate de reclamanți nu au nici un fundament legal și prin urmare nu pot fi admise. Aceasta cu atât mai mult cu cât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu are nici o culpă în neplata drepturilor solicitate de către reclamanți.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile nu sunt fondate și în consecință vor fi respinse în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Relativ la prescripția dreptului material la acțiune, astfel cum a statuat și prima instanță, în cauză devin incidente prevederile art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la suspendarea cursului prescripției extinctive față de succesiunea actelor normative aplicate domeniului salarizării reclamanților. În acest cadru al analizei, dreptul material la acțiune al reclamanților începe să curgă de la data pronunțării deciziei nr. XXXVI/2007, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, prin care s-a statuat că subiecții vizați de actele normative avute în vedere beneficiază și de sporul pentru vechime în muncă.
În mod corespunzător nu pot fi primite nici criticile recurentului purtând asupra calificării drepturilor reclamanților în noțiunea largă a categoriei de "bun", considerentele hotărârii făcând largi referiri la înțelesul și interpretarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care cuprind acestei noțiuni pensia, acțiunile, părțile sociale cuvenite titularului unui patrimoniu.
În ceea ce privește criticile din celelalte recursuri, critici care vizează fondul cauzei, și temeinicia pretențiilor reclamanților, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, și în consecință vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în ședința din 7 mai 2007, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 33 din legea 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din OG 83/2000, și art. 50 din OUG 177/2002 și art. 6 alin 1 din OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Având în vedere că dispozițiile art. 329 alin. 3 teza finală, din Codul d e procedură civilă stabilesc în sensul că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, instanța urmează să țină cont de această soluție, și să aprecieze că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, fiind în mod corect admise.
Față de aceste considerente, criticile formulate în ambele recursuri, urmează să fie respinse ca nefondate, iar sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 225/M/29.01.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.06.2009.
Președinte, - - - | Judecător, Pt. - - aflată în concediu de odihnă, semnează președintele instanței | Judecător, Pt. - aflată în concediu de odihnă, semnează vicepreședintele instanței |
Grefier, |
Red./10.07.09
Tehnored. 14.07.09 - 2 ex.
Jud. fond /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Cristina Ștefăniță, Dorina
