Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 87/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.87
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Industrial SA, cu sediul în comuna, sat, DN 8. județul D, împotriva sentinței civile nr.1780 din data de 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă Industrial SA, intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare înregistrată sub nr.755/19.01.2010.
Se mai învederează faptul că atât recurenta-pârâtă cât și intimatul-reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC" Industrial " SA și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei nete de 1932 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite pentru perioada 01- 29.12.2008, precum și despăgubiri în sumă de 10000 lei, reprezentând prejudiciul pe care la suferit pentru neplata de către pârâtă a salariilor precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând în fapt cererea, reclamantul a arătat că la data de 29.12.2008, prin decizia nr. 618/29.12.2008 pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă fără să-i achite integral drepturile salariale cuvenite până la data încetării contractului de muncă, că prin neplata drepturilor a fost vătămat în interesele și drepturile sale legitime, ceea ce impune și acordarea de către pârâtă a unei despăgubiri, precum și a cheltuielilor de judecată.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 154 - 166, 281 - 291 din Codul muncii și prevederile nr.2895/2006.
A fost anexată cererii, în copie decizia de încetare a contractului de muncă și statul de plată din 15.01.2009.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a recunoscut că nu a acordat drepturile solicitate de reclamant datorită dificultăților economice ale societății, că nu se impune acordarea de despăgubiri în valoare de 10.000 lei întrucât nu a fost de rea credință și a recunoscut pretențiile referitoare la drepturile salariale.
Pârâta a depus la dosar, în copie, statul de plată pe luna decembrie 2008.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1780 din data de 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis acțiunea, așa cum a fost restrânsă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1932 lei, reprezentând drepturile salariale cuvenite în perioada 01- 29.12.2008, reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la momentul plății.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 618/29.11.2008, emisă de pârâtă, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 29.12.2008, în temeiul art. 55 lit.b din Codul muncii.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit dispozițiilor art. 161(1) din Codul muncii salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună la data stabilită în contractul individul de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Or, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina, potrivit alin.4 din acest articol, obligarea angajatorului la plata de daune interese.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Industrial SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat recurenta că prima instanță a acordat prin hotărârea pronunțată mai mult decât s-a solicitat, reactualizând suma solicitată, deși acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de chemare în judecată. A mai precizat recurenta că reclamantul își putea modifica cererea la prima zi de înfățișate, ori acest lucru s-a realizat la ultimul termen de judecată, ceea ce atrage tardivitatea modificării cererii.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și respingerea capătului de cerere privind reactualizarea sumei de 1932 lei.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp.art. 3041Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat ca alături de sumele de bani reprezentând drepturi salariale neachitate, pârâta să fie obligată și la plata unor despăgubiri, ca urmare a neachitării salariului la timp. La termenul de judecată din 19.10.2009, reclamantul a înțeles să precizeze faptul că renunță la aceste despăgubiri în schimbul actualizării sumelor solicitate cu indicele de inflație. În cauză nu sunt incidente însă disp.art. 132 alin.1 Cod pr.civilă, așa cum susține recurentul, întrucât nu a operat o modificare a cererii ci au fost aduse unele lămuriri cu privire la solicitările reclamantului. Astfel, Curtea reține că nemulțumirea reclamantului a constat în neplata salariului la timp fapt pentru care a solicitat și despăgubiri, pe care la termenul din 19.10.2009 le-a intitulat actualizări.
Curtea reține astfel că, obligația de actualizare a drepturilor bănești salariale neacordate cu rata inflației, așa cum s-a solicitat și cum s-a și acordat, este în concordanță cu dispozițiile legislației muncii, respectiv, disp.art. 269 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora, dacă angajatorul cauzează un prejudiciu salariatului său, este obligat la despăgubiri, prejudiciul constând în devalorizarea unui drept salarial cuvenit, dar neacordat la timp.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică sens în care recursul urmează să fie respins ca nefondat, conform disp.art. 312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Industrial SA, cu sediul în comuna, sat, DN 8. județul D, împotriva sentinței civile nr.1780 din data de 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./19.02.2010
dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -; G
operator de date cu caracter personal,
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
