Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.9/2010
Ședința publică din 4 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Pop Mirela
- - -JUDECĂTOR 3: Stoica Manuela
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta "" P împotriva sentinței civile nr.1044/LM/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru reclamanta intimată -, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul reclamantei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța privind onorariul de avocat.
Nemaifiind alte cererii de formulat se acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, depune note de ședință în acest sens. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta " " P solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1267,5 lei, reprezentând garanții reținute din salariul reclamantei și nerestituite;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, a arătat că în perioada 27.11.2006 - 23.06.2008 a fost angajată a societății pârâte, pe postul de agent comercial la Centrul de ., în baza contractului individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat între părți.
A mai arătat că, în virtutea postului ocupat, a încheiat cu societatea pârâtă un contract de garanție în numerar, înregistrat sub nr.48284/5.12.2006, în virtutea căruia reclamantei i s-a reținut o garanție de 1/10 din salariu lunar.
Deși la încetarea raporturilor de muncă a solicitat pârâtei restituirea sumelor care i-au fost reținute cu titlu garanție, pârâta a refuzat acest lucru, după care, la data de 30.10.2008, a comunicat reclamantei, printr-o adresă fără număr, că în sarcina ei s-au reținut sume prescrise și nerecuperate, în cuantum de 355.31 lei și că acesta este motivul pentru care nu i se restituie garanția.
Cu privire la aceste sume reclamanta a susținut că a luat măsuri de recuperare a debitelor restante aparținând unor consumatori casnici, în sensul că a întocmit dosare cu propunere de acționare a lor în judecată de către societatea pârâtă, atât pe parcursul anului 2007 cât și a anului 2008, astfel încât nu se poate reține că prin atitudinea sa culpabilă sau omisivă ar fi cauzat vreun prejudiciu societății pârâte.
În drept, a invocat art.164 alin.1 și 2 din Legea nr.53/2003 și art.16 din Legea nr.22/1969.
În cauză pârâta a formulat întâmpinare prin a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât la data la care au fost formulate în instanță acțiuni pentru recuperarea debitelor de la consumatorii rău platnici aceste sume erau deja prescrise astfel că nu au mai putut fi recuperate. A mai arătat că, prin nota de constatare nr.36426/28.09.2007 întocmită de Compartimentul Financiar de Gestiune din cadrul unității, s-a constatat că vinovate de prescrierea acestor sume se fac reclamanta și numita, ultima în calitate de șef centru.
Pârâta " " Paf ormulat totodată și acțiune reconvențională împotriva reclamantei solicitând obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 279,88 lei, ci titlu despăgubiri, reprezentând cota parte din prejudiciul cauzat de reclamantă prin neîncasarea în termen a sumelor restante de la debitori.
În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ. art.270 Codul muncii, art.129 din încheiat la nivel de unitate și art.68-70 din Legea nr.168/1999.
Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.1044/LM/14.05.2009 pronunțată în dosar nr-, a admis în parte atât acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta împotriva pârâtei " " P cât și acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională " " P în contradictoriu cu pârâta reconvențională, și pe cale de consecință:
- pârâta " " a fost obligată să restituie reclamantei suma de 1038,96 lei, cu titlu garanție în numerar reținută din salariu;
- pârâta reconvențională a fost obligată să plătească reclamantei reconvenționale suma de 242,69 lei, cu titlu de prejudiciu;
- pârâta " " Paf ost obligată să plătească reclamantei, suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța a reținut că reclamanta a îndeplinit funcția de agent comercial, în cadrul Centrului de ., începând cu data de 27.11.2006 și până la data de 23.06.2008, când raporturile de muncă dintre părți au încetat, conform art.56 lit. j Codul muncii.
S-a mai reținut că la data de 27.11.2006, între părți s-a încheiat un contract de garanție în numerar în vederea acoperirii eventualelor pagube constatate în gestiunea reclamantei, constituirea garanției urmând a se face prin rețineri lunare de 1/10 din salariul lunar net și că la data încetării raporturilor de muncă suma totală reținută ca garanție era în cuantum total de 1281,65 lei iar prin nota de lichidare i s-a reținut reclamantei un debit în sumă de 1049,01 lei.
Potrivit fișei postului, reclamanta era obligată să înainteze documentele necesare acționării în judecată a abonaților casnici pentru consumatorii rău platnici care au facturi mai vechi de 60 de zile, documentele necesare urmând să fie trimise la serviciul contencios cu cel puțin 6 luni înainte de prescrierea debitelor.
Din cuprinsul notei de constatare încheiată la data de 28.09.2007 și din cuprinsul angajamentului de plată semnat la 27.03.2007 de către numita, pentru debitorul, în ce privește suma restantă de 37,19 lei, instanța de fond a reținut că întinderea prejudiciul care poate fi reținut în sarcina reclamantei, este în sumă de 242,69 lei, cu 37,19 lei mai puțin, decât suma de 279,88 lei pe care pârâta a reținut-o reclamantei ca pagubă.
Referitor la suma de 37,19 lei, instanța de fond a reținut că raportat la data semnării angajamentului de plată, respectiv la data de 27.03.2007, termenul de prescripție de 3 ani nu era îndeplinit pentru factura din luna august 2004, și că unitatea fiind în posesia angajamentului poate recupera debitul de la cel care și- asumat această obligație.
Susținerile reclamantei, conform cărora în cazul ei nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială întrucât a fost angajată ca agent comercial și nu ca gestionar, au fost înlăturate ca neîntemeiate de către instanța de judecată, care a reținut că însăși reclamanta recunoaște că postul pe care l-a ocupat a presupus desfășurarea unor activități de gestiune și că tocmai aceasta a fost rațiunea pentru care s-a încheiat contractul de garanție în numerar.
Prin urmare, reținând incidența prevederilor art.270 și art.271 Codul muncii și ale Legii nr.22/1969, instanța de fond constatat că sunt fondate în parte atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională și că din totalul garanției, care este în sumă de 1281,65 lei, urmează a se reține suma de 242,69 lei, în vederea acoperirii prejudiciul cauzat unității pârâte, care la rândul ei va trebui să restituie reclamantei restul garanției în numerar, care este în cuantum de 1038,96 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta " " P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de recurs, pârâta a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în parte a acțiunii principale și obligării pârâtei la plata sumei de 1001,77 lei, admiterii în totalitate a acțiunii reconvenționale și obligării reclamantei - pârâtă reconvențională, la plata sumei de 279,88 lei, cu titlu prejudiciu și exonerării pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susținut că instanța de fond a înlăturat în mod greșit de la plată suma de 37,19 lei, reprezentând contravaloarea facturii emise în luna august 2004, pentru consumatorul casnic, deoarece angajamentul de plată a fost încheiat de o terță persoană și nu de datornic și că pentru a se întrerupe cursul prescripției, recunoașterea trebuie să fie făcută de către debitor și să fie neîndoielnică, condiții care în speță nu sunt întrunite. În plus, potrivit atribuțiilor sale de serviciu, reclamanta trebuia să depună documentația cu cel puțin 6 luni înainte de prescrierea dreptului la acțiune pentru luna august 2004, respectiv până în luna martie 2007, când a fost încheiat angajamentul de plată.
Referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond, recurenta a susținut că hotărârea instanței este dată cu încălcarea prevederilor art.274-275 Cod proc.civ. deoarece acțiunea reclamantei a fost admisă în parte iar pârâta a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii la prima zi de înfățișare și mai mult de atât a fost admisă în parte și cererea reconvențională formulată de către reclamanta reconvențională - pârâta " "
Prin urmare, recurenta a apreciat că în mod greșit a fost obligată să suporte cheltuielile de judecată la fond.
În drept, a invocat art.299 și urm. Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, cu obligarea societății recurente la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, intimata reclamantă a susținut că motivele critice invocate de către pârâtă nu pot fi primite deoarece instanța de fond a reținut corect atât câtimea garanției care i se cuvine să fie restituită cât prejudiciul pe care trebuie să-l acopere.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate precum și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de critică invocat de recurentă, referitor la suma de 37,19 lei pentru care s-a încheiat un angajament de plată la 27.03.2007, se constată că este nefondat deoarece însăși societatea pârâtă, în interogatoriul de la fila 74, recunoaște că la data de menționată mai sus, numita, care ocupă apartamentul numitului, debitor la pârâtei, a semnat un angajament de plată înregistrat sub nr.10680/2007, pentru debitul acumulat la acest apartament. Faptul că recunoașterea provine de la o terță persoană și nu de la debitor nu are relevanță, din moment ce aceasta este neîndoielnică și este făcută în folosul celui în favoarea căruia prescripția curge. Prin urmare, instanța de fond a constatat corect că, în ce privește suma de 37,19 lei, termenul de prescripție nu este împlinit.
Cea de-a doua critică adusă de pârâtă soluției pronunțate este de asemenea neîntemeiată întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.274-276 Cod proc.civ.
Astfel, potrivit art.276 Cod proc.civ. "Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată,putândface compensarea lor."
În speță, instanța de fond nu a putut proceda la compensarea cheltuielilor de judecată deoarece doar reclamanta a formulat la fond o astfel de cerere, respectiv plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, nu și pârâta.
Cât privește susținerea recurentei, potrivit căreia unitatea pârâtă a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei, se constată că este nefondată întrucât din actele și lucrările dosarului, rezultă că la prima zi de înfățișare, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, pentru suma de 1001,77 lei și respingerea în rest a acțiunii, ca nefondată.
Ori,pentru a fi incidente prevederile art.275 Cod proc.civ. deci pentru a nu fi obligată la plata cheltuielilor de judecată la fond, aceasta trebuia să recunoască integral pretențiile reclamantei, nu parțial, așa cum a procedat pârâta, astfel că în mod corect prima instanță a obligat-o la plata lor.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâta " "
Văzând și dispozițiile art.274 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă " " P împotriva sentinței civile nr.1044/LM/2009 pronunțată la data de 14.05.2009, în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
Obligă pârâta - recurentă să plătească intimatei - suma de 400 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 4.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.SM
Tehnored.SM/TM/2 ex
Jud.
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Pop Mirela, Stoica Manuela
