Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 931/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.931/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1348/M din data de 31 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 3 noiembrie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da părților posibilitatea de a formula și depune concluzii scrise a amânat pronunțat pentru astăzi, 10 noiembrie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1348/M/31.07.2008, Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul.
A obligat pe pârât să plătească reclamantului drepturile salariale începând cu data de 10.11.2006 până la data pensionării, 18.10.2007, actualizate la rata dobânzii legală prevăzută de OG9/2000.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune morale.
A obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că între părți au existat raporturi de muncă, reclamantul fiind profesor doctor în științe istorice(etnologie și etnografie),angajat la instituția pârâtă - unde a fost și director,pe postul de cercetător științific gradul I și șef de secție etnografie stare de fapt necontestată de pârât.
Raporturile de muncă au încetat prin pensionarea reclamantului în data de 18.11.2007,conform deciziei nr.-/01.11.2007,emisă de Casa de Pensii B.
În urma bolii de care suferă reclamantul,acesta din urmă a fost o perioadă în concediu medical dar si-a reluat activitatea în data de 11.10.2006.
Pârâtul Muzeul Național,prin adresa nr.1091/28.07.2008 a informat instanța că la această instituție salariile se plătesc în baza pontajului realizat conform foii colective de prezență care are la bază condica de prezență și că întrucât în perioada 17.10.2006-01.10.2007 reclamantul nu a prestat nici o activitate în cadrul muzeului,nu a putut fi pontat în foia colectivă de prezență și implicit nu a putut fi plătit.
Pârâtul nu a făcut nici o mențiune asupra perioadei 11.10.2006-17.10.2006,deci anterior luării măsurii de semnare a condicii în biroul directorului iar din foaia colectivă de prezentă pe luna octombrie 2006 nu rezultă faptul că reclamantul a fost prezent la serviciu în perioada mai sus amintită,deoarece în dreptul numelui acestuia nu este făcută nici o mențiune în săptămâna respectivă.
Din foile colective de prezență rezultă că începând cu data de 17.10.2006 și până în luna octombrie 2007 reclamantul figurează nemotivat.
La interogatoriu pârâtul a răspuns la întrebarea 2,"corespunde adevărului în această perioadă de timp contestatorul a fost prezent la locul său de muncă,respectiv la secția etnografică chiar dacă nu a semnat condica de prezență aflată în biroul directorului general"? astfel:prezența la serviciu într-o instituție publică se atestă prin semnarea condicii pusă la dispoziție de conducătorul instituției" dar nu afirmă că reclamantul nu a fost prezent la locul de muncă.
Pârâtul a apreciat prin răspunsul la întrebarea 6 (ce sancțiuni disciplinare s-au luat împotriva contestatorului) că acesta este suficient să nu primească drepturile salariale dacă nu se prezintă la serviciu.
Reclamantul răspunde la întrebarea 7 din interogatoriu că a semnat doar condica de prezență a Secției iar condica din biroul directorului nu a semnat-o deoarece a fost amenințat cu distrugerea de directorul instituției.
Apărarea pârâtului cu privire la lipsa de colaborare a reclamantului nu poate fi primită,avându-se în vedere că acesta din urmă a încercat să aibă un dialog cu conducerea instituției,că a trimis acesteia un plic cu propuneri prin poștă,ceea ce denotă că reclamantul a avut preocupări asupra funcției sale. În plus,reclamantul a făcut dovada că a participat la reuniuni științifice iar în condica de prezență este menționat "participă în nume personal" deși contractul de muncă era în vigoare.
În drept,potrivit art.161,1 din Codul Muncii, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună,la data stabilită în contractul individual de muncă,în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern iar potrivit dispozițiilor art.164 alin. 1 din Codul Muncii,nici o reținere din salariu nu poate fi operată,în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,instanța a admis capătul de cerere având ca obiect plata către reclamant a drepturilor salariale pentru perioada 10.11.2006-18.10.2007 actualizate cu rata dobânzii legale prevăzută de nr.OG9/2000.
În ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 5000 lei acesta a fost respins deoarece,pe de o parte,nu este dovedit, iar pe de altă parte, în contractul individual de muncă sau în Regulamentul de Ordine Interioară nu sunt cuprinse clauze în acest sens.
Prin decizia XL (40) din 7 mai 2007 pronunțată în dosar nr.10/2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție,publicată în Monitorul Oficial,Partea I,nr.763/12.11.2007,s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,stabilindu-se că: "în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor,potrivit art.269 alin.1 din Codul Muncii,daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea,contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.,potrivit art.329,alin.3 din Codul d e procedură civilă."
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamantul și pârâtul.
Prin recursul declarat, reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii și a pretențiilor formulate cu privire la obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că în mod netemeinic și nelegal prima instanță a respins acordarea daunelor morale ca nedovedite, întrucât, susține recurentul, mijloacele probatorii administrate în cauză fac dovada deplină a tracasărilor, șicanărilor și umilinței la care a fost supus reclamantul de către conducerea instituției pârâte.
Cât privește recursul declarat de pârâtul Muzeul, prin exercitarea căii de atac, se tinde la modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii în totalitate a pretențiilor solicitate de reclamant.
.-și recursul pe dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă, se susține de către pârât că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor de disciplina muncii luate de conducerea muzeului, nu a avut un plan de activitate, încălcând astfel prevederile art. 39 alin. 2 lit. b și c din muncii. Tot astfel, susține pârâtul, reclamantul a refuzat să semneze condica de prezență, iar pretinsa activitate desfășurată nu a avut acceptul conducerii instituției, situație în care, în lipsa probării vreunei activități, nu este îndreptățit la încasarea salariului.
Verificând recursul declarat de reclamant, se constată că acesta este tardiv formulat.
Potrivit obiectului special al raportului dedus judecății, termenul de recurs este de 10 zile și curge de la comunicarea hotărârii. În cauză, sentința tribunalului a fost comunicată pârâtului la data de 12.09.2008, iar recursul a fost depus la oficiul poștal la data de 29.09.2008, peste termenul defipt de lege, ultima zi în care ar fi putut fi depusă calea de atac fiind 24.09.2008.
Cât privește recursul declarat de pârâtul Muzeul, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Critica formulată, referitor la greșita apreciere a probelor care au condus prima instanță la admiterea pretențiilor reclamantului sub forma drepturilor salariale, nu este întemeiată. Astfel cum se desprinde din considerentele hotărârii atacate, susținute de actele probatorii de la dosar, pârâtul a recunoscut că în întreaga perioadă de referință reclamantul a fost prezent la locul de muncă, refuzând însă să semneze condica de prezență aflată în biroul directorului general. Reclamantul a semnat condica de prezență a secției etnografice a muzeului pârât, iar prin corespondența purtată cu conducerea instituției pârâte a făcut dovada preocupărilor și activităților strict profesionale.
În consecință, astfel cum a statuat și prima instanță, între reclamant și conducerea instituției pârâte s-a aflat o stare conflictuală, generată deopotrivă de atitudinea reclamantului dar și a conducerii instituției, însă, în condițiile stabilirii faptice a realizării de către reclamant a îndatoririlor de serviciu, aplicarea prevederilor art. 161, art. 164 Codul Muncii referitoare la recunoașterea drepturilor salariale corespunde soluției de admitere a pretențiilor având acest obiect.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul pârâtului Muzeul și a menține dispozițiile hotărârii atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1348/M/31.07.2008 a Tribunalului Brașov.
Respinge recursul declarat de pârâtul Muzeul împotriva aceleiași sentințe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./19.12.2008
Tehnored.23.12.2008 - 2 ex.
Jud. fond /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Anca Pîrvulescu, Dorina
