Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 936/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 936/R/12.10.2009
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 22/F/14.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul de fond nr-, în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Galați, din G,-, jud. și pârâții CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL G, ambele instituții cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la al treilea termen de judecată, legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru; prin cererea de recurs pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă; citați cu copii ale motivelor de recurs, intimații nu au depus întâmpinare, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că prin cererea de recurs instituția pârâtă a solicitat judecarea în lipsă, declarând închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
La data de 26.06.2008 reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați obligarea pârâților în solidar la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50 % din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.02.2007, corespunzător perioadei lucrate, la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății, cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a datei începerii sau încetării raporturilor de muncă.
Totodată au solicitat obligarea pârâților, ca și pe viitor să calculeze cuantumul salariilor cu luarea în considerare a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50 % din indemnizația de încadrare brută lunară.
În fapt, au motivat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin dispozițiile art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal auxiliar din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
Au mai susținut că în timp ce nr.OUG 177/2002 prevedea expres în art. 50 că se abrogă și Legea nr. 50/1996, în art. 41 din nr.OUG 27/2006 se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG 177/2002 nu și Legea nr. 50/1996.
Au mai apreciat că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și trebuia acordat în continuare judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate.
Pe de altă parte, au mai susținut reclamanții că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar".
Poziția pârâtului - întâmpinarea
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu li se aplică și reclamanților.
Sentința civilă nr. 22/F/14.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați
Prin sentința civilă nr. 22/F/14.10.2008 Curtea de Apel Galația admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.02.2007 până la data de 14.10.2008, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor, ca nefondat.
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că problema de drept a fost rezolvată și lămurită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia dată în interesul legii nr. 21/2008.
În ceea ce privește acordarea sporului și pentru viitor instanța de fond a respins cererea având în vedere că în viitor ar putea interveni modificări legislative.
Instanța de judecată nu se poate substitui voinței legiuitorului stabilind acordarea unor drepturi salariale.
Salariații, în cazul în care se constată că au fost prejudiciați prin neacordarea unor drepturi salariale, sporuri ca urmare a aplicării sau interpretării greșite a legii iar angajatorul nu înțelege să le acorde de bunăvoie, au la îndemână acțiunea civilă în justiție pentru repararea prejudiciului suferit.
Deci nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor iar instanța nu poate anticipa evoluția legislației în materie.
Recursul declarat de Ministerul Justiției
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției aducând următoarele critici sentinței instanței de fond:
- categoria informaticienilor, specialiști IT, nu este cuprinsă în decizia dată în interesul legii nr. 21/2008, astfel că instanța nu poate extinde aplicabilitatea art. 47 din Legea nr. 50/1996. Până la apariția Legii nr. 567/2004 care a inclus pe informaticieni în categoria personalului auxiliar aceștia au fost funcționari publici.
De asemenea, odată cu apariția OG nr. 8/2007 a fost abrogată în totalitate Legea nr. 50/1996.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor de ordine publică Curtea reține următoarele:
În cauză reclamanții, informaticieni fac parte din categoria personalului auxiliar conform Legii nr. 567/2004 când au fost transformați din funcționari publici în personal auxiliar de specialitate. Ca atare în anul 2004 informaticienii au devenit personal auxiliar, astfel ca,aplicând decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 47 care a fost permanent în vigoare, rezultă că la această dată, sporul de 50 % se datorează și acestei categorii de personal. Recursul în interesul legii, decizia nr. 21/2008 se referă, prin urmare, și la reclamanții din prezenta cauză și nu se realizează o extindere a aplicării deciziei nr. 21 /2008 așa cum susține recurentul Ministerul Justiției și Libertăților:
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință". De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
De asemenea, nu este primită nici critica recurentului privind nr.OG 8/2007 conform căreia la apariția acestei ordonanțe a fost abrogată în totalitate Legea nr. 50/1996, deoarece la data pronunțării deciziei 21/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere inclusiv această ordonanță care era deja apărută la data pronunțării deciziei. Prin dispozitivul deciziei se arată că art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind sporul de 50% mai este încă în vigoare. Ca atare, o asemenea susținere contravine susținerilor Înaltei Curți motiv pentru care ea nu poate fi primită.
Față de aceste considerente conform art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 22/F/14.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul de fond nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 22/F/14.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul de fond nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/11.11.2009
: 11 ex.//05 Februarie 2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 9 ex.//08.02.2010
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Virginia Filipescu, Mihaela Neagu
