Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 9577/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9577
Ședința din Camera de Consiliu de la 04 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier
*****************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 22 octombrie 2008 privind judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2322 din 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL ARGEȘ, CURTEA DE APEL PITEȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 22 0ctombrie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 2366/2007 la Tribunalul Argeș - Secția Civilă, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligați pârâtii: Tribunalul Argeș,Curtea de Apel Argeș și Ministerul d e Justiție B să o definitiveze pe postul de grefier în cadrul Tribunalului Argeș,începând cu data de 01 05 2007,cu plata drepturilor salariale de la această dată și până la reîncadrarea, și la plata sumei de 30.000,00 RON reprezentând prejudiciu moral, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a susținut că a fost angajată la Tribunalul Argeș cu contract de muncă pe durată determinată în funcția de grefier ca urmare a susținerii unui concurs în locul grefierei Schiba.
Dar a desfășurat activitate de grefier la secția civilă - Tribunalul Argeș unde a desfășurat activitate grefier Schiba.
Începând cu data de 01.01.2007 a desfășurat activitate la Biroul Executări penale și la data de 12.02.2007 a formulat cerere de transfer pe postul grefierului pe care îl înlocuia în cadrul biroului Executări Penale.
La data de 01.03.2007 în cadrul Tribunalului Argeș s-a creat un post de grefier pentru care a formulat cerere către Curtea de Apel Pitești.
La data de 07.05.2007 a fost înștiințată că începând cu data de 01.05.2007 i-a încetat contractul individual de muncă.
Reclamanta a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 3 alin 3 din OG nr. 8/2007,Curtea de Apel Pitești avea obligația să-i comunice modul de soluționare a cererilor sale, deoarece erau vacante două posturi de grefieri.
Ministerul Justiției la data de 06 09 2007, prin întimpinare, a invocat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece numai instanțele de judecată au competenta de a soluționa cererile privind definitivarea pe posturile de grefier.
Pe fondul cauzei pârâtul a susținut că reclamanta a fost încadrată conform deciziei nr. 7/03.01.2006 a președintelui Curți de Apel Pitești pe post de grefier numai temporar până la revenirea la post a grefierei Schiba. La revenirea pe post a grefierei Schiba în data de 01.05.2007, raportul de muncă al reclamantei a încetat, împrejurare adusă la cunoștință acesteia cu adresa nr. 10/A/08 05 2007.
Cu privire la definitivarea (încadrarea reclamantei pe un post de grefier vacant pârâtul a susținut că în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 567/2004 posturile vacante temporar se ocupă prin concurs dacă activitatea instanțelor nu se desfășoară în condiții normale, iar la sfârșitul perioadei pentru care a fost încadrată persoana, orice raporturi de muncă încetează,instanța neavând obligația de aoî ncadra definitiv.
Curtea de Apel Pitești, prin întâmpinare a solicitat să fie respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta.
Tribunalul Argeș prin încheierea din 07.11.2007, pronunțată în dosarul nr- a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța în acest sens, Tribunalul Argeșa avut în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cererii formulate de reclamanta în dosarul nr-.
La Tribunalul Dolj, s-a format dosarul nr- și la data de 30.01.2008 reclamanta a formulat precizare la cerere prin care a solicitat să se contate nulitatea încetării contractului individual de muncă, și a adreselor nr. 10/A/08 05 2007, nr. 10/A/25 05 2007 și nr. 10/A/26 06 2007 și anularea încetării contractului individual de muncă, cu plata drepturilor salariale conform art. 78 alin 1 din Codul muncii începând cu data de 08 05 2007 și la plata sumei de 100 000 lei reprezentând prejudiciu moral.
In motivarea cererii precizate reclamanta a susținut în principal că i-a încetat contractul individual de muncă, fără ă-i fie acordat preavizul prevăzut de art. 73 din Codul Muncii, iar conform prevederilor art. 85 din Codul muncii, angajatorii aveau obligația să o informeze cu privire la locurile de muncă care vor deveni vacante conform pregătirii profesionale, și să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiții egale cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
La data de 19.03.2008 reclamanta a solicitat să se constate nulitatea încetării contractului individual de muncă, a adreselor nr. 10/A/08.05.2007, nr. 10/A/25 05 2007 și nr 10/A/2007, să fie obligați pârâții să o reîncadreze și să o definitiveze pe postul de grefier la Tribunalul Argeș, cu plata drepturilor salariale începând cu data de 08 05 2007 până la reîncadrarea și la plata sumei de 100 000 lei.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 2322 din 9 aprilie 2008, respins acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin decizia nr. 7/03 01 2006, Curtea de Apel Piteștia încadrat-o pe reclamanta, în locul grefierei Schiba, la Tribunalul Argeș, temporar până la prezentarea titularei la post. In contractul de muncă nr. 8/03 2006 la punctul nr. 1 s-a trecut " Durata contractului de muncă este determinată până la prezentarea titularei Schiba la post ".
Cu adresa nr. 10/A/2007 angajatorul Curtea de Apel Piteștia adus la cunoștință reclamantei că la data de 01 mai 2007 grefier Schiba s-a prezentat la post și, în consecință, contractul său de muncă a încetat la această dată.
Prin aceeași adresă a fost încunoștințată că posturile vacante vor fi scoase la concurs, și are posibilitatea de a participa la concurs.
Având în vedere situația de fapt expusă instanța apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile legale care au următorul conținut:
Art. 80 din Codul Muncii:
1. prin derogare de la regula prevăzută la art 12 alin 1, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată;
2. contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numi în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie;
3. contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, dar numai înlăuntrul termenului prevăzut de art. 82 și de cel mult două ori consecutiv;
4. între aceleași părți se pot încheia cel mult trei contracte individuale de muncă pe durată determinată succesive, dar numai înlăuntrul termenului prevăzut la art. 82;
5.contractele individuale de muncă încheiate in termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată, anterior, sunt considerate contracte succesive.
Art. 81 alin 1 lit. "a" din Codul muncii: "Înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepția situației în care acel salariat participă la grevă".
Art. 56 lit "g: "ca urmare a condamnării penale la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești".
Art. 33 din Legea nr. 567/2004: "Poate fi numită în funcția de grefier persoana care îndeplinește următoarele condiții:
are cetățenie rămână, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;
nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal și se bucură de o bună reputație;
cunoaște limba română;
este aptă,din punct de vedere medical, pentru exercitarea funcției;
are studii superioare de specialitate sau studii medii, cunoștințe de operare pe calculator sau de dactilografiere.
este absolventă a Scolii Naționale de Grefieri.
In cazul în care activitatea instanțelor sau parchetelor nu se poate desfășura în condiții normale din cauza numărului mare de posturi vacante, recrutarea grefierilor se poate realiza prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante. Concursul se desfășoară la nivelul Curților de Apel, parchetelor de pe lângă curțile de apel, Înaltei Curți de Casație și Justiție,Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și departamentului Național Anticorupție, potrivit regulamentului aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
2. Posturile de grefieri vacante temporar pot fi ocupate prin concurs organizat de către instanțele și parchetele prevăzute la alin 1, potrivit regulamentului aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
3. La concurs pot participa persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 33 alin 1 și a,
Art. 3 alin 3 din OG nr. 8/2007: "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, încadrat pe bază de concurs pe posturi vacante temporar, este definitiv in funcție pe baza unor criterii de apreciere a performantelor profesionale, avându-se în vedere vechimea minimă în specialitate, competenta profesională și activitatea profesională deosebită, evaluată cu calificativul " foarte bine ".
Curtea de Apel Piteștia procedat la încadrarea reclamantei pe durată determinată,pe postul titularului - grefier,în acest sens fiind emisă decizia de încadrare nr. 7/03.01.2006, mențiune cu privire la încadrarea pe durată determinată s-a făcut și în contractul individual de muncă nr. 8/03 01 2006.
Fiind respectate prevederile art. 80 și 81 din Codul muncii care stabilesc că angajatorii prin derogare de la prevederile art. 12 alin 1 pot efectua angajări cu contract individual de muncă pe durată determinată în cazurile și în condițiile codului.
In speță, reclamanta fiind angajata pentru a înlocuii pe titulara postului Schiba, în mod legal Curtea de Apel Argeșa procedat conform prevederilor art. 56 lit. "j" din Codul muncii dispunând încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantei la data de 01 05 2007, data la care s-a prezentat la post titulara - grefier.
Susținerea reclamantei în sensul că trebuia să-i fie acordat preavizul conform ar. 73 alin 1 din Codul munciia fost respinsă, deoarece instituția preavizului este în favoarea salariatului care a fost concediat in temeiul prevederilor art. 61 lit. "c", art. 65 și 66 din Codul Muncii, pentru a-și căuta un nou loc de muncă în această perioadă. Or, în speță, reclamantei i-a încetat de drept contractul individual de muncă conform prevederilor art. 56 lit. "j" din Codul Muncii.
Nu au fost întemeiate nici susținerile reclamantei în sensul că pârâții aveau obligația de aod efinitiva și încadra pe un post vacant conform art. 3 alin 3 din OG nr. 8/2007, deoarece tribunalul observând textul art. 3 alin 3 din OG nr. 8/2007 constată că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești care a fost încadrat pe bază de concurs pe posturi vacante temporar, este definitivat in funcție pe baza unor criterii de apreciere a performantelor profesionale,avându-se în vedere vechimea minimă în specialitate,competenta profesională și activitatea profesională deosebită, evaluată cu coeficientul " foarte bine ".
Curtea de Apel nu a procedat la definitivare și încadrarea pe post a reclamantei deoarece aceasta nu a îndeplinit prevederile art. 3 alin 3 din OG nr. 8/2007 cu privire la performantele profesionale. Din întâmpinare reieșit că reclamanta, imediat după încadrarea pe durată determinată, a început să "presteze" servicii de cosmetică - manichiură, diferitelor persoane, chiar în timpul programului de lucru și la sediul instanței, situație precizată de magistratul din cadrul Tribunalului Argeș.
Deoarece magistrații au refuzat să mai intre ședință cu grefiera, aceasta nu a mai fost planificată în ședințele de judecată, fiind transferată la Biroul Executări penale.
De asemenea, s-a constatat că reclamanta nu a îndeplinit nici condițiile prevăzute de art. 33 lit b din Legea nr. 567/2004 în sensul să nu aibă antecedente penale, fără cazier judiciar și să se bucure de bună reputație profesională.In acest sens Curtea de Apel Argeș, a arătat că reclamanta prin ordonanța dată în dosarul nr. 442 / P / 2006, fost sancționată cu amendă de 100 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută și pedepsită de art. 18 alin 2 cod penal și în acest sens a fost depusă Ordonanța nr-.
Plângerea formulată împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că reclamanta se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de lovire.
Nici susținerea reclamantei în sensul că nu a fost informată despre locurile de muncă vacante conform ar. 85 din Codul muncii, deoarece așa cum a precizat aceasta pe parcursul activității a avut cunoștință despre posturile vacante, în acest sens formulând și cereri scrise, pe de altă parte prin adresa nr. 10/A/08 05 2007 fost încunoștințată reclamanta despre poturile vacante care vor fi scoase la concurs.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In motivele de recurs arată că decizia civilă nr. 2322 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj este lovită de nulitate întrucât hotărârile pronunțate în primă instanță se numesc sentințe și nu decizii, așa cum rezultă din hotărârea recurată.
Susține că potrivit art. 76 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, la prima zi de înfățișare, instanța trebuia să depună diligențele necesare în vederea împăcării părților, procedură obligatorie și care trebuia consemnată în încheierea de ședință, situație care atrage nulitatea absolută hotărârii. Că instanța de fond omis să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Justiției prin întâmpinare, procedând fără temei legal la judecarea în fond a cauzei.
Completul de judecată, în mod nelegal a soluționat cauza deși era incompatibil să se pronunțe, deoarece președintele completului s-a antepronunțat și a făcut aprecieri subiective asupra activității reclamantei, aprecieri care au fost reluate în motivarea hotărârii.
Solicită să se observe că dreptul la un proces echitabil a fost încălcat, instanța de fond neurmărind soluționarea justă a cauzei, ci doar soluționarea acesteia în avantajul pârâților.
Hotărârea pronunțată este nulă și pentru faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că a trecut la soluționarea cauzei fără a-i da cuvântul și fără a se pronunța asupra cererii de probatoriu formulată în scris, nu a pus în discuție admisibilitatea probei testimoniale deși a solicitat-
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprind e motive contradictorii și străine de natura pricinii, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurenta susține că încă de la început fost repartizată la Secția penală a Tribunalului Argeș pe postul grefierei, iar - a fost angajată pe perioadă determinată în urma aceluiași concurs și la aceeași dată și a fost repartizată pe postul grefierei Schiba pe postul vacant de la Secția civilă. De aceea, susține recurenta, reținerea instanței de fond în sensul că aceasta ar fi susținut că a fost încadrată pe postul grefierei Schiba este.
În contractul individual de muncă al grefierului () este menționat faptul că are durată determinată până la prezentarea tituolareai la post, însă grefierul nu a lucrat niciodată pe acest post, atribuțiile și obligațiile revenindu-i conform Ordinului de Serviciu și fișei postului la Secția civilă.
Recurenta mai precizează că, prin Ordinul de serviciu nr. 1 din 2006 și fișa postului a fost repartizată la Secția penală. De jure și de facto, recurenta a lucrat numai la Secția penală, iar grefiera a cărei activitate o executa s-a prezentat la post începând cu luna ianuarie 2008.
Având în vedere neconcordanța dintre clauza din contractul individual de muncă privind locul de muncă și locul de drept pe care îl ocupa recurenta, aceasta susține că se impunea încheierea unui act adițional, în baza art. 17 alin. 4 din Codul muncii, în care să se indice ferm locul de muncă, în caz contrar fiind aplicabile dispozițiile art. 57 alin 1 și alin. 5, precum și art. 16 alin. 2 din Codul muncii.
Recurenta mai susține că prima instanță a reținut că grefiera Schiba s-a prezentat la post la 01.05.2007 și că la acea dată a încetat contractul individual de muncă al reclamantei, fără a administra probe în sensul susținerilor acesteia din urmă în sensul că s-a prezentat la serviciu până la data de 08.05.2007.
În aceste condiții, recurenta solicită să se constate că, prin păstrarea sa în funcție după data pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă, s-a încheiat tacit un nou contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Recurenta mai susține că, la data de 08.05.2008 lucra pe postul grefierei Din la Compartimentul executări penale, iar faptul că nu a fost întocmit un act adițional la contractul individual de muncă nu poate fi imputat recurentei.
La data de 2.02.2007, recurenta a formulat cererea nr. 145 22.02.2007 prin care solicita încadrarea pe postul vacant temporar de la Biroul executări penale, care a fost însoțită de Ordinul de serviciu și de un referat favorabil din partea conducerii Tribunalului Argeș, acte la care instanța de fond nu face nicio referire.
Mai invocă recurenta dispozițiile art. 77 din Codul muncii potrivit cărora angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive decât cele precizate în decizia e concediere, iar motivele invocate ulterior de angajator și reținute de instanță sunt un abuz.
În ceea ce privește cererea de definitivare pe post, se arată că aceasta era întemeiată pe dispozițiile art. 2 din OG nr. 8/2007, acest text prevăzând criteriile ce trebuie avute în vedere, respectiv competența profesională și activitatea profesională evaluată cu calificativul "foarte bine".Acest lucru rezultă și din adresa nr. 41630/2007 a Ministerului Justiției.
Curtea de Apel Pitești nu are nicio competență în aprecierea activității unui grefier din cadrul Tribunalului, acest atribuții revenind conducerii instanței la care grefierul lucrează. Susținerile Curții de Apel Pitești din întâmpinare în sensul că recurenta nu a desfășurat o activitate corespunzătoare sunt contrare mențiunilor din referatul întocmit de președintele Tribunalului Argeș la 16.03.2007.
Recurenta mai susține că din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că magistrații de la Secția penală au refuzat să intre în ședință și că recurenta presta activități incompatibile cu funcția de grefier în timpul programului, iar referatul întocmit de dl magistrat la 14.08.2007 este întocmit pro causa. Prin urmare, singura probă legală cu privire la activitatea recurentei este referatul întocmit de către președintele Tribunalului.
Recurenta mai susține că instanța de fond a reținut greșit faptul că reclamanta ar avea antecedente penale, deși dosarul penal în care aceasta are dubla calitate de inculpat și parte vătămată nu a fost soluționat definitiv.
Mai mult, recurenta susține că nu a fost niciodată sancționată disciplinar pe parcursul desfășurării activității, simpla susținere din întâmpinare nefiind de natură să echivaleze cu aplicarea vreunei sancțiuni disciplinare.
În hotărârea instanței se mai reține că nu a fost posibilă definitivarea pe post întrucât au existat trei cereri de definitivare, lucru nereal. Tot eronat, susține recurenta, instanța de fond arată că cererea de transfer a grefierului - a fost admisă la 22.03.2007, deși această cererea a fost admisă de Curtea de Apel Constanța la 28.03.2007, conform deciziei de transfer nr. 84/ 28.03.2007.
Recurenta mai susține că cele două cereri pentru definitivare pe post fuseseră formulate anterior vacantării celor două posturi, iar Curtea de Apel Pitești, în loc să soluționeze aceste două cereri, anterioare cererii de transfer, lasă nesoluționate aceste două cereri și admite o cerere ulterioară de transfer, susținând că nu există criterii pe baza cărora să se poată departaja între cele două solicitante: recurenta și -.
Mai susține recurenta că hotărârea este nulă și datorită faptului că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea completatoare, nu face referire decât la decizia de încadrare și la contractul individual de muncă, nu și la situația de fapt și de drept expusă de reclamantă.
Motivarea primei instanțe nu are suport juridic, deoarece nu s-a pronunțat asupra faptului că reclamanta a semnat condica de prezență și și-a desfășurat activitatea până la data de 10.05.2007 și nu a fost plătită pentru această perioadă.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei competenței materiale Curții de Apel Craiova în soluționarea recursului deoarece potrivit art. I și art. II alin. 2 din OUG nr. 75/2008: (1) " Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobat, cu modificări și completări prin legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin legea nr. 247/2007, modificările ulterioare sunt soluționate în primă instanță de curțile de apel.
(2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel, se judecată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, prin raportare la probele administrate în cauză și la textele legale invocate de recurentă, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru considerentele următoare:
În ceea ce privește excepția de necompetență materială a Curții de Apel Craiova în soluționarea recursului invocată de Ministerul Justiției, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
Pârâtul Ministerul Justiției a invocat în susținerea excepției dispozițiile OUG nr. 75/2008, act normativ care se referă la cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Or, în prezenta cauză cererea principală are ca obiect nulitatea unor acte emise de angajator în legătură cu contractul individual de muncă nr. 8/3 ianuarie 2006 încheiat între reclamantă și Curtea de Apel Pitești, respectiv modul de soluționare a cererii de definitivare pe post formulate de reclamantă. Cererea vizând plata drepturilor bănești este accesorie cererilor principale, astfel că, potrivit art. 17 din Codul d e procedură civilă, este "în căderea instanței competente să judece cererea principală".
În ceea ce privește criticile recurentei:
Referitor la faptul că hotărârea primei instanțe a fost denumită decizie și nu sentință, astfel cum era corect.
Deși recurenta nu a menționat expres temeiul juridic, critica vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5. din Codul d e procedură civilă: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității deart. 105alin. 2".
Potrivit art. 255 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, "hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanță se numesc "sentințe", iar hotărârile prin care se soluționează apelul, recursul, precum și recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii".
Din acest punct de vedere, observația recurentei-reclamante este întemeiată, în sensul că în mod greșit hotărârea recurată a fost intitulată decizie și nu sentință. Acest fapt însă nu este de natură să atragă nulitatea sentinței, fiind o simplă eroare materială, ce poate fi oricând îndreptată, fie la cerere, fie din oficiu.
Potrivit art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
Cum denumirea greșită a unei hotărâri nu reprezintă o cauză de nulitate expres prevăzută de lege, iar prin neobservarea acestei forme legale nu s-a pricinuit părții nicio vătămare (în dispozitivul hotărârii fiind menționată corect calea de atac la care părțile sunt îndreptățite, iar recursul a fost promovat în termen), Curtea apreciază nefondat acest prim motiv de recurs.
Același raționament se menține și pentru soluționarea celei de a doua critici formulate de recurentă, referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 168/1999.
Potrivit art. 76 din Legea nr. 168/1999, "la prima zi de înfățișare, înainte de intrarea în dezbateri, instanța are obligația de a încerca stingerea conflictului de drepturi prin împăcarea părților".
Neefectuarea acestei proceduri nu reprezintă o cauză de nulitate a hotărârii anume prevăzută de lege și, în aceste condiții, nu se poate prezuma că recurentei i-a fost cauzată vreo vătămare. În motivele de recurs, recurenta nici nu a susținut că i-a fost cauzată vreo vătămare prin neobservarea dispozițiilor sus-menționate, susținerea acesteia fiind că hotărârea este afectată de nulitate numai pentru că nu s-a îndeplinit această procedură.
Această susținere contravine dispozițiilor art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, în lipsa unei nulități exprese, recurenta fiind obligată să susțină și să dovedească presupusa vătămare.
Mai mult, prima zi de înfățișare a fost data de 09.04.2008, dată la care niciuna dintre părți nu a fost prezentă și la care cauza a rămas în pronunțare. În lipsa părților, orice demers de împăcare a părților ar fi fost imposibil de realizat de către instanța de judecată.
Cu privire la critica referitoare la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției:
Mai întâi este de observat că instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Argeș, Curtea de Apel Pitești și Ministerul Justiției. Prin urmare, instanța de fond s-a pronunțat asupra temeiniciei cererii, ceea ce înseamnă că, implicit, a apreciat că pârâtul Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă.
Dincolo de acest aspect, o atare critică cu privire la nepronunțarea asupra unei excepții, nu poate fi formulată în recurs decât de către partea care a invocat o asemenea excepție ca mijloc de apărare, nu de către partea căreia i s-a opus excepția.
Cu privire la critica referitoare la incompatibilitatea completului de judecată, ce se completează cu mențiunea că această critică vizează și modul de soluționare a cererii de recuzare:
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 08.04.2008, completul legal învestit cu soluționarea cererii de recuzare, s-a pronunțat în sensul respingerii acestei cereri, deoarece nu se încadrează în dispozițiile art. 27 pct. 1 și 7 din Codul d e procedură civilă, texte invocate de reclamantă în cuprinsul cererii de recuzare.
Potrivit art. 27 din Codul d e procedură civilă
"Judecătorul poate fi recuzat:
1. când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți;
7. dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă".
Curtea apreciază că cererea de recuzare a fost corect soluționată, neexistând dovezi în cauză că judecătorii care au făcut parte din completul de judecată au avut vreun interes în judecarea cauzei și nici că și-au spus părerea cu privire la pricină, astfel că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de textele legale invocate ca temeiuri ale cererii de recuzare.
Ca atare, nici critica referitoare la "incompatibilitatea" completului de judecată care a soluționat pricina nu este fondată.
Cu privire la faptul că instanța de fond nu a dispus suspendarea cauzei la momentul formulării cererii de recuzare, ci a amânat cauza pentru data de 09.04.2008, recurenta apreciază din nou că sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Curtea constată că la termenul din data de 19 martie 2008, instanța de judecată, constatând că în cauză a fost formulată cerere de recuzare a întregului complet de judecată, a amânat judecarea cauzei pentru data de 9 aprilie 2008, tocmai pentru a se soluționa cererea de recuzare. Pentru termenul din data de 9 aprilie 2008 reclamanta a primit termen în cunoștință.
Curtea constată astfel că instanța de fond a procedat conform dispozițiilor procedurale și nu a luat nicio măsură până la soluționarea cererii de recuzare.
Cu privire la nepronunțarea asupra cererii de probatorii, critică invocată în raport cu dispozițiile art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă:
Prin cererea privind administrarea probei cu înscrisuri depusă la dosar la data de 20.02.2008 reclamanta a urmărit să dovedească susținerile sale din cererea de chemare în judecată și cererea completatoare. Curtea observă că, pe de o parte reclamanta însăși a depus la dosar la același termen de judecată înscrisuri doveditoare care au dovedit deplin situația de fapt susținută iar, pe de altă parte existau depuse la dosar încă din prima fază procesuală, la Tribunalul Argeș, dovezi cu privire la situația de fapt susținută de reclamantă pe tot parcursul judecății. De aceea, proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă la 20.02.2008 era inutilă cauzei, cu atât mai mult cu cât, angajatorul nici nu a contestat susținerile reclamantei referitoare la compartimentele în care aceasta și-a desfășurat activitatea pe parcursul derulării raportului de muncă sau referitoare la data până la care reclamanta a rămas efectiv în activitate.
Cu toate acestea, instanța de fond a dispus comunicarea cererii de probatorii pentru a fi avută în vedere la completarea întâmpinării, pronunțându-se astfel implicit cu privire la încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de reclamantă.
Cu privire la susținerea reclamantei în sensul că instanța de fond nu a pus în discuția părților admisibilitatea probei testimoniale formulate prin cererea de chemare în judecată, Curtea constată că, atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și în cererea depusă la 30.01.2008 la Tribunalul Dolj reclamanta a solicitat administrarea probei cu martori, fără a preciza obiectul probei, adică starea de fapt pe care tinde aod ovedi prin administrarea acestei probe, pentru ca instanța să poată pune în discuție pertinența, concludența și utilitatea acestei probe în contextul cererii de chemare în judecată.
De aceea, Curtea apreciază că și această critică formulată în recurs este nefondată.
În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la greșita consemnare în cuprinsul hotărârii a susținerilor reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, acesta nu constituie un motiv de recurs prevăzut de Codul d e procedură civilă și nici nu afectează în vreun fel soluția instanței, în condițiile în care întreaga argumentație expusă de instanța de fond se bazează în principal pe mențiunile din contractul individual de muncă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că între reclamantă și angajatorul Curtea de Apel Piteștis -a încheiat contractul individual de muncă nr. 8 din 3 ianuarie 2006, în baza dispozițiilor deciziei nr. 7/2006 emise de Curtea de Apel Pitești.
Contractul individual de muncă a fost încheiat pe durată determinată, până la prezentarea titularei-Schiba, la post, iar funcția pe care a fost încadrată reclamanta a fost aceea de grefier tr.III, coef. 3 la Tribunalul Argeș, astfel cum rezultă din mențiunile de la pct. 1 și 2 din contractul individual de muncă.
Prin urmare, de comun acord, părțile contractante au stabilit ca loc al muncii Tribunalul Argeș.
Noțiunea de "loc al muncii" (element esențial al contractului individual de muncă ) nu presupune identificarea în concret a secției sau biroului la care salariatul urmează să-și desfășoare activitatea. Locul muncii menționat într-un contract individual de muncă se identifică prin angajatorul și unitatea la care salariatul își desfășoară activitatea.
În acest sens au procedat părțile contractante la momentul încheierii contractului individual de muncă nr. 8/2006, stabilind locul muncii la Tribunalul Argeș.
Recurenta-reclamantă este în eroare atunci când apreciază că locul muncii ca element esențial al contractului individual de muncă era reprezentat de secția sau compartimentul la care a fost repartizată să-și desfășoare activitatea pe parcursul derulării raportului de muncă.
Repartizarea personalului pentru a-și desfășura activitate în anumite secții și compartimente ale unității reprezintă prerogativa organizatorică a conducerii unității angajatoare și este reglementată în sens general de dispozițiile art. 40 alin. 1 lit. a și b din Codul muncii, potrivit căruia angajatorul are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității, precum și atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat.
În contextul general stabilit prin dispozițiile art. 40 alin. 1 lit. a și b din Codul muncii și în deplină concordanță aceste norme juridice generale, prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești s-a stabilit:
"art. 48 Președintele instanței stabilește, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia".
În acest sens s-a procedat și în situația reclamantei, prin Ordinul de serviciu nr.1/2006 aceasta a fost repartizată la Secția penală, iar prin Ordinul de serviciu nr. 1/2007 la Biroul executări penale, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise în fișele posturilor din 03.01.2006 și 04.01.2007 depuse la dosarul cauzei de către recurentă.
Prin urmare, apreciind asupra pregătirii profesionale a salariatei-reclamante, președintele Tribunalului Argeșa stabilit ca aceasta să-și desfășoare activitatea la Secția penală sau la Biroul executări penale, exercitându-și astfel prerogativa organizatorică. Aceasta nu înseamnă însă că a fost modificat locul muncii stabilit prin contractul individual de muncă ca fiind Tribunalul Argeș și nici felul muncii, atribuțiile specifice fiecărei funcții fiind cele prevăzute de lege pentru funcția de grefier pe care reclamanta a fost angajată.
Aici se află în eroare recurenta-reclamantă, care interpretează Ordinele de serviciu emise de angajator ca fiind măsuri de modificare a contractului individual de muncă care, în opinia sa, trebuiau să se materializeze în acte adiționale la contractul individual de muncă.
Prin urmare, susținerile recurentei cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 17 alin. 4 din Codul muncii, sunt nefondate.
Nici susținerea recurentei în sensul aplicării dispozițiilor art. 57 din Codul muncii nu este fondată, în cauză nefiind pusă în discuție valabilitatea încheierii contractului individual de muncă și nefiind invocat vreun motiv de nulitate a acestui contract.
Atât în cererea de chemare în judecată, cât și în completarea acesteia, reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea încetării contractului individual de muncă.
Instanța de fond a reținut corect că, fiind angajată pentru înlocuirea titularei postului - Schiba, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată a încetat de drept, potrivit dispozițiilor art. 56 lit. j din Codul muncii, la data de 01.05.2007, data la care s-a prezentat la post grefierul-titular.
Fiind vorba de o încetare de drept a contractului individual de muncă, contractul afectat de un termen extinctiv cert este reziliat în chiar momentul apariției cauzei de încetare, fără să mai fie nevoie de îndeplinirea vreunei formalități din partea angajatorului. Întocmirea unui act constatator al încetării contractului ar fi inutilă și, în orice caz, nu poate avea ca efect stabilirea unui alt moment - subsecvent - al încetării acestui contract.
Cu toate acestea, Curtea de Apel Piteștia comunicat reclamantei prin adresa nr. 10/A/08.05.2007 faptul că la data de 01.05.2007 contractul individual de muncă a încetat, exprimându-și astfel în mod expres dezacordul cu privire la continuarea relațiilor de muncă.
Susținerile recurentei în sensul că prin prestarea activității până la data de 8 mai 2007 părțile contractante au înțeles să încheie în mod tacit un nou contract individual de muncă sunt nefondate.
Invocând încheierea tacită a unui nou contract individual de muncă, recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 2, 80 alin. 3 și 84 alin. 1 din Codul muncii, potrivit cărora:
Art. 16- (2) În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Art. 80- (3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art. 82 și de cel mult două ori consecutiv.
Art. 84-(1)La încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, prevăzut la art. 80 alin. (4), sau la expirarea termenului prevăzut la art. 82 alin. (1), dacă pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Din examinarea textelor legale, se constată că art. 80 alin. 3 și art. 84 alin. 1 se referă la alte ipoteze decât cea din speță, textele fiind invocate în susținerea duratei nedeterminate a unui contract individual de muncă încheiat tacit, iar in cauză nu s-a manifestat acordul scris al angajatorului în sensul prelungirii contractului individual de muncă.
Este adevărat că în situația în care, după expirarea termenului contractual, părțile continuă să execute obligațiile asumate prin contract, iar postul continuă să existe și este vacant, sa-ar putea aprecia că a încetat contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată și s-a încheiat tacit un nou contract. Acordul tacit de voință al părților cu privire la reînnoirea contractului trebuie să fie neechivoc și nu se poate prezuma pur și simplu.
În speță, postul pe care fusese angajată reclamanta nu era vacant, iar refuzul angajatorului de a continua relațiile de muncă, deși exprimat la câteva zile de la încetarea contractului, a fost explicit. Nu se poate susține că, prestând activitate timp de 4 zile lucrătoare (în perioada 1-7 mai 2007) reclamanta a încheiat cu angajatorul să un nou contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau că angajatorul și-a exprimat neechivoc acordul cu privire la continuarea raportului de muncă.
De altfel, procedura de încheiere a contractelor individuale de muncă pentru personalul auxiliar instanțelor judecătorești este una specifică, în sensul că, deși personalul auxiliar de specialitate își deșfășoară activitatea la instanțele din raza unei curți de apel, contractul individual de muncă nu se încheie direct cu instanța cu personalitate juridică în cadrul căreia își desfășoară activitatea.
În acest sens sunt dispozițiile speciale din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, potrivit cărora:
art. 10 (1) Președintele curții de apel exercită prerogative manageriale în scopul organizării eficiente a activității curții, precum și atribuții de coordonare și control privind administrarea curții de apel și a instanțelor din circumscripție, după cum urmează:
n) numește personalul auxiliar de specialitate și personalul din departamentul economico-financiar și administrativ al curții de apel și al instanțelor din circumscripția acesteia, aprobă transferul, delegarea, detașarea și dispune promovarea și aplicarea sancțiunilor disciplinare pentru aceste categorii de personal, în condițiile legii.
Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești reflectă deplin dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 567 din 9 decembrie 2004, potrivit cărora:
art. 36- (1) În cazul în care activitatea instanțelor sau parchetelor nu se poate desfășura în condiții normale din cauza numărului mare de posturi vacante, recrutarea grefierilor se poate realiza prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante. Concursul se desfășoară la nivelul curților de apel, parchetelor de pe lângă curțile de apel, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Departamentului Național Anticorupție, potrivit regulamentului aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Posturile de grefieri vacante temporar pot fi ocupate prin concurs organizat de către instanțele și parchetele prevăzute la alin. (1), potrivit regulamentului aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
3) La concurs pot participa persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a) - e).
Art. 37- și grefierii informaticieni sunt numiți prin decizie de către președinții curților de apel sau, după caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea, în a căror circumscripție teritorială urmează să își desfășoare activitatea.
În ceea ce privește criticile recurentei privind modul de soluționare a cererii sale de definitivare pe post:
Textul legal invocat de reclamantă a fost art. 3 alin. 3 din OG nr. 8/2007, potrivit căruia:
(3) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, încadrat pe bază de concurs pe posturi vacante temporar, este definitivat în funcție pe baza unor criterii de apreciere a performanțelor profesionale, avându-se în vedere vechimea minimă în specialitate, competența profesională și activitatea profesională deosebită, evaluată cu calificativul "foarte bine".
În speță, la data de 16.03.2007, cu cererea nr. 250/16.03.2007, reclamanta a solicitat definitivarea pe postul vacant de grefier existent la acea dată la nivelul Tribunalului Argeș. Cererea, însoțită de referatul favorabil întocmit de președintele Tribunalului Argeșa fost înaintată conducerii Curții de Apel Pitești.
Anterior, fusese înaintată la Curtea de Apel Piteștio cerere similară formulată la data de 21.02.2007 de grefier (), tot cu aviz favorabil.
La data de 01.03.2007, la nivelul Tribunalului Argeș exista un singur post vacant de grefier la nivelul Tribunalului Argeș. Ulterior, la data de 01.04.2007, s-a vacantat un al doilea post la nivelul aceleiași instituții.
Începând cu data de 01.04.2007, a fost transferat la Tribunalul Argeș un grefier angajat anterior pe funcția de grefier la Tribunalul Constanța.
Recurenta susține în motivele de recurs că în mod greșit Curtea de Apel Piteștia procedat la avizarea favorabilă a cererii de transfer formulate de grefierul -, lăsând nesoluționate cele două cereri de definitivare pe post, formulate anterior.
Practic, recurenta susține că vocația sa de a fi definitivată pe post trebuia valorificată anterior încuviințării unei cereri de transfer, tocmai pentru că această cerere de transfer a fost formulată ulterior cererii sale de definitivare.
Ipoteza premisă a situației analizate constă în existența a cel puțin două cereri concurente pentru un post la aceeași instanță, dintre care una este o cerere de definitivare pe post, iar a doua este o cerere de transfer la aceeași instanță formulată de un grefier care a ocupat anterior un post de grefier titular și a funcționat până acum la o altă instanță.
In această ipoteza, dreptul la transfer care se invocă în concurs cu acela de definitivare pe post este obținut anterior, fiind necesar a se stabili o ordine de prioritate între două drepturi de aceeași natură (ambele privind cariera grefierului).
De lege, nu există dispoziții legale care să reglementeze o ordine de preferință într-o asemenea ipoteză.
Aplicând principiile generale de drept, în ipoteza conflictului dintre două drepturi, aparținând fiecare unei persoane diferite, ambele născute în mod valabil, având același obiect și între care legea nu impune expres o ordine de preferință, se va conferi prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naștere primul in mod valabil.
În ipoteza analizată, dreptul de a solicita transferul la o instanță egală în grad cu cea la care un grefier își desfășoară activitatea ca titular s-a născut, în mod valabil, odată cu angajarea în funcția de grefier, ca titular al postului, numai exercițiul acestuia fiind condiționat de formularea cererii de transfer și depinzând de vacantarea ulterioară a postului la instanța la care se solicită transferul și, ca urmare, are prioritate dreptul mai vechi, respectiv dreptul de a solicita transferul.
Data formulării cererii nu are nicio relevanță sub acest aspect, cum nu are relevanță nici în cazul existenței unui concurs între cererile de definitivare pe post formulate de reclamantă și grefier.
De aceea, Curtea apreciază că, în mod corect, Curtea de Apel Piteștia procedat corect soluționând cu prioritate cererea de transfer.
În ceea ce privește modul de soluționare a cererii de definitivare pe post formulate de reclamantă, refuzul Curții de Apel Pitești de a da curs acestei cereri nu este nejustificat.
Din dispozițiile art. 3 alin. 3 din OG nr. 8/2007, rezultă că pentru definitivarea în funcție a grefierilor încadrați pe posturi vacante temporar este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: să fi ocupat postul vacant temporar prin concurs, să aibă o anumită vechime în specialitate, să fi desfășurat o activitate profesională deosebită evaluată cu calificativul "foarte bine", să existe un post vacant la instanța sau parchetul la care își desfășoară activitatea grefierul încadrat temporar.
În cauză, Curtea de Apel Pitești nu a solicitat administrarea unor dovezi concludente pentru a proba că în cazul reclamantei nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege.
Dimpotrivă, apărarea pârâtei Curtea de Apel Piteștis -a bazat în primul rând pe ideea că niciuna din cererile de definitivare pe post nu a fost admisă, conducerea administrativă a Curții de Apel Pitești optând pentru scoaterea postului vacant la concurs. Un răspuns în acest sens a fost înaintat reclamantei cu adresa nr. 10/A/08.05.2007, precizându-se acesteia expres că posturile care s-au vacantat vor fi scoase la concurs. Un răspuns similar i-a fost comunicat reclamantei cu adresa nr. 10/A/26.06.2007.
Acest mod de a acționa se înscrie în prerogativele legale manageriale ale angajatorului, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 5 din Legea nr. 567/2004, regula privind angajarea de personal auxiliar de specialitate la instanțele de judecată o constituie recrutarea grefierilor prin Școala Națională de Grefieri. Ca urmare recrutarea personalului pentru a ocupa posturi vacante temporar este o situație de excepție, la fel ca și definitivarea acestora pe posturi.
Este evident în acest context că textul art. 3 alin. 3 din OG nr. 8/2007 instituie doar vocația persoanei aflate în situația de excepție reglementată de ipoteza textului de a fi definitivată pe post, nu un drept.
Prin urmare, Curtea apreciază că nici critica recurentei referitoare la modul de soluționare a cererii sale de definitivare pe post nu este fondată.
Referitor la critica recurentei în sensul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra faptului că, deși a prestat activitate în perioada ulterioară încetării contractului individual de muncă, nu a fost plătită, acest fapt constituind un abuz conform art. 161 alin. 4 din Codul muncii:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a cererilor completatoare în care este precizat obiectul pretențiilor depuse la dosar ulterior, rezultă că reclamanta a învestit instanța de judecată cu o cerere de plată a drepturilor a drepturilor bănești începând cu data de 08.05.2007 și în continuare până la reintegrarea în muncă. Respingând cererea de anulare a încetării contractului individual de muncă, instanța de fond a respins și cererea accesorie privind plata drepturilor bănești începând cu data de 08.05.2007.
Pentru perioada 01-07.05.2007, cererea recurentei apare ca o cerere nouă, inadmisibilă în faza procesuală a recursului.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat, soluția instanței de fond fiind corectă.
Ceea ce este de reținut ca temeinic din motivele de recurs este faptul că instanța de fond și-a întemeiat soluția și pe argumente care nu sunt concludente și nici nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză.
Recurenta s-a plâns în cererea de recurs că motivele invocate de angajator prin întâmpinare și reținute de instanța de fond sunt abuzive, invocând în acest sens dispozițiile art. 77 din Codul muncii.
Potrivit acestui text, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Textul este reglementat în materia concedierii, nefiind cazul de speță unde s-a pus în discuție instituția încetării de drept a contractului individual de muncă.
Din adresele comunicate reclamantei prin care acesteia i s-a adus la cunoștință faptul că postul urmează a fi scos la concurs nu rezultă că cererea acesteia a fost respinsă pentru că nu ar fi îndeplinit criteriile profesionale prevăzute de lege.
Deși reglementat în materia concedierii, textul art. 77 din Codul muncii, se aplică în cauză prin analogie, în sensul că, dacă la momentul refuzului de soluționare favorabilă a unei cereri privind cariera unui salariat nu au fost invocate motive legate de activitatea profesională necorespunzătoare, aceste motive nu mai pot fi invocate ulterior, în situația intervenirii unui conflict de muncă.
Cu toate acestea, invocând faptul că nu au existat criterii de departajare între cele două cereri de definitivare pe post și faptul că, exercitându-și prerogativa managerială a optat pentru scoaterea postului vacant la concurs, angajatorul a susținut în continuare motive legate de activitatea profesională a reclamantei.
Curtea constată că, în mod greșit instanța de fond a reținut ca pertinente aceste motive. Astfel, este neconcludent în cauză înscrisul sub semnătură privată intitulat "notă de relații" întocmit de judecător la data de 14 august 2007, înscrisul fiind întocmit ulterior luării deciziei Curții de Apel Pitești de a nu da curs niciunei cereri de definitivare pe post.
Este netemeinică și concluzia instanței de fond în sensul că reclamanta nu îndeplinea condițiile prevăzute de art.33 lit. b din Legea nr. 567/2004, nefiind acesta un criteriu care să fi fost avut în vedere la respingerea cererii de definitivare pe post.
De aceea, Curtea apreciază ca temeinice susținerile recurentei care a precizat că singura probă legală cu privire la activitatea sa este referatul întocmit de președintele Tribunalului Argeș.
La fel de adevărate sunt susținerile recurentei în sensul că, dacă apărările legate de activitatea profesională a acesteia ar fi fost adevărate, acestea puteau fi dovedite numai într-un singur fel: cu existența unei decizii de sancționare disciplinară a reclamantei, iar aceasta nu a fost sancționată disciplinar.
Pentru motivele expuse anterior, Curtea constată că soluția instanței de fond, deși legală, este întemeiată parțial pe motive greșite, motive pe care Curtea le înlătură.
În consecință, constatând că soluția este legală, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția de necompetență materială invocată de Ministerul Justiției.
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2322 din 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Argeș, Curtea de Apel Pitești, Ministerul Justiției.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 noiembrie 2008.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/04.12.2008
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Mihaela
