Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂNr. 961/
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 746/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Galați, din G,-, având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009 fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 746/06.05.2009 a Tribunalului Galați, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 17.03.2009 la zi și în continuare până la data modificării legislative, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL GALAȚI la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 14.04.2009 reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, solicitând obligarea pârâților:
- la plata actualizată sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, începând cu data de 17.03.2009 și până la momentul pronunțării, precum și, în continuare, până la modificarea reglementarii legislative, avându-se în vedere perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
- la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Au arătat în motivarea cererii că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalului auxiliar de specialitate, beneficiau de "un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000. Însă procedându-se astfel, au susținut reclamanții, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000, privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 114 alin. l din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii din anul 2003, "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar în baza art. 72 pct. 3 lit. h) și 1) din aceeași lege fundamentală, prin lege organică se reglementează: "h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi;. l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială;".
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de muncă din instanțele judecătorești și trebuia reglementat numai prin lege organică.
În concret, nr.OG 83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență (Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească; Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; nr.OUG 24/2000 și Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004, privind normele de tehnică legislative pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară, în speță ordonanța de guvern, nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectivLegea.
În temeiul art. 41 alin. 2 din Constituția României, republicată, "Salariații au dreptul la masuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe oră, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.";
- iar în temeiul art. 53 din Constituția României, republicată, (art. 49 la data abrogării, preluat întocmai după revizuire) "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.", pentru ca potrivit alin. 2 al aceluiași articol "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, precum și ale art. l din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
Au depus la dosar sentința civilă nr. 766/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Pârâtele, deși au fost legal citate, nu au formulat întâmpinare și nici nu au solicitat administrarea de probatorii în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați în funcția de specialiști IT la Tribunalul Galați și prin sentința civilă nr. 22 F/2008 a Curții de APEL GALAȚI li s-a recunoscut cu caracter definitiv dreptul la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
De altfel, odată ce prin Legea nr. 564/2007 specialiștii IT au fost considerați personal auxiliar de specialitate, este firesc să beneficieze, începând de la intrarea în vigoare a legii, de toate drepturile care se cuvin personalului auxiliar. S-a constatat ulterior, în decizia 21/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, că, la acea dată personalul auxiliar trebuia să beneficieze și de sporul de risc și suprasolicitare.
Instanța, față de dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, va avea în vedere dispozițiile Deciziei nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5/2008, prin care a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Întrucât problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de ÎCCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale.
Față de aceste considerente, a admis acțiunea, a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 17.03.2009 și până la modificarea reglementarii legislative, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul a considerat-o întemeiată, din perspectiva disp. art. 161 pct. 4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Ca efect al admiterii primului capăt de cerere a admis și cererea referitoare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților pentru perioada mai sus menționată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
A invocat excepția puterii de lucru judecat întrucât reclamanții au formulat aceleași pretenții prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI sub nr- iar prin sentința civilă nr. 22/14.11.2008 a fost respins capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% în continuare.
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr. civilă.
De asemenea, a formulat recurs și pârâta Curtea de APEL GALAȚI, considerând că a fost dată cu aplicarea legii.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte. De asemenea, specialiștii IT au fost funcționari publici fiind salarizați conform legilor speciale de salarizare a acestei categorii socio-profesionale până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007 deci nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate.
Hotărârea este criticabilă și sub aspectul obligării Curții de APEL GALAȚI la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, aceștia desfășurându-și activitatea la Tribunalul Galați.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Examinând recursurile pe baza motivelor arătate sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat iar cel declarat de pârâta Curtea de APEL GALAȚI este întemeiat pentru următoarele considerente:
1. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat.
Singurul motiv de recurs este excepția puterii de lucru judecat.
Ori, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1201 Cod civil, nefiind vorba de aceeași cauză.
Recurentul nu a arătat și considerentele sentințe civile nr. 22/14.10.2008 ale Curții de APEL GALAȚI ce au fost avute în vedere atunci când s-a respins capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% și pentru viitor.
Ori, se observă că a fost respins acest capăt de cerere motivat de faptul că dreptul nu era încă născut ci avea un caracter viitor, incert. Prezintă relevanță în cauză motivarea instanței care a reținut că "salariații, în cazul în care se constată că au fost prejudiciați prin neacordarea unor drepturi salariale, sporuri, ca urmare a aplicării sau interpretării greșite a legii iar angajatorul nu înțelege să le acorde de bună voie, au la îndemână acțiunea civilă în justiție pentru recuperarea prejudiciului suferit".
Deci, capătul de cerere a fost respins nu pentru că reclamanții nu au putut justifica dreptul la sporul respectiv ci pentru că dreptul nu era încă născut, fiind indicat în mod expres prin hotărâre faptul că se pot adresa ulterior justiției, în condițiile în care dreptul este născut, fără să se analizeze pe fond cererea.
În acest mod au și procedat reclamanții prin acțiunea de față, solicitând plata sporului de la data de 17.03.2009 și în continuare astfel că nu se poate reține puterea lucrului judecat, întrucât nu a avut loc o verificare jurisdicțională a cererii și nu s-a soluționat fondul ei.
Urmează a fi respins recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției ca nefondat potrivit art. 312 alin. 1.pr. civilă.
2. Recursul declarat de pârâta Curtea de APEL GALAȚI este întemeiat în parte.
Invocarea deciziei Curții Constituționale nu are nici o relevanță în cauza de față.
Curtea reține că, la data de 10 martie 2008, s-a pronunțat decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Chiar prin decizia invocată de recurentă nr. 838/27.05.2009, Curtea Constituțională arată clar că "- apare evident faptul că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 pr.civilă - nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâi judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.". Mai arată Curtea Constituțională că "-efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională".
În consecință, primul motiv de recurs este nefondat văzând chiar decizia Curții Constituționale invocată de recurentă.
Nici al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Astfel, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 prevede că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori șispecialiști IT.
Deci, la data pronunțării deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, era vizat întreg personalul auxiliar de specialitate. Este adevărat că specialiști IT nu făceau parte din categoria personalului auxiliar dar această situație a dăinuit doar până la data intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004, respectiv 01. 01. 2005. ori, dispozitivul deciziei nr. 21/2008 este clar în sensul că și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la sporul de 50%, inclusiv după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000. interpretarea dispozitivul este în sensul că specialiștii IT au dreptul la acest spor însă începând cu data de 01.01.2005. pretențiile din speța de față vizează perioada de după data de 17.03.2009 deci dreptul lor subzistă, contrar susținerilor recurentei.
Curtea apreciază ca întemeiat al treilea motiv de recurs vizând completarea cărților de muncă.
Prima instanță a pronunțat o soluție greșită atunci când a obligat pe pârâta Curtea de APEL GALAȚI să completeze cărțile de muncă ale reclamanților, fără să observe că aceștia sunt angajați ai Tribunalului Galați. În consecință, potrivit Decretul nr. 92/1976, doar angajatorul poate fi obligat să completeze cărți de muncă iar pârâta recurentă nu are calitatea de angajator, ci doar de ordonator secundar de credite.
Față de aceste considerente, se face aplicarea art. 304 pct. 9.pr civilă și se va admite recursul declarat de pârâta Curtea de APEL GALAȚI, potrivit disp. art. 304 indice 1.pr. civilă cu consecința modificării în parte a sentinței recurate și a înlăturării dispoziției privind obligarea acestei pârâte la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 746/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
ADMITE recursul declarat de pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr. 746/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în parte sentința civilă nr. 746/2009 pronunțată de Tribunalul Galați în sensul înlăturării din sentință a dispoziției privind obligarea pârâtei CURTEA DE APEL GALAȚI la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -/30.10.2009
: 7 ex.//30 Octombrie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
