Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 963/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂNr. 963/
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător Coinacel
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta -, domiciliată în G,-, - 2,. 81, jud. G, împotriva împotriva încheierii de ședință din data de 09.10.2008 și a sentinței civile nr. 1649/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în conflictul de drepturi intervenit în litigiul de muncă în contradictoriu cu pârâta SC SA G, cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1649/19.12.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- s-a admis în parte litigiului de muncă intervenit între reclamanta - și pârâta SC SA
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata premiului anual aferent anului 2004 conform art. 70 din CCM la nivel de unitate 2004, reprezentând contravaloarea unui salariu minim de încadrare, sumă actualizată la data plății efective și calculată cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea contravalorii lotului în folosință aferent anului 2004 ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A fost respins restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamanta s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei reprezentând c/v lot în folosință, conform art. 79 lit. a și c din Contractul colectiv de muncă aferent anului 2004, plata premiului în valoare minimă a unui salariu de încadrare anual conform disp. art. 70 lit. a din Contractul colectiv de muncă aferent anului 2004, plata indemnizațiilor pentru efectuarea lucrărilor de secretariat în ședințele pe perioada 2004-2007, plata celui de-al 13 salariu aferent anului 2007, actualizarea cu rata inflației a sumelor solicitate, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În fapt a arătat că a fost salariata unității pârâte în funcția de consilier juridic în perioada 21.12.2001 - 29.10.2007, când au încetat raporturile de muncă conform disp. art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
A mai arătat că, potrivit art. 79 lit. a din Contractul colectiv de muncă pe anul 2004, salariații unității pârâte beneficiau de acordarea în folosință a unui lot în suprafață de până la 5000 de iar, potrivit lit. c al aceluiași articol, în lipsa acordului proprietarului, salariații ar fi primit o dată pe an suma de 1000 de lei, proporțional cu timpul efectiv lucrat în societate în anul 2004.
A învederat că, în conformitate cu art. 70 lit. a din CCM pe anul 2004, salariaților li se acordau premii în valoare de un salariu de încadrare anual.
A susținut că în momentul privatizării societății, în luna iunie 2004, CCM era în vigoare dar noua conducere a refuzat atât acordarea sumei de 1000 lei, cât și acordarea premiilor sus menționate.
A arătat că începând cu ședința din luna iulie 2004 asigurat secretariatul acestor ședințe, iar conform proceselor verbale din anii 2003 - 2004 secretarul de ședință avea o indemnizație de 300 lei.
A învederat că odată cu numirea sa ca secretar de ședință nu i s-a modificat fișa postului cu introducerea noilor atribuții de serviciu, nu i s-a mărit salariul și nici nu i s-a plătit indemnizația de ședință.
De asemenea, a arătat că pârâta nu i-a plătit nici cel de-al 13-lea salariu de încadrare cuvenit pentru anul 2007.
În dovedire a depus la dosar o serie de acte.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că drepturile solicitate de către reclamantă, o parte au fost achitate iar cealaltă parte nu i se cuveneau reclamantei.
În cauză a fost administrată proba cu acte și interogatoriu.
La termenul din data de 15.05.2008, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune în ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei reprezentând c/v lot în folosință, conform art. 79 lit. a și c din Contractul colectiv de muncă aferent anului 2004, plata premiului în valoare minimă a unui salariu de încadrare anual conform disp. art. 70 lit. a din Contractul colectiv de muncă aferent anului 2004 precum și plata indemnizațiilor pentru efectuarea lucrărilor de secretariat în ședințele pe anul 2004.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune privind plata sumei de 1000 lei reprezentând c/v lot în folosință, conform art. 79 lit. a și c din Contractul colectiv de muncă aferent anului 2004, instanța a admis-o motivat de faptul că așa cum reiese din cuprinsul prevederilor art. 79 din CCM la nivel de unitate, suma de bani se acorda la sfârșitul anului iar acțiunea a fost promovată de către reclamantă la data de 22.01.2008 cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Reclamanta a fost salariată a unității pârâte în funcția de consilier juridic în perioada 21.12.2001 - 29.10.2007, când au încetat raporturile de muncă conform disp. art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Plata premiului în valoare minimă a unui salariu de încadrare anual - conform art. 70 lit. c din Contractul colectiv de muncă aferent anului 2004.
Conform contractului colectiv de muncă art. 70 lit. c reclamantei i se cuvine un premiu anual în valoare minimă a unui salariu de încadrare. Cum în cauză nu s-a făcut dovada cu state de plată semnate de reclamantă că s-a primit acest premiu a fost admis acest capăt de cerere.
Plata indemnizației de secretar de ședință:
Referitor la această indemnizației instanța a apreciat că hotărârea AGA invocată de către reclamantă prin care s-a hotărât ca secretarul ședințelor AGA să fie retribuit era nominală, conform declarațiilor martorului audiat în cauză, cu indicarea expresă persoanei ce va asigura secretariatul AGA. Pentru reclamanta în cauză nu s-a hotărât prin hotărâre AGA ca aceasta să fie retribuită și pentru această muncă. AGA se țineau în programul normal de muncă al reclamantei și conform fișei postului aceasta putea fi desemnată să țină o astfel de activitate în timpul orelor de program.
Referitor la cel de-al 13-lea salariu:
Pentru anul 2007se observă că al 13-lea salariu nu a fost prevăzut în vreun contract colectiv de muncă nici la nivel de ramură nici la nivel de unitate, nici în vreun act adițional la contractul individual de muncă al reclamantei.
Privitor la lotul în folosință pe anul 2004 solicitat de reclamantă, tribunalul a apreciat că este prescrisă cererea raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 22.01.2008. Din declarațiile martorilor, rezultă că angajații primeau toamna produse agricole pentru lotul în folosință, rezultând, prin urmare, că până la sfârșitul anului respectiv se puteau da aceste produse.
Față de aceste considerente instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta către reclamantă la plata premiului anual aferent anului 2004 conform art. 70 din CCM la nivel de unitate 2004, reprezentând contravaloarea unui salariu minim de încadrare, sumă actualizată la data plății efective și calculată cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii, a respins capătul de cerere privind acordarea contravalorii lotului în folosință aferent anului 2004 ca fiind prescris dreptul la acțiune, a respins restul pretențiilor ca nefondate.
La data de 20.02.2009 reclamanta - a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 09.10.2008 cât și a sentinței civile nr. 1649/19.12.2008 pronunțate de Tribunalul Galați, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice pentru următoarele motive:
În ceea ce privește încheierea de ședință din 09.10.2008, deși instanța a admis proba cu expertiză contabilă pentru care a fost plătit și onorariul pentru expert, precum și proba cu actele solicitate, în mod inexplicabil a respins administrarea acestor probe, lipsind-o de posibilitatea dovedirii pretențiilor și de dreptul constituțional la apărare și la un proces echitabil, soluționând într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială.
A invocat poziția obstrucționistă a pârâtei care a refuzat depunerea actelor solicitate, depunerea cu rea credință a unor acte care nu au legătură cu soluționarea cauzei, conducând la tergiversarea acesteia, în lipsa unei sancționări și a luării de către instanță a măsurilor legale.
În ceea ce privește sentința civilă, a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică întrucât s-a dispus ca actualizarea cât și dobânda să se calculeze de la data nașterii dreptului, 06.04.2005, când trebuia plătită suma în discuție.
Instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune iar concluzia potrivit căreia plata acestui drept se făcea la sfârșitul anului sau toamna nu se întemeiază pe nici o dovadă, luându-se în considerare simpla afirmație a pârâtei.
Față de modalitatea de prevedere a acestui drept prin art. 79 din CCM pe anul 2004, plata sumei nu putea fi acordată înainte de expirarea anului financiar, 31.12.2004 și aprobarea bugetului de către AGA, conform celor depuse de pârâtă plata acestui drept s-a făcut la data de 06.04.2005.
Referitor la contravaloarea lotului de folosință, a invocat practica judiciară a Tribunalului Galați, bonul de cântar depus la dosar neavând nici o relevanță în cauză.
A analizat în acest sens, afirmațiile martorilor și în referire la plata contravalorii lotului de folosință acesta fiind inclus în participarea la profit, ca nedovedite.
Referitor la plata indemnizației de secretar de ședință, a invocat lipsa rolului activ al instanței față de refuzul pârâtei de a depune hotărârile AGA prin care s-a dispus plata acestei indemnizații, lipsind-o de dreptul la apărare.
Instanța nu a luat nici o măsură de sancționare a pârâtei dar nici nu a insistat pentru depunerea documentelor respective, cu toate acestea existând suficiente elemente pentru admiterea acestui capăt de cerere pe baza celor enumerate.
Asemenea activități în îndeplinirea secretariatului ședințelor AGA, chiar desfășurate în timpul programului, au afectat programul normal de lucru pentru desfășurarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului.
Cu privire la cel de-al 13 salariu, acesta a fost plătit celorlalți salariați deși a insistat ca pârâta să depună la dosar centralizatorul, statul de lată a unor drepturi, altele decât salariile plătite la începutul anului 2008, instanța a ignorat această cerere și nu a insistat pentru depunerea documentelor admise și a efectuării probei cu expertiză.
A solicitat admiterea recursului casarea sentinței civile pentru încălcarea dreptului la apărare, în subsidiar modificarea sentinței și în rejudecare să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
A solicitat restituirea onorariului de expert plătit, respectiv obligarea pârâtei să depună actele solicitate prin nota de probe de la fond, cu cheltuieli de judecată.
În drept și-a întemeiat recursul invocând dispozițiile art. 287 Codul muncii, art. 129 al. 5 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 5, 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă SC SA Gas olicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței civile ca fiind temeinică și legală.
Referitor la proba cu expertiză contabilă, obiectivele propuse vizau aspecte care nu intrau în competența unui expert contabil fiind reformulate de recurenta-reclamantă iar noile obiective au putut fi stabilite în baza celorlalte mijloace de probă administrate în proces.
Referitor la proba cu acte a apreciat că s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel încât susținerile că nu s-a avut în vedere cui îi revine sarcina probei și că instanța nu a manifestat rol activ sunt nefondate.
Cu privire la acordarea actualizării și a dobânzii legale, salariul minim de încadrare de la data plății efective este mai mare avându-se în vedere eventualele negocieri sau indexări intervenite în intervalul 2005 - 2009, plata dobânzii legale fiind datorată de la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune privind acordarea contravalorii lotului în folosință a considerat criticile formulate ca fiind nefondate, echivalentul lotului în folosință acordându-se în toamna fiecărui an, după culegerea recoltei agricole.
Cu privire la capătul de cerere privind plata indemnizației de secretar de ședință AGA pe perioada 2005 - 2007, l-a considerat nefondat, activitatea fiind prestată de reclamantă în calitatea sa de jurist conform atribuțiilor din fișa postului.
Cu privire la al 13-lea salariu pentru anul 2007, l-a considerat nefondat nefiind prevăzut un asemenea drept salarial în CCM pe anul 2007, motiv pentru care nu s-a acordat salariaților.
În drept a invocat dispozițiile art. 115, art. 296 și art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a prevederilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica adusă încheierii de ședință din data de 09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, examinarea unor atare motive de recurs trebuie să aibă în vedere măsurile procesuale dispuse de instanța de fond.
Astfel, prin încheierea recurată au fost respinse obiecțiunile propuse de reclamantă pentru efectuarea expertizei ca nefiind relevante față de petitul acțiunii, poziția pârâtei în fază probatorie a fiecărui obiectiv propus.
În aceste condiții, a fost amânată judecata pentru a pune în discuția părților nulitatea expertizei admise în cauză.
Raportat strict la cadrul procesual al încheierii respective cu ocazia controlului judiciar nu sunt găsite elemente de nelegalitate și netemeinicie care să susțină criticile recurentei-reclamante.
Se reține că, întra-adevăr, proba cu expertiză contabilă a fost încuviințată de prima instanță însă obiectivele expertizei propuse la data de 21.08.2008 (fila 194 dosar fond) exced obiectului și pretențiilor deduse judecății.
Condițiile de admisibilitate ale unui mijloc de probă presupun ca acesta să aibă caracter pertinent și util cauzei, adică să fie în legătură cu cauza respectivă și să servească justei sale soluționări.
Or, modalitatea de formulare generală a obiecțiunilor expertizei de către reclamantă nu întrunea condițiile respective în mod legal și temeinic fiind respinse de către instanța de fond.
De altfel, la data de 07.11.2008 reclamanta reformulat obiectivele propuse pentru efectuarea expertizei însă modalitatea de soluționare a cererii sale fiind inferioară, nu a fost invocată prin motivele de recurs formulate.
Ceea ce a criticat recurenta-reclamantă privește încheierea de ședință din 09.10.2008 și sentința civilă pronunțată în cauză, acesta fiind cadrul procesual al recursului de față.
Nu rezultă în ce mod s-a adus atingere dreptului la apărare și la un proces echitabil, dezbaterile desfășurându-se în fața instanței de judecată cu respectarea garanțiilor procesuale privind dreptul la apărare, asigurarea contradictorialității și a nemijlocirii cât și a prezumției de independență și de imparțialitate.
Este atributul instanței de judecată să pună în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces, precum și să dezbată și să hotărască asupra cererilor acestora în stabilirea situației de fapt și aplicarea corectă a legii.
Rolul activ ce revine instanței de judecată nu trebuie să afecteze principiul disponibilității și echilibrului procesual dintre părți, ci trebuie să dea eficiență intereselor generale consacrate prin normele imperative, menite să concure la soluționarea cauzelor în mod legal și într-un termen rezonabil.
Cum în dreptul muncii, potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii sarcina probei revine angajatorului, cu toate consecințele ce decurg din neexercitarea unei atare obligații, instanța de fond a luat act de poziția procesuală a pârâtei care a declarat că nu va depune acele înscrisuri în afara celor deja depuse (mențiune în încheierea de ședință din 15.12.2008 - fila 46 verso la dosar).
Ca atare, dispozițiile instanței se circumscriu principiilor disponibilității și a echilibrului procesual, o atare poziție neputând fi considerată în mod necesar ca o încălcare a imparțialității și independenței.
Privind sentința civilă, sunt întemeiate doar criticile referitoare la modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind acordarea contravalorii lotului de folosință aferent anului 2004 pentru care prima instanță a constatat ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Un asemenea drept rezultă din prevederile art. 79 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004, unde se stipulează pentru asigurarea loialității față de unitate salariaților permanenți cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, acordarea unui lot în folosință în suprafață de până la 5.000. proporțional cu timpul lucrat, iar în lipsa acordului proprietarului primirea de către salariați o dată pe an a sumei de 1.000 lei (10 milioane lei) proporțional cu timpul lucrat în societate în anul 2003.
Potrivit modalității de redactare este evident faptul că stabilirea dreptul intervine după încheierea anului, fiind prevăzut a se acorda proporțional cu timpul lucrat pe perioada întregului an.
În acest sens, apare ca logică și rațională apărarea recurentei-reclamante dreptul acesteia devenind exigibil după expirarea anului financiar, pe baza discutării și aprobării bilanțului de către adunarea generală a acționarilor societății.
Cum, în speță, o atare operațiune s-a realizat la data de 06.04.2005, cererea de chemare în judecată privind un asemenea capăt de cerere a fost introdusă la data de 22.01.2008, deci în termenul legal prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
În condițiile în care prima instanță nu a analizat pe fond pretențiile formulate cu un asemenea titlu, devin incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Celelalte critici privind acordarea indemnizației de secretar de ședință AGA și a celui de al 13-lea salariu pentru anul 2007 nu pot fi primite.
În ceea ce privește activitatea desfășurată în cadrul ședințelor AGA, au fost administrate dovezi care atestă o asemenea activitate desfășurată de recurenta-reclamantă după anul 2004.
În acest sens au fost depuse copii ale proceselor-verbale cu ocazia întrunirii adunării generale ordinare a acționarilor la datele de 30.03.2005, 18.04.2006 și 06.06.2006.
Din declarația martorului rezultă că reclamanta a fost secretar AGA dar nu a fost plătită întrucât nu a existat o hotărâre în acest sens, după privatizarea societății nu s-au mai decis asupra acordării indemnizației de ședință.
Și martora confirmă asigurarea secretariatului ședinței AGA de către reclamantă din luna noiembrie 2006, nefiind retribuită întrucât reprezintă o atribuție desfășurată în timpul programului de lucru.
Dovezile administrate confirmă apărările intimatei-pârâte iar fișa postului depusă la dosar prevede atribuții inclusiv în ceea ce privește redactarea actelor de natură juridică, păstrarea actelor juridice în condiții corespunzătoare, participarea la întocmirea sau avizarea proiectelor de hotărâri, regulamente de ordine și instrucțiuni, precum și orice alte acte cu caracter normativ, care sunt în legătură cu atribuțiile și activitatea societății.
În ceea ce privește acordarea celui de al 13-lea salariu aferent anului 2007, așa cum a reținut și prima instanță nu a fost prevăzută acordarea sa la nivel de unitate iar declarația martorilor audiați în cauză confirmă faptul că nu s-au acordat salariaților sume cu un asemenea titlu.
Nici criticile recurentei-reclamante privind modalitățile de actualizare și calcul a dobânzii legale nu pot fi primite.
Potrivit dispozițiilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o suma de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza (lucrum cessans).
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizare în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
În consecință, Codul muncii prin dispozițiile art. 161 alin. 4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
Pe de altă parte, dobânda legală are o altă reglementare juridică, fiind cuvenită ca dezdăunare pentru neîndeplinirea exactă a obligației de la momentul punerii în întârziere, în speță, de la momentul chemării în judecată, după regulile înscrise în art. 1088 alin. 2 Cod civil.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 1649/19.12.2008 a Tribunalului Galați.
Va fi casată în parte sentința civilă nr. 1649/19.12.2008 a Tribunalului Galați și va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu privire la capătul de cerere privind dovedirea contravalorii lotului de folosință aferent anului 2004 în forma actualizată funcție de indicele de inflație și dobânda aferentă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
Va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă - împotriva încheierii de ședință din data de 09.10.2008 a Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în G,-, - 2,. 81, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1649/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Casează în parte sentința civilă nr. 1649/19.12.2008 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu privire la capătul de cerere privind dovedirea contravalorii lotului de folosință aferent anului 2004 în forma actualizată funcție de indicele de inflație și dobânda aferentă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 09.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Benone Fuică
pt. judecător
conf. art. 261 alin. 1.
Președintele Curții de APEL GALAȚI,
Judecător Dr.
Grefier,
-
: - -/13.11.2009
: 4 ex.//04.02.2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Comunicat: 2 ex.//05.02.2010
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
