Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 985/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 985
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâta România împotriva sentinței civile nr. 292/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă avocat, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei recurente a depus la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta societății pârâte a solicitat admiterea recursului său, pentru motivele arătate în scris, precum și respingerea recursului formulat de reclamantă.
După închiderea dezbaterilor și înainte de ridicarea ședinței s-a prezentat pentru reclamanta recurentă, avocat, care a depus la dosar concluzii scrise și factura seria - nr. 176/08.04.2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 292/16.02.2009, Tribunalul Arad a admis excepția nulității deciziei de concediere pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 268 pct. 2 literele a), c) și f) din Codul Muncii, a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata SC SRL și, în consecință, a anulat Decizia de concediere nr. 31.935/10.11.2008 emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior și plata unor despăgubiri egale cu venitul de care a fost lipsită până la reîncadrarea efectivă.
Totodată, a obligat intimata la 500 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în speță, concedierea contestatoarei s-a făcut datorită abaterii disciplinare constând în nerespectarea procedurilor de lucru și calitate care a avut ca efect oprirea producției și deteriorarea materialului, conform celor arătate în Referatul de abateri nr.31307/30.10.2008.
În prealabil, conform convocării nr.31432/03.11.2008 contestatoarea a fost convocată pentru data de 10.11.2008 orele 10,50 la sediul intimatei, Punctul de lucru I, în vederea desfășurării cercetării disciplinare.
Contestatoarea recunoaște că în data de 03.11.2008 i s-a adus la cunoștință că i se va desface contractul de muncă disciplinar, dar arată că nu i s-au comunicat abaterile care i se impută că le-ar fi săvârșit și nu recunoaște că ar fi fost convocată pentru cercetarea disciplinară.
Instanța a constatat că intimata nu a făcut dovada că ar fi comunicat convocarea nr. 31432/03.11.2008 prin semnarea acesteia de către contestatoare sau prin trimiterea prin poștă.
Nu s-a reținut excepția nulității absolute în temeiul prevederilor art.267 alin.1 și 2 din Codul Muncii, întrucât procesul-verbal nr.31926 din data de 10.11.2008, întocmit cu ocazia cercetării disciplinare cuprinde întrebările reprezentantului intimatei și răspunsurile date de contestatoare, care deși nu a semnat acest proces verbal a fost semnat de un martor și deci cercetarea disciplinară avut loc.
In ce privește excepțiile de nulitate a deciziei de concediere pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.268 pct.2 literele a,c și din Codul Munciis -au reținut următoarele:
In cuprinsul deciziei de concediere, intimata a făcut referire la referatul de abateri nr.31307 din data de 30.10.2008,dar nu s-a descris fapta care a constituit abatere disciplinară, astfel cum prevăd dispozițiile art.268 pct.2 lit.a din Codul Muncii.
De asemenea,intimata nu a cuprins în cadrul deciziei motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestatoare în timpul cercetării disciplinare concretizate în procesul verbal din 10.11.2008,încălcând astfel prevederile art.268 pct.2 lit. c din Codul Muncii.
Intimata a încălcat și prevederile art.268 pct.2 lit.f din Codul Muncii, neindicând ca instanță competentă în soluționarea contestației Tribunalul Arad.
Pe cale de consecință, s-a stabilit că decizia de sancționare este nulă absolut deoarece cu ocazia emiterii ei nu a fost respectată procedura legală impusă imperativ de prevederile art.268 pct.2,lit a, c și din Codul Muncii.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul obligării pârâtei la plata în întregime a cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs se arată că, deși a fost admisă în întregime acțiunea, astfel cum a fost formulată, obligația de plată a cheltuielilor de judecată a fost stabilită parțial doar în cuantum de 500 lei, față de cheltuielile de judecată în sumă de 1500 lei, dovedite cu chitanța nr. 28/24.12.2008, corespunzătoare facturii nr. 154/24.12.2008.
Invocându-se dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, se arată că acestea sunt aplicabile față de soluția de admitere în întregime a acțiunii, iar dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă aplicate în cauză nu au fost motivate, astfel cum prevede în mod imperativ textul de lege, hotărârea fiind, deci, nelegală.
Prin recursul declarat, pârâta a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivele de recurs se arată că fapta contestatoarei a fost descrisă în referatul de abateri nr. 31307/30.10.2008, depus în probațiune, iar convocarea a fost comunicată la data de 03.11.2008, fiind astfel respectate dispozițiile art. 267 Codul Muncii.
Cercetarea disciplinară a avut loc în data de 10.11.2008 și s-a desfășurat în prezența contestatoarei, încheindu-se și procesul-verbal nr. 31926/10.11.2008, iar ca urmare a administrării probelor s-a decis aplicarea sancțiunii desfacerii disciplinarea a contractului de muncă.
Instanța nu a verificat fondul litigiului, soluționând cauza în mod greșit prin admiterea neîntemeiată a unei excepții pe temeiul art. 268 pct. 2, lit. a, c, f Codul Muncii, soluția fiind greșită, întrucât motivele de nulitate nu sunt incidente în speță.
Astfel, condiția privind descrierea faptei a fost îndeplinită prin aceea că decizia prevede faptele săvârșite, și anume "abaterile constând în nerespectarea procedurilor de lucru și calitate".
Detalierea faptelor imputate salariatului, ca reprezentând abateri disciplinare nu se impune, soluția fiind legală dacă le indică cu destulă claritate pentru a se cunoaște temeiurile măsurii luate, astfel cum a stabilit și Tribunalul Suprem.
În ceea ce privește instanța competentă a soluționa contestația, aceasta este în mod corect indicată în cuprinsul deciziei raportat la dispozițiile art. 284 alin. 2 Codul Muncii, fiind indicată instanța competentă din punct de vedere material și teritorial - Tribunalul teritorial în care salariatul își are reședința.
Referitor la fondul litigiului, se arată că gravitatea faptei, care reprezintă abaterea disciplinară a fost temeinic reținută cu ocazia cercetării disciplinare, consecințele constând în oprirea producției și deteriorarea materialului.
Aplicarea sancțiunii cele mai dure s-a dispus nu numai datorită efectelor negative foarte grave pe care societatea le-a suferit, ci și datorită faptului că salariata a continuat să aibă aceeași atitudine de indiferență față de munca depusă.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului pârâtei, cu motivarea că instanța a reținut temeinic că decizia de concediere este nulă, fiind încălcate dispozițiile art. 268 pct. 2 lit. a, c, f din Codul Muncii.
Decizia menționează doar un referat întocmit la data de 30.10.2008, fără a se preciza conținutul referatului respectiv, astfel că nu se cunoaște fapta care constituie abatere disciplinară.
Recurenta dă o interpretare eronată dispozițiilor legale, care reglementează în mod expres și imperativ condițiile de formă pentru valabilitatea deciziei de sancționare, astfel că este lipsită de temei legal afirmația potrivit căreia decizia de concediere face corp comun cu convocarea la cercetare disciplinară.
Netemeinicia deciziei constă în faptul că nu a fost reținută nicio abatere gravă în concret și nici abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, fapta pentru care a fost sancționată fiind descrisă în concret doar în fața instanței de fond.
Examinând recursul declarat de către reclamantă, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea constată este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă prevăd că "partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată".
Soluția instanței constând în admiterea contestației, drept consecință a constatării nulității absolute a deciziei de concediere nr. 31935/10.11.2008, atrage aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate.
Este adevărat că prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă conțin posibilitatea măririi sau micșorării onorariilor avocaților, însă această soluție se impune a fi constatată motivat că onorariile respective sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Instanța de fond a invocat doar aceste prevederi legale fără a motiva micșorarea onorariului de avocat de la suma de 1500 lei la 500 lei, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
Prestația îndeplinită de avocat în speță, precum și valoarea litigiului nu poate fi apreciată în sensul reducerii onorariului de avocat, întrucât prin acțiunea redactată și susținută în cursul judecății, precum și prin răspunsul la apărările pârâtei, avocatul reclamantei a prestat o muncă apreciată de către părțile contractante prin valoarea - onorariul stabilit, care nu este nici prea mic, nici prea mare și în raport de complexitatea cauzei.
Față de acestea, urmează a se admite recursul reclamantei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fond, respectiv a diferenței de onorariu avocațial în sumă de 1000 lei.
Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma dispozițiilor legale invocate, raportat la dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Decizia de concediere nr. 31935/10.11.2008 nu îndeplinește condițiile imperative prevăzute de dispozițiile art. 268 pct. 2 lit. a, c și f din Codul Muncii, în sensul celor reținute de către prima instanță.
Astfel, mențiunea că abaterile săvârșite de către salariată constau în nerespectarea procedurilor de lucru și de calitate, nu echivalează cu descrierea în concret a faptei care constituie abatere disciplinară, astfel cum prevăd dispozițiile art. 268 pct. 2 lit. a din Codul Muncii.
Nici invocarea dispozițiilor art.3 pct.4 lit. a, b din Regulamentul de ordine interioară nu reprezintă o precizare în sensul celor prevăzute în art. 268 pct.2 lit.
Cercetarea disciplinară prealabilă a avut loc, însă desfășurarea acesteia a dus la încălcarea dispozițiilor art. 268 pct. 2 lit. c din Codul Muncii, prin necuprinderea în conținutul deciziei contestate a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariată. În acest sens, apărarea recurentei constând în împrejurarea că cele reținute în convocarea pentru cercetarea disciplinară fac corp comun cu decizia de concediere este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale ante-menționate nu se referă la acest aspect.
Punctul 3 din decizia contestată nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile imperative ale art. 268 pct. 2 lit. f Codul Muncii, fiind imperioasă menționarea instanței competente prin denumirea exactă și nu la modul general, cum s-a menționat în decizie.
Toate aceste mențiuni, care lipsesc din conținutul deciziei atrag sancțiunea nulității absolute, cum prevăd dispozițiile art. 267 alin. 1 din Codul Muncii, corect aplicate de către prima instanță.
Motivele de recurs care vizează fondul pricinii sunt de prisos a fi analizate față de soluția de confirmare a admiterii excepției nulității absolute, astfel cum a fost analizată mai sus.
În considerarea celor de mai sus, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de pârâtă, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta recurentă să-i plătească reclamantei recurente suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 292/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că admite în totalitate cererea privind plata cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului diferență în sumă de 1000 lei în sarcina pârâtei.
Respinge recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă pârâta recurentă să-i plătească reclamantei recurente suma de 500 lei - cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 13.07.2009
Tehnored / 13.07.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Arad
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
