Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 990/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 990
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Sindicatul Independent Încrederea I pentru membrii de sindicat, G, G, și împotriva sentinței civile nr.1785 din 7.11.2008 a Tribunalului iași (dosar nr-), intimați fiind SC " I " SA, -, G, și .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă președintele recurentului Sindicatul Independent Încrederea I, și consilierul juridic pentru intimata SC " I " SA, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al nouălea termen de judecată, potrivit notei telefonice -cererea de suspendare a judecății cauzei până la solutionarea cererii de strămutare formulată în dosarul nr- a ICCJ, a fost respinsă.
Reprezentatul recurentului Sindicatul Independent Încrederea, solicită amânarea cauzei precizând ca rea un termen de strămutare la ICCJ.
Interpelată de instanța, reprezentantul intimatei arată că se opune cererii de amânare a judecătii.
Instanța invederează reprezentantului recurentului că nu se poate amâna cauza fără acordul celeilalte părți, iar față de cererea de strămutare- acesta se solutionează de către ICCJ, iar in caz de admitere cauza se trimite spre solutionare unei alte instanțe de același.
Nemaifiind alte cereri instanța consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului precizează că a solicitat intimatei să depună la dosar anumite acte (statul de funcțiunii -numărul de locuri disponibile la momentul disponibilizării angajatilor), care nu se regăsesc la dosar.
Instanța interpelează reprezentantul recurentului dacă în cererea de recurs ințelege să solicite si plăți compensatorii.
D-l precizează că solicită admiterea recursului cu acordarea de plăți compensatorii conform art.133 din contractului colectiv de muncă la nivel de unitate (între 6-12 salarii compensatorii in funcție de vechime).
Precizează că atunci cand s-a emis preavizul pentru concedierea a 27 de salariati de către Consiliul de Administratie,a intimatei, sindicatului nu i s-au comunicat hotărârile in scris potrivit legislatiei in vigoare. In aceste condiții intimata SC SA a fraudat legea, motiv pentru care invocă nulitatea absolută a deciziei de concediere colective și solicită acordarea despăgubirilor de la data concedierii și până la data pronunțării hotărârii.
Cons. Jr. pentru SC SA solicită respingerea recursului pentru motivele expuse in întâmpinare si in baza probatoriului administrat la dosar. Precizează că s-au făcut plățile compensatorii conform art.78 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel national pentru o concediere individuală.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului iași sub numărul 1228 din 17.03.2008 Sindicatul Independent " Încrederea" Iac hemat în judecată în numele și pentru membrii săi pârâta SC" " SA, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziilor de concediere individuală a salariaților reclamanți cuprinși în anexa nr. 1 la acțiune, considerarea concedierii ca fiind colectivă, obligarea pârâtei de a efectua plăți compensatorii potrivit prevederilor art. 133 din contractul colectiv de muncă încheiat cu SC " " SA I, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, sindicatul reprezentant al reclamanților a precizat că la nivelul SC " " SA I s-au dispus o serie de concedieri individuale inițial, în luna decembrie 2007 fiind concediați 29 de salariați ( 20 din cadrul sediului secundar distinct, ferma de creștere pui nr. 3,5 din cadrul abatorului, 1 salariat de la ferma nr. 6 și 3 de la ferma nr. 7), iar altor 73 de salariați li s-a suspendat contractul individual de muncă, cu plata a 75% din salariu. Ulterior, în luna februarie 2008, pârâta a dispus concedierea individuală a încă 27 de salariați din cei cărora le-a fost suspendat contractul individual de muncă ( 1 salariat de le ferma nr. 3, 1 de la ferma nr. 4, 7 de la ferma nr. 5, 4 din cadrul fermei nr. 7, 5 din cadrul departamentului dezvoltare investiții, 4 de la, 3 de la ferma nr. 10 și 2 de la sectorul economic.
Măsura concedierii salariaților a fost luată în cadrul ședinței consiliului de administrație din 17 decembrie 2007, fără ca sindicatul să fie invitat la această ședință.
Prin hotărârea luată în urma acestei ședințe s-a dispus sistarea activității și trecerea în conservare a capacităților de producție, a mijloacelor fixe din fermele nr. 3,5,7 și 8, încetarea contractelor de muncă a salariaților încadrați pe o perioadă determinată, concedierea individuală a unui număr de 20 de salariați din cadrul fermei nr. 3 ca urmare a transformărilor tehnologice, a reorganizării întregii activități și ca urmare a desființării unor locuri de muncă, întreruperea temporară a activității în unele sectoare de activitate și faptul că salariații a căror contracte individuale de muncă vor fi suspendate vor beneficia de o indemnizație de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
Pe baza acestei hotărâri, s-au întocmit în 31.12.2007 decizii de încetare a contractului individual de muncă pe perioadă determinată pentru 9 salariați, decizii de desfacere a contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată pentru 20 de salariați și decizii de suspendare a contractului individual de muncă pentru 73 de salariați.
Consideră sindicatul că societatea pârâtă a căutat să mascheze concedierea colectivă cu concedierea individuală a 29 de salariați și suspendarea contractului individual de muncă la 73 de salariați, ca apoi, la 12.02.2008 să se dispună încetarea suspendării contractului individual de muncă la 27 de salariați pentru a li se desface contractul de muncă în 15.02.2008 ca urmare a unei noi hotărâri a consiliului de administrație.
Conform art.133 din contractul colectiv de muncă la nivelul unității pe anul 20097 - 2008 în cazul concedierilor colective societatea trebuia să plătească salarii compensatorii.
În dovedirea celor susținute prin cererea de chemare în judecată, sindicatul a solicitat pârâtei să depună la dosarul cauzei liste cu salariații care lucrau la fermele 3,5,7,8 la 01.12.2007, cu cei 29 de salariați cărora le-a încetat contractul individual de muncă prin deciziile emise în 31.12.2007, Hotărârea Consiliului de Administrație a SC " " SA din 12.02.2008 și lista cu cei 27 de salariați cărora le-a încetat contractul individual de muncă prin deciziile emise în 15.02.2008.
Ulterior, prin adresa nr. 18/21.04.2008, sindicatul a solicitat societății pârâte să depună la dosarul cauzei deciziile de desfacere a contractelor individuale de muncă emise în 31.12.2007 și în 12.02.2008, deciziile de încetare a suspendării contractelor de muncă, liste cu salariații care sunt și pensionari, precum și salariații care încă mai lucrează deși au drept legal de ieșire la pensie, liste cu locurile vacante la data de 31.12.20097, cu salariații angajați în unitate în perioada 01.01.2008 - 15.04.2008, procesul verbal încheiat în ședința Comitetului Director din 11.01.2008 și Hotărârea nr. 1/19.03.2007 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor de la SC " " SA
Legal citată, la termenul de judecată din 23.04.2008 pârâta SC " " I SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,având în vedere că nu recunoaște existența Sindicatului Independent " Încrederea" I al SC " I" SA, iar acesta nu a făcut dovada faptului că este o organizație sindicală ce a dobândit personalitate juridică în conformitate cu disp. art. 14 din Legea nr. 54/2003.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată având în vedere disp. art. 28 din Legea nr. 54/2003 potrivit cărora organizațiile sindicale pot formula acțiune în justiție în numele membrilor săi, iar în acțiune nu sunt indicate persoanele în numele cărora sindicatul a chemat în judecată societatea, considerând că o acțiune formulată la modul general de către sindicat, fără elemente concrete este inadmisibilă.
În final, pârâta a invocat excepția lipsei de obiect și interes a acțiunii, motivat de faptul că la momentul formulării întâmpinării existau pe rolul Tribunalului iași cereri având ca obiect contestații la deciziile de concediere introduse de unii salariați și care erau în curs de soluționare.
Pe fondul cauzei, pârâta a menționat că la data de 31.12.2007, având în vedere procesul - verbal consiliului de administrație precum și Hotărârea nr. 14/17.12.2007 a emis 18 decizii prin care s-a dispus încetarea contractelor individuale de muncă a 18 salariați de la ferma nr. 3 ca urmare a transformărilor tehnologice, reorganizării întregii activități, precum și ca urmare a desființării locului de muncă, conform disp. art. 65 din Legea nr. 53/2003. S-a precizat că art. 68 din Legea nr. 53/2003 privește concedierea colectivă și nu cea individuală, aceste prevederi nefiind incidente în speță având în vedere că numărul salariaților ale căror contracte de muncă au încetat este cu mult mai mic decât numărul salariaților menționat în art. 68.
În ceea ce privește plata salariilor compensatorii, pârâta a precizat că a achitato compensație de un salariu lunar salariaților concediați, potrivit disp. art. 78 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007 - 2008.
Pârâta s-a conformat solicitărilor sindicatului reprezentant al reclamanților și a depus la dosarul cauzei actele cerute de către acesta, mai puțin lista cu locurile vacante la data de 31.12.2007, însă, prin adresa nr. 2221 din 10.06.2008 depusă la termenul de judecată din 11.06.2008 a specificat că la 31.12.2007 societatea nu avea locuri de muncă disponibile.
La termenul de judecată din 14.05.2008 instanța a respins excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare și anume: excepția lipsei calității procesuale active, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de obiect și interes având în vedere sentința civilă nr. 5/13.01.1992 a Judecătoriei Iași de înființare Sindicatului Independent "Încrederea" I, dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 și faptul că nu se făcuse dovada că unii membri de sindicat reclamanți în această acțiune au mai promovat și alte acțiuni.
Ulterior, la termenul de judecată din 11.06.2008 pârâta, prin reprezentanți legali,m a înțeles să invoce excepția de litispendență față de existența pe rolul Tribunalului iașia unei serii de dosare având ca obiect contestații la decizie de concediere.
Din oficiu, instanța a invocat la termenul de judecată din 25.06.2008 excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant în ceea ce privește deciziile salariaților care nu sunt membri de sindicat și excepția tardivității formulării acțiunii.
La termenul de judecată din 10.09.2008, instanța a reținut că excepția de litispendență invocată de către pârâtă este întemeiată, iar în baza disp. art. 163 alin 3 Cod procedură civilă, a dispus trimiterea cererilor aflate în litispendență la dosarele inițiale aflate pe rolul Tribunalului iași și Curții de APEL IAȘI.
Odată cu cuvântul la fondul cauzei, s-au pus concluzii și pe excepțiile calității de reprezentant și a tardivității formulării acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1795 din 07.11.2008 Tribunalul Iași anulează acțiunea formulată de Sindicatul Independent Încrederea I pentru reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâta " I" pentru lipsa calității de reprezentant.
Respinge cererea formulată de Sindicatul Independent Încrederea I pentru reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta " I" privind anularea deciziilor de concediere pentru autoritate de lucru judecat.
Respinge cererea formulată de Sindicatul Independent Încrederea I pentru reclamanta în contradictoriu cu pârâta " I" privind anularea deciziei de concediere ca fiind tardivă.
Respinge cererile formulate de Sindicatul Independent Încrederea I pentru reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta " I" privind considerarea concedierii ca fiind colectivă și obligarea pârâtei la plata salariilor compensatorii.
Respinge acțiunea formulată de Sindicatul Independent Încrederea I, cu sediul în I, Șos.I --. km 10 pentru reclamanții, G, G, în contradictoriu cu pârâta " I"
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
În soluționarea excepției lipsei calității de reprezentant a Sindicatului, instanța reține că pentru unii din reclamanți nu s-a făcut dovada calității lor de membri ai Sindicatului Independent " Încrederea"
Având în vedere faptul că disp. art. 28 din Legea nr. 53/2003 prevăd că organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor public, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, iar în exercitarea acestor atribuții organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, instanța va anula acțiunea formulată de sindicat pentru reclamanții ce nu sunt membri de sindicat.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, instanța va admite această excepție în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere formulată de către reclamanta, având în vedere faptul că potrivit disp. art. 283 alin 1 lit. a Codul muncii, cererea privind soluționarea unui conflict de muncă poate fi formulată în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă, iar din confirmarea de primire depusă la dosarul cauzei, fila 269 rezultă că reclamanta a primit decizia de încetare a contractului individual de muncă la data de 08.01.2008, acțiunea fiind promovată tardiv la data de 13.03,2008.
La filele 173-183 dosar pârâta a depus copii de pe citațiile emise în dosarele prin care reclamanții, G, au formulat contestații împotriva deciziilor de concediere, motiv pentru care instanța va respinge cererea privind anularea deciziilor de concediere formulată de Sindicatul Independent Increderea I pentru aceștia, pentru autoritate de lucru judecat, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de disp.art.1201 Cod civil. contestațiile având același obiect și părți.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin deciziile de concediere emise de pârâta " I" s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamanților, în temeiul disp. art. 55 lit. c, art. 58, art. 65 și art. 73 Codul muncii, ca urmare a desființării locului de muncă.
Potrivit disp. art. 68 alin. 1 Codul muncii, prin concediere colectivă se înțelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana salariatului, a unui număr de cel puțin 10 salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați mai mult de 20 de salariați și mai puțin de 100 de salariați; de cel puțin 10% din salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 100 de salariați, dar mai puțin de 300 de salariați și de cel puțin 30 de salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 300 de salariați. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "la stabilirea numărului efectiv de salariați concediați colectiv, potrivit alin. (1), se iau în calcul și acei salariați cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din inițiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiția existenței a cel puțin 5 concedieri".
Din cuprinsul Hotărârii nr. 14/17.12.2007 a Consiliul de Administrație al " I" și a procesului verbal încheiat în ședința Consiliului de Administrație din data de 17.12.2007, rezultă că pârâta a decis concedierea individuală a unui număr de 20 de salariați ca urmare a pierderilor economice, a transformărilor tehnologice, a reorganizării întregii activități a societății și a desființării unor locuri de muncă.
De asemenea, din cuprinsul Hotărârii nr. 3/12.02.2008 a Consiliul de Administrație al " I" și a procesului verbal încheiat în ședința Consiliului de Administrație din data de 12.02.2008, rezultă că pârâta a decis concedierea individuală a unui număr de 27 de salariați ca urmare a transformărilor tehnologice, a modernizării, a reorganizării întregii activități și a desființării unor locuri de muncă.
Potrivit disp. art. 68 alin. 1 lit. c Codul muncii, pentru a fi considerată concediere colectivă trebuia ca, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, pârâta să concedieze cel puțin 30 de salariați, având în vedere faptul că numărul total de salariați ai " I" este mai mare de 300.
In speță, instanța reține că pârâta a concediat în luna decembrie 2007 un număr de 20 de salariați, iar în luna februarie 2008 un număr de 27 salariați, astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 68 alin. 1 lit. c Codul muncii.
În consecință, având în vedere și faptul că în speță nu s-a făcut dovada că ar fi fost concediat un număr mai mare de salariați decât cel care rezultă din cuprinsul Hotărârilor nr. 14/17.12.2007 și nr. 3/12.02.2008, instanța reține că sunt neîntemeiate susținerile reclamantei referitoare la faptul că pârâta a dispus o concediere colectivă, fiind astfel neîntemeiată cererea acesteia de a se considera concedierea sa ca făcând parte dintr-o concediere colectivă.
În ceea ce privește salariații al căror contract individual de muncă a încetat în temeiul disp. art. 56 lit. j și d Codul muncii, instanța reține că în situația expirării termenului pentru care a fost încheiat contractul (art. 56 lit. j) și în situația comunicării deciziei de pensionare (art. 56 lit. d), contractul individual de muncă încetează de drept, nefiind o încetare a contractului din inițiativa angajatorului pentru a deveni aplicabile disp. art. 68 alin. 2 Codul muncii.
Se mai reține de către instanță că art. 133 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2007 - 2008 reglementează salariile compensatorii care se acordă salariaților în cazul unei concedieri colective. Or, reținând că la societatea pârâtă nu a avut loc o concediere colectivă, instanța reține că este neîntemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata salariilor compensatorii prevăzute de art. 133 din contractul colectiv de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul Independent Încrederea I, în numele și pentru membrii de sindicat, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și obligarea societății la plăți compensatorii conform art.133 din -2008.
Motivează recurentul că în mod greșit a reținut instanța că desființarea locurilor de muncă a avut o cauză reală și serioasă, în sensul art.65 din Codul muncii. În realitate, concedierile s-au făcut pentru ca acționarul majoritar să transforme programul de privatizare într-o afacere imobiliară. În acest sens este hotărârea nr. 6 AGA din 14.11.2008.
Motivează recurentul că la nivelul SC " " SA I s-au dispus o serie de concedieri individuale inițial, în luna decembrie 2007 fiind concediați 29 de salariați), iar altor 73 de salariați li s-a suspendat contractul individual de muncă, cu plata a 75% din salariu. Ulterior, în luna februarie 2008, intimata a dispus concedierea individuală a încă 27 de salariați din cei cărora le-a fost suspendat contractul individual de muncă. Măsura concedierii salariaților a fost luată în cadrul ședinței consiliului de administrație din 17 decembrie 2007, fără ca sindicatul să fie invitat la această ședință.
Consideră sindicatul că societatea pârâtă a căutat să mascheze concedierea colectivă cu concedierea individuală a 29 de salariați și suspendarea contractului individual de muncă la 73 de salariați, ca apoi, la 12.02.2008 să se dispună încetarea suspendării contractului individual de muncă la 27 de salariați pentru a li se desface contractul de muncă în 15.02.2008 ca urmare a unei noi hotărâri a consiliului de administrație.
Mai motivează recurentul că în mod nejustificat instanța nu a dispus obligarea societății să depună la dosarul cauzei, pentru dovedirea faptului că desființarea locurilor de muncă nu a avut o cauză reală și serioasă, planul de acțiune pentru platforma și statul de funcții, după prima și a doua concediere și apoi la data de 30 septembrie, cu indicarea numelui titularului postului. Susține că nu este adevărat afirmația unității din adresa nr.2221 din 10.06.2008, în sensul că la data de 31.12.2007 societatea nu avea locuri de muncă disponibile.
Mai motivează recurentul că instanța nu face nici o referire la procesul verbal de la filele 289-291 fond.
Mai motivează recurentul că în mod greșit a reținut instanța că acțiunea formulată în numele reclamantei este depusă cu întârziere, deoarece nu are ca temei art.283 al.1 lit.a din Codul muncii, cererea sa vizând plata salariilor compensatorii, ce se încadrează la art.283 lit.c din Codul muncii. În ceea ce o privește pe, cererea acesteia îi este respinsă și pe autoritate de lucru judecat și pe fond.
Conform art.133 din contractul colectiv de muncă la nivelul unității pe anul 20097 - 2008 în cazul concedierilor colective societatea trebuia să plătească salarii compensatorii.
Intimata SC " " SA Iaf ormulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefundat.
Arată intimata că la data de 31.12.2007, având în vedere procesul - verbal consiliului de administrație precum și Hotărârea nr. 14/17.12.2007 a emis 18 decizii prin care s-a dispus încetarea contractelor individuale de muncă a 18 salariați de la ferma nr. 3 ca urmare a transformărilor tehnologice, reorganizării întregii activități, precum și ca urmare a desființării locului de muncă, conform disp. art. 65 din Legea nr. 53/2003. S-a precizat că art. 68 din Legea nr. 53/2003 privește concedierea colectivă și nu cea individuală, aceste prevederi nefiind incidente în speță având în vedere că numărul salariaților ale căror contracte de muncă au încetat este cu mult mai mic decât numărul salariaților menționat în art. 68.
În ceea ce privește plata salariilor compensatorii, pârâta a precizat că a achitato compensație de un salariu lunar salariaților concediați, potrivit disp. art. 78 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007 - 2008.
În ceea ce privește cererea depusă pentru salariata, arată că aceasta a primit decizia nr.289/31.12.2007 la data de 08.01.2008 iar acțiunea a fost promovată la data de 13.03.2008, contrar art.268 al.5 din Codul muncii.
Consideră că instanța a motivat corect respingerea cererilor pentru salariații, G și, pe autoritate de lucru judecat.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs formulate, apărările intimatei și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță Sindicatul în numele membrilor săi a solicitat anularea deciziilor de concediere individuală a salariaților reclamanți cuprinși în anexa nr. 1 la acțiune, considerarea concedierii ca fiind colectivă, obligarea pârâtei de a efectua plăți compensatorii potrivit prevederilor art. 133 din contractul colectiv de muncă încheiat cu SC " " SA
În recurs Sindicatul în numele membrilor săi a criticat și a solicitat doar obligarea intimatei pârâte de a efectua plăți compensatorii potrivit prevederilor art. 133 din contractul colectiv de muncă, fără a mai solicita și anularea deciziilor de concediere individuală a salariaților reclamanți.
Concedierea colectiva reprezintă o disponibilizare masiva de personal dictata de motive economice si efectuata în decursul unei perioade determinate de timp.
Concedierea colectiva este reglementata prin art.68-72 din Codul muncii.
O concediere are caracter colectiv dacă îndeplinește următoarele condiții (cumulativ):
1. desfacerea contractului de munca a unui număr de:
a) cel putin 10 salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati mai mult de 20 de
salariati si mai putin de 100;
b) cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 100, dar mai putin de 300 de salariati;
c) cel putin 30 de salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 300 de salariati;
Curtea notează că numărul minim de salariati care trebuie disponibilizati pentru ca masurile de protectie privind concedierea colectiva sa devina aplicabile este concordant cu prevederile Directivei Consiliului Europei nr. 98/59/CE privitoare la concedierea colectiva
2. Disponibilizarile sunt dispuse înăuntrul unei perioade de 30 de zile.
3. Angajatorul s-a consultat cu sindicatul cu privire la operarea disponibilizărilor.
4. Angajatorul a furnizat inspectoratului teritorial d e munca toate informațiile relevante privitoare la concedierea colectiva.
Curtea reține că prin Hotărârea nr. 14/17.12.2007 Consiliul de Administrație al " I" și procesul verbal încheiat în ședința Consiliului de Administrație din data de 17.12.2007, intimata a decis concedierea individuală a unui număr de 20 de salariați ca urmare a pierderilor economice, a transformărilor tehnologice, a reorganizării întregii activități a societății și a desființării unor locuri de muncă. Pe baza acestei hotărâri, s-au întocmit în 31.12.2007 decizii de încetare a contractului individual de muncă pe perioadă determinată pentru 9 salariați, decizii de desfacere a contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată pentru 20 de salariați și decizii de suspendare a contractului individual de muncă pentru 73 de salariați.
În luna februarie 2008 prin Hotărârea nr. 3/12.02.2008 Consiliul de Administrație al " I" și procesul verbal încheiat în ședința Consiliului de Administrație din data de 12.02.2008, intimata a decis concedierea individuală a unui număr de 27 de salariați ca urmare a transformărilor tehnologice, a modernizării, a reorganizării întregii activități și a desființării unor locuri de muncă.
Curtea reține, că raportat la dispozițiile art.68 din Codul muncii concedierile dispuse de unitatea intimată sunt concedieri individuale, astfel că plățile compensatorii grefate pe prevederile art. 133 din contractul colectiv de muncă încheiat cu SC " " SA I, în mod justificat nu au fost acordate, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Conținutul procesului verbal din data de 11.01.2008 (filele 289-291 fond) nu schimbă cu nimic numărul disponibilizărilor efectuate prin decizii individuale de către societate.
dispozițiilor și procedurii concedierii colective putea fi analizată numai în cadrul contestării deciziilor de concediere individuală. Tot în acest context erau oportune statele de funcții și planul de acțiune, pentru a se concluziona asupra realității și efectivității reducerii de personal. Or, în recurs Sindicatul nu a mai criticat respingerea cererii de anulare a deciziilor de concediere individuală, limitându-se la solicitarea plăților compensatorii.
În această circumstanță, Curtea este ținută a se pronunța în limitele investirii conform art.129(6) pr,civ.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanta, așa cum rezultă din actul de investire, a avut ca obiect anularea deciziei nr.283/31.12.2007, decizie ce i-a fost comunicată la data de 08.01.2008, ( conform dovezii de la fila 269 fond), precum și obligarea la plățile compensatorii. În ceea ce privește anularea deciziei aceasta este tardivă conform art. 283 alin 1 lit. a Codul munci, iar în ceea ce privește plățile compensatorii, nefondată conform celor reținute anterior.
În ceea ce privește cererea formulată de Sindicatul Independent Încrederea I pentru reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta " I" privind anularea deciziilor de concediere a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat, iar în ceea ce privește cererile compensatorii a fost respinsă pe fond.
Curtea notează că cererea de recurs a fost formulată doar în numele reclamanților, G, și G nu și a reclamanților, G, .
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va respinge ca nefondat recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatulul Independent Încrederea I, în numele și pentru membrii de sindicat:, G, și G împotriva sentinței civile nr.1795 din 07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 20 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red/Tehnored:
2 ex, 17.11.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
