Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 10143/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10143
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții TEATRUL NAȚIONAL " " C și MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor, împotriva sentinței civile nr.4740/11.09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și intervenientul SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL C, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurentul pârât TEATRUL NAȚIONAL " " C și avocat pentru intimatul reclamant și intimat intervenient SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL C, lipsind recurentul pârât MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru recurentul pârât TEATRUL NAȚIONAL " " C, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, iar cu privire la excepția calității procesual pasive de asemenea lasă la aprecierea instanței.
Avocat pentru intimatul reclamant și intimatul intervenient SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL, pune concluzii de respingerea ambelor recursuri și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea formulată la data de 15.05.2008 și înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul TEATRUL NAȚIONAL " ", solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, s-o oblige pe aceasta din urmă la acordarea sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază, începând cu luna februarie 2006, conform art. 45 lit. din Contractul Colectiv de Muncă nr. 197 /08 februarie 2006 la nivel de ramură - cultura.
În motivare, reclamantul a arătat că, deși pârâtul avea obligația de a-i acorda acest spor, nu a primit nici o sumă de bani în acest sens.
Pentru dovedirea celor susținute, reclamantul a atașat la cererea de chemare în judecată contractul individual de muncă și carnetul de muncă.
În ședința publică din 03.06.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Culturii și Cultelor, care este ordonatorul principal de credite al Național " ", al cărui salariat este.
A precizat că Ministerul Culturii și Cultelor are calitate procesuală pasivă, așa cum rezultă din anexa 2, pct. 25 și art. 10 alin.3 din HG 78/2005, republicată, precum și art. 282 lit. d Codul Muncii.
Reclamantul a menționat că solicită acordarea sporului de fidelitate în cuantum de 15% din salariul de bază începând cu data de 08.02.2006 și pe toată durata de valabilitate a CCM unic la Nivel de - Cultură nr. 197/08.02.2006.
Pârâtul Teatrul Național " " a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sporul de fidelitate, deși prevăzut în CCM la Nivel de nr. 197/2006, se poate acorda numai în condițiile și limitele stabilite de actele normative în vigoare, cu incidență în domeniu.
Or, în legile care privesc salarizarea personalului din unitățile bugetare sunt prevăzute categoriile de sporuri ce pot fi acordate în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, iar sporul de fidelitate nu se regăsește în aceste acte normative.
În macheta statului de funcții, Ministerul Culturii și Cultelor nici o dată nu a inserat acest spor.
În cauză, Sindicatul din Teatrul Național " " a formulat cerere de intervenție în favoarea reclamantului, solicitând acordarea sporului de fidelitate de 15% conform art. 45 lit. f din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură - cultura, începând cu februarie 2006.
În ședința publică din data de 03 iunie 2008 fost pusă în discuția părților cererea de intervenție accesorie, cerere pe care instanța a admis-o în principiu.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 4740 din 11.09.2008, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva pârâților Teatrul Național " " și Ministerul Culturii și Cultelor.
A admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul din Teatrul Național C.
Pârâții au fost obligați să achite reclamantului sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu data de 08.02.2006 până la 11.09.2008.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este salariatul unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 45 lit. f din Contractul colectiv de muncă nr. 197 / 8 02 2006, unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea în vigoare a acestui contract, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din Lg 130/1996, în cazul de față, data de 08.02.2006, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15%.
Deși îndeplinea condițiile art. 45 lit. f, având în vedere că avea 10 ani vechime neîntreruptă în una din instituțiile de cultură, așa cum rezultă din carnetul său de muncă, totuși pârâta nu i-a acordat acest spor până în prezent, încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul Muncii, potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea, a încălcat și prevederile art. 156 din Codul Muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul Muncii.
În acest fel, a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul de bază, de la data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă, respectiv 08. 02. 2006, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâta a încălcat obligațiile ce-i reveneau și prevederile contractuale. După această dată nu se poate anticipa conduita angajatorului și nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale sau contractuale.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul Muncii, potrivit cărora " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța a obligat pârâta să acopere prejudiciul produs reclamantului prin neacordarea sporului de fidelitate de 15%.
Cu privire la susținerea pârâtului că nu a putut acorda sporul de fidelitate, deoarece contractul colectiv de muncă menționează că se acordă în condițiile legii și că legea de salarizare nu prevede acest spor, instanța a înlăturat-o ca neîntemeiată deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părților, are putere de lege între părți, dispozițiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nr. 197/2006 și art. 236 alin.4 din Codul Muncii. Nu este necesar ca drepturile din Contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și în lege pentru a fi aplicate. Legea stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi în plus.
Din aceleași considerente nu poate fi reținută de instanță nici susținerea pârât că sporul de fidelitate poate fi acordat abia de la intrarea în vigoare a Lg. 353/2007, pentru aprobarea OG 21/2007, respectiv data de 01.09.2008, care prevede expres la art. 15 alin.3 că "la salariile de bază stabilite conform art. 1 se pot adăuga premii, stimulente, precum și sporuri prevăzute de lege sau în CCM pe ramură, în limita bugetului aprobat".
Având în vedere că reclamantul a solicitat acordarea sporului începând cu luna februarie 2006, pe toată durata de valabilitate a CCM și faptul că instanța a considerat cererea întemeiată doar de la intrarea în vigoare a CCM nr. 197/2006, respectiv 08.02.2006 și până la data pronunțării, nu și pe viitor, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâtul să-i plătească reclamantului sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază de la 08.02.2006 până la data de 09.09.2008.
De asemenea instanța a admis în parte și cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenientii Sindicatul din Teatrul Național " ", în conformitate cu art. 49 Cod de procedură civilă și cu faptul că acțiunea principală este întemeiată doar în parte.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâtul Teatrul Național " " C, și Ministerul Culturii și Cultelor, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs, pârâtul Teatrul Național " " C arată că drepturile salariale se acordă la data împlinirii condițiilor legale, în cazul în speță la împlinirea neîntreruptă 10 ani în instituția culturală, la cererea celui în cauză. Cum reclamantul nu cerut acest drept la data împlinirii condițiilor stabilite de Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, culpa aparține acestuia și nu pârâtului.
Consideră că se impunea a fi admisă acțiunea doar în parte, în sensul acordării acestui spor începând cu data promovării acțiunii în instanță, această dată fiind asimilată cu data la care persoana respectivă și- cerut acordarea dreptului, și nu de la data de 08 februarie 2006 până la 09 septembrie 2998, cum greșit hotărât instanța de fond.
Menționează că fiind unitate bugetară, plata acestor drepturi este prevăzută în bugetul de venituri și cheltuieli, situație în care pentru anii 2006 și 2007 nu sunt prinse sume pentru plata acestor drepturi, pentru o instituție cu un buget ca al Național " ", plata unor asemenea sume fiind aproape imposibilă.
Astfel, aplicarea dispozițiilor din Contractul colectiv de muncă nr. 197/2008 unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, referitoare la drepturile salariale și sporurile care pot fi acordate personalului bugetar din instituțiile publice, se poate face numai în condițiile și limitele stabilite de actele normative în vigoare, cu incidență în domeniu.
Precizează că în macheta Statului de funcții, formular trimis spre completare de către Ministerul Culturii și Cultelor, la art. D, respectiv " alte drepturi", niciodată nu a fost înserat acest spor.
Ministerul Culturii și Cultelor, prin motivele de recurs, susține că eronat prima instanță respins excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Culturii și Cultelor deoarece din cererea de chemare în judecată rezultă că pretențiile reclamantului au ca origine raporturi juridice izvorâte din executarea contractelor individuale de muncă ( acordarea de sporuri, ca drepturi accesorii drepturilor salariale), deci raporturi juridice de muncă dintre angajatori și salariați.
Ministerul Culturii și Cultelor, ca organ de specialitate administrației publice centrale în domeniul culturii, statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamantului, ministerul rămânând - în aceste condiții - în afara cadrului procesual și trebuia să se dispună scoaterea sa din cauză.
Susține, de asemenea, că sentința civilă a fost dată cu aplicarea greșită a legii raportat la faptul că prima instanță a dispus obligarea ambilor pârâți, Teatrul Național " " și Ministerul Culturii și Cultelor, la plata sporurilor solicitate în favoarea reclamantului.
Obligația de plată nu poate fi solidară într-o pricină în care, sub incidența jurisdicției muncii, raportul obligațional vizează strict - conform art. 282 din Codul Muncii, parteneri sociali, definiți ca atare în conflictele de muncă, Ministerul Culturii și Cultelor neputând fi asimilat niciunuia dintre aceștia, câtă vreme nu se află în raporturi contractuale de muncă cu reclamantul.
Recursurile sunt neîntemeiat și se vor respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
alariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă,în acest sens fiind dispozițiile art. 41 alin.5 din Constituție, ce au fost concretizate în Codul Muncii prin dispozițiile art. 157 alin. 1 - drept constituțional care prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/ și colective între angajatori și salariați sau reprezentanții acestora.
În speță intimatul - reclamant este salariatul pârâtului - recurent conform contractului individual de muncă depus la dosar, contract unde nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de fidelitate în cuantum de 15 % din salariul de bază. Prin urmare, analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură, încheiat în perioada de referință, înregistrat sub nr. 197/03/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c Codul Muncii clauzele contractului de muncă încheiat la nivel de ramură se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru condiții deosebite sau speciale de muncă, spor pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri, respectiv sporul de confidențialitate aflat în discuție și prevăzut în dispozițiile art. 45 lit.f din contractul colectiv de muncă nr. 197/03/8 februarie 2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008 care arată că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, concluzionând în mod întemeiat că reclamanților li se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu 8 februarie 2006, data intrării în vigoare a prevederilor acestei convenții ce constituie legea părților, indiferent de faptul că legea de salarizare nu prevedea acest spor.
Sub aspectul naturii sale juridice, contractul colectiv de muncă este, concomitent un act juridic bilateral-un contract din care izvorăsc drepturi și obligații reciproce ale părților și un izvor de drept, care se încadrează în categoria de excepție a normelor juridice negociate.
Contractul colectiv de muncă, prin natura sa juridică, este un contract regulamentar. În speță, caracterul regulamentar rezultă cu atât mai mult din calitatea uneia dintre părțile contractante, Ministerul Culturii și Cultelor, care a participat la negocieri și a semnat contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii ca reprezentant al patronatului.
Potrivit art. 1 - (1) HG nr. 78 / 2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, " Ministerul Culturii și Cultelor este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care elaborează și asigură aplicarea strategiei și politicilor în domeniile culturii și cultelor".
În îndeplinirea rolului și a obiectivelor sale generale, Ministerul Culturii și Cultelor are ca atribuții principale, reglementate de art. 5 alin. 1:
"10. asigură, cu respectarea legislației în vigoare, colaborarea și consultarea cu sindicatele și patronatul din domeniile sale de activitate, precum și cu alte structuri ale societății civile, pentru formularea politicilor culturale, elaborarea actelor normative cu incidență asupra sectorului culturii și pentru rezolvarea problemelor care privesc interesele sau activitatea operatorilor culturali;
13. elaborează norme, normative și metodologii pentru domeniul său de activitate, obligatorii pentru toate instituțiile și așezămintele culturale, indiferent de subordonarea acestora".
În exercitarea acestor atribuții, în dubla sa calitate de reprezentant al patronatului și organ de specialitate al administrației publice centrale, Ministerul Culturii și Cultelor a participat la negocierea contractului colectiv de muncă, asumându-și astfel responsabilitatea respectării tuturor clauzelor negociate.
În acest sens s-au avut în vedere prevederile art. 98 din același contract colectiv de muncă; dispozițiile art. 40 alin.2 lit. c și art. 236 alin. 4 Codul Muncii la care se adaugă prevederile art. 7 din Legea nr.130/1996 - potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Calitatea procesuală a este justificată și de calitatea sa de ordonator principal de credite conform HG nr.78/2005.
Curtea reține astfel că reclamantul este îndreptățit să i se acorde sporul de fidelitate prev.de art.45, conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nefiind necesar ca aceste drept să fie prevăzut și în lege pentru a fi aplicat, în condițiile în care legea de salarizare stabilește un nivel minim de drepturi, iar în contractul colectiv de muncă sunt prevăzute drepturi suplimentare.
Este adevărat că dispozițiile art. 12 din Legea 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, însă atâta vreme cât prin dispozițiile art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură nr.197/8 februarie 2006, părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost anulată.
Întrucât dreptul reclamantului de a primi acest spor s-a născut din momentul în care a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură,acesta este îndreptățit a primi drepturile bănești aferente acestui spor de la această dată,acordarea sa nefiind condiționată de formularea unei cereri.
Față de cele arătate și în raport de dispozițiile art. 312 Cod pr. civilă recursurile declarate de pârâți se vor respinge, hotărârea Tribunalului Dolj nefiind supusă casării sau modificării în raport de disp.art.304.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții TEATRUL NAȚIONAL " " C și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, împotriva sentinței civile nr.4740/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL " "
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./12.12.2008
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Ligia Epure
