Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 10246/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10246
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
*************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții TEATRUL NAȚIONAL " " C, MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor, împotriva deciziei civile nr. 4737 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimatul intervenient SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns a consilier juridic, pentru recurenții pârâți TEATRUL NAȚIONAL " " C, MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, avocat, pentru intimatul reclamant și pentru intimatul intervenient SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 și 303. pr. Civilă.
Intrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat ori alte cereri de formulat, instanța, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic, pentru recurenții pârâți TEATRUL NAȚIONAL " " C, MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, solicită instanței admiterea recursurilor, modificarea hotărârii atacate, ca fiind netemeinică și nelegală.
Susține și arată că intimatul reclamant nu îndeplinește condițiile de zece ani vechime fiind angajat la 15.01.1998 - îndeplinește condițiile de zece ani la 15.01.2008.
Mai arată și susține că intimatul reclamant, îndeplinește condiția pentru sporul de fidelitate.
Avocat, pentru intimatul reclamant și intimatul intervenient SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL C, solicită instanței respingerea recursurilor.
Mai arată că intimatul reclamant, îndeplinește condiția pentru sporul de fidelitate; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin cererea formulată la data de 15.05.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Teatrul Național " " C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța s-o oblige pe aceasta din urmă la acordarea sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază, începând cu luna februarie 2006, conform art. 45 lit."f" din Contractul Colectiv de Muncă nr. 197 /08 februarie 2006 la nivel de ramură - cultura.
În motivare, reclamantul a arătat că, deși pârâta avea obligația de a-i acorda acest spor, nu a primit nici o sumă de bani în acest sens.
La data de 03 iunie 2008, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită introducerea în cauză, ca pârât, Ministerului Culturii și Cultelor, care este ordonator principal de credite al Național " ", precizând că are calitate procesuală pasivă, așa cum rezultă din anexa 2, pct. 25 și art. 10 alin. 3 din HG nr. 78/2005, republicată, precum și art. 282 lit."d" din Codul Muncii.
Reclamantul a menționat că solicită acordarea sporului de fidelitate în cuantum de 15% din salariul de bază începând cu data de 08.02.2006 și pe toată durata de valabilitate a Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sporul de fidelitate, deși prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură nr. 197/2006, se poate acorda numai în condițiile și limitele stabilite de actele normative în vigoare, cu incidență în domeniu.
Ori, neexistând nici o lege care să reglementeze o astfel de situație, nu s-a putut acorda până în prezent sporul de fidelitate.
In cauză Sindicatul din Teatrul Național " " C a formulat cerere de intervenție în favoarea reclamantului, solicitând acordarea sporului de fidelitate de 15% conform art. 45 lit."f" din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură - cultura, începând cu data de 08.02.2006 și pe toată durata de valabilitate a Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură.
În ședința publică din data de 03.06.2008 a fost pusă în discuția părților cererea de intervenție accesorie, cerere pe care instanța a admis-o în principiu.
Tribunalul Dolj, prin sentința ne.4737 din 11 septembrie 2008, admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul, împotriva pârâților Teatrul Național " " C și Ministerul Culturii și Cultelor.
A admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul din Teatrul Național " "
A obligat pârâții Teatrul Național " " C și Ministerul Culturii și Cultelor să achite reclamantei sporul de fidelitate de 15% din salariul de baza începând cu data de 08.02.2006 până la 11.09.2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul este salariatul unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 45 lit. "f" din Contractul colectiv de muncă nr. 197/8.02.2006, unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani in oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea in vigoare a acestui contract, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, în cazul de față data de 08.02.2006, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamanta ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15%.
Deși îndeplinea condițiile art. 45 lit. f, având in vedere că avea 10 ani vechime neîntreruptă in una din instituțiile de cultură, așa cum rezultă din carnetul său de muncă, totuși pârâtul angajator Teatrul Național " " nu i-a acordat acest spor până in prezent încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin. 2 lit. "c" din Codul Muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea a încălcat și prevederile art. 156 din Codul Muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul Muncii.
In acest fel, a produs reclamantei un prejudiciu material constând in contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul de bază, de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă respectiv 08 02 2006 raportată și la data concretă de îndeplinire a condiției de vechime de 10 ani, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâta a încălcat obligațiile ce-i reveneau și prevederile contractuale. După această dată nu se poate anticipa conduita angajatorului și nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale sau contractuale.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul Muncii potrivit cărora "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța a obligat pârâtul Teatrul Național " " să acopere prejudiciul produs reclamantei prin neacordarea sporului de fidelitate de 15%.
Cu privire la susținerea pârâtei că nu a putut acorda sporul de fidelitate deoarece contractul colectiv de muncă menționează că se acordă in condițiile legii și că legea de salarizare nu prevede acest spor instanța a înlăturat-o ca neîntemeiat, deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părților, are putere de lege intre părți, dispozițiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nr. 197/2006 și art. 236 alin.4 din Codul Muncii. Nu este necesar ca drepturile din Contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și in lege pentru a fi aplicate. Legea stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi in plus.
Din aceleași considerente nu a putut fi reținută de instanță nici susținerea pârâtei că sporul de fidelitate poate fi acordat abia de la intrarea in vigoare Legii nr. 353/2007 pentru aprobarea OG 21/2007,respectiv data de 01 09 2008, care prevede expres la art. 15 alin 3 că " la salariile de bază stabilite conform alin 1 se pot adăuga premii,stimulente precum și sporuri prevăzute de lege sau in contractele colective de muncă pe ramură, in limita bugetului aprobat".
De asemenea, instanța avut în vedere calitatea de ordonator principal de credite a Ministerului Culturii și Cultelor, astfel cum este stabilită conform art. 10 alineatul 3 și anexa nr. 2 pct. 25 din HG 78/2005, precum și faptul că potrivit OG nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul unor titluri executorii se realizează de ordonatorii principali de credite
Având în vedere că reclamanta a solicitat acordarea sporului începând cu luna februarie 2006, pe toată durata de valabilitate a contractului colectiv de muncă și faptul că instanța a considerat cererea întemeiată doar de la data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă nr. 197/2006, respectiv 08.02.2006 și până la data pronunțării, nu și pentru viitor, instanța a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâtul sporul de fidelitate de 15% de la data de 08.02.2006 până la data de 09.09.200.8
Instanța a admis și cererea de intervenție accesorie in interesul reclamantului formulată de intervenientul Sindicatul din Teatrul Național " " C, in conformitate cu art. 49 cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs pârâtul Teatrul Național " " C și Ministerul Culturii și Cultelor,criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs, pârâtul Teatrul Național " " C arată că drepturile salariale se acordă la data împlinirii condițiilor legale, în cazul în speță la împlinirea neîntreruptă 10 ani în instituția culturală, la cererea celui în cauză. Cum reclamantul nu cerut acest drept la data împlinirii condițiilor stabilite de Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, culpa aparține acestuia și nu pârâtului.
Consideră că se impunea a fi admisă acțiunea doar în parte, în sensul acordării acestui spor începând cu data promovării acțiunii în instanță, această dată fiind asimilată cu data la care persoana respectivă și- cerut acordarea dreptului, și nu de la data de 08 februarie 2006 până la 09 septembrie 2008, cum greșit hotărât instanța de fond.
Menționează că fiind unitate bugetară, plata acestor drepturi este prevăzută în bugetul de venituri și cheltuieli, situație în care pentru anii 2006 și 2007 nu sunt prinse sume pentru plata acestor drepturi, pentru o instituție cu un buget ca al Național " ", plata unor asemenea sume fiind aproape imposibilă.
Astfel, aplicarea dispozițiilor din Contractul colectiv de muncă nr. 197/2008 unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, referitoare la drepturile salariale și sporurile care pot fi acordate personalului bugetar din instituțiile publice, se poate face numai în condițiile și limitele stabilite de actele normative în vigoare, cu incidență în domeniu.
Precizează că în macheta Statului de funcții, formular trimis spre completare de către Ministerul Culturii și Cultelor, la art. D, respectiv " alte drepturi", niciodată nu a fost înserat acest spor.
Ministerul Culturii și Cultelor, prin motivele de recurs, susține că eronat prima instanță respins excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Culturii și Cultelor deoarece din cererea de chemare în judecată rezultă că pretențiile reclamantului au ca origine raporturi juridice izvorâte din executarea contractelor individuale de muncă ( acordarea de sporuri, ca drepturi accesorii drepturilor salariale), deci raporturi juridice de muncă dintre angajatori și salariați.
Ministerul Culturii și Cultelor, ca organ de specialitate administrației publice centrale în domeniul culturii, statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamantului, ministerul rămânând - în aceste condiții - în afara cadrului procesual și trebuia să se dispună scoaterea sa din cauză.
Susține, de asemenea, că sentința civilă a fost dată cu aplicarea greșită a legii raportat la faptul că prima instanță a dispus obligarea ambilor pârâți, Teatrul Național " " și Ministerul Culturii și Cultelor, la plata sporurilor solicitate în favoarea reclamantului.
Obligația de plată nu poate fi solidară într-o pricină în care, sub incidența jurisdicției muncii, raportul obligațional vizează strict - conform art. 282 din Codul Muncii, parteneri sociali, definiți ca atare în conflictele de muncă, Ministerul Culturii și Cultelor neputând fi asimilat niciunuia dintre aceștia, câtă vreme nu se află în raporturi contractuale de muncă cu reclamantul.
Recursul formulat de pârâtul Teatrul Național " " este nefondat și urmează a se respinge pentru următoarele considerente:
salariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă,în acest sens fiind dispozițiile art. 41 alin.5 din Constituție, ce au fost concretizate în Codul Muncii prin dispozițiile art. 157 alin. 1 - drept constituțional care prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/ și colective între angajatori și salariați sau reprezentanții acestora.
În speță intimata - reclamantă este salariata pârâtei - recurente conform contractului individual de muncă depus la dosar, contract unde nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de fidelitate în cuantum de 15 % din salariul de bază. Prin urmare, analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură, încheiat în perioada de referință, înregistrat sub nr. 197/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c Codul Muncii clauzele contractului de muncă încheiat la nivel de ramură se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
În același sens dispozițiile art.11 alin.1 din Legea 130/1996 prevăd producerea efectelor juridice ale clauzelor contractului colectiv de muncă pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru condiții deosebite sau speciale de muncă, spor pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri, respectiv sporul de confidențialitate aflat în discuție și prevăzut în dispozițiile art. 45 lit.f din contractul colectiv de muncă nr. 197/8 februarie 2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008 care arată că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, concluzionând în mod întemeiat că reclamanților li se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu 8 februarie 2006, data intrării în vigoare a prevederilor acestei convenții ce constituie legea părților, indiferent de faptul că legea de salarizare nu prevedea acest spor.
Sub aspectul naturii sale juridice, contractul colectiv de muncă este, concomitent un act juridic bilateral-un contract din care izvorăsc drepturi și obligații reciproce ale părților și un izvor de drept, care se încadrează în categoria de excepție a normelor juridice negociate.
Contractul colectiv de muncă, prin natura sa juridică, este un contract regulamentar. În speță, caracterul regulamentar rezultă cu atât mai mult din calitatea uneia dintre părțile contractante, Ministerul Culturii și Cultelor, care a participat la negocieri și a semnat contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii ca reprezentant al patronatului.
Potrivit art. 1 - (1) HG nr. 78 / 2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, " Ministerul Culturii și Cultelor este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care elaborează și asigură aplicarea strategiei și politicilor în domeniile culturii și cultelor".
În îndeplinirea rolului și a obiectivelor sale generale, Ministerul Culturii și Cultelor are ca atribuții principale, reglementate de art. 5 alin. 1:
"10. asigură, cu respectarea legislației în vigoare, colaborarea și consultarea cu sindicatele și patronatul din domeniile sale de activitate, precum și cu alte structuri ale societății civile, pentru formularea politicilor culturale, elaborarea actelor normative cu incidență asupra sectorului culturii și pentru rezolvarea problemelor care privesc interesele sau activitatea operatorilor culturali;
13. elaborează norme, normative și metodologii pentru domeniul său de activitate, obligatorii pentru toate instituțiile și așezămintele culturale, indiferent de subordonarea acestora".
În exercitarea acestor atribuții, în dubla sa calitate de reprezentant al patronatului și organ de specialitate al administrației publice centrale, Ministerul Culturii și Cultelor a participat la negocierea contractului colectiv de muncă, asumându-și astfel responsabilitatea respectării tuturor clauzelor negociate.
În acest sens s-au avut în vedere prevederile art. 98 din același contract colectiv de muncă; dispozițiile art. 40 alin.2 lit. c și art. 236 alin. 4 Codul Muncii la care se adaugă prevederile art. 7 din Legea nr.130/1996 - potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
S-a concluzionat astfel că reclamanții sunt îndreptățiți de a li se acorda sporul de fidelitate, conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nefiind necesar ca aceste drepturi să fie prevăzute și în lege pentru a fi aplicate, în condițiile în care legea de salarizare stabilește un nivel minim de drepturi, iar în contractul colectiv de muncă sunt prevăzute drepturi suplimentare.
Este adevărat că dispozițiile art. 12 din legea 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, însă atâta vreme cât prin dispozițiile art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură nr.197/8 februarie 2006, părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost anulată.
Recursul formulat de Ministerul Culturii și Cultelor se admite pentru următoarele considerente:
Reclamanta este salariată a Național " " din C, instituție cu personalitate juridică proprie, având încheiat contract individual de muncă.
Pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor nu are calitatea de angajator, între reclamanți și acest pârât neexistând raporturi juridice de muncă, care să dea naștere unor drepturi și obligații reciproce între părți.
Calitatea de ordonator principal de credite nu îi conferă acestuia calitate procesuală pasivă într-un conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi bănești.
Potrivit rt. 281 din Codul Muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Conform rt. 282 din Codul Muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Textul art. 282 din Codul Muncii nu reglementează cazul ordonatorilor principali de credite, obligațiile acestora fiind reglementate de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și fiind legate de modalitatea de epartizare a creditelor bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii, conform rt. 21 din Legea nr. 500/2002.
Pentru considerentele expuse anterior, cererea reclamanților privind obligarea recurentului - pârât Ministerul Culturii și Cultelor la plata efectivă a sumelor pretinse este îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, în lipsa unui raport juridic de muncă între aceștia.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea va admite recursul în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă admițând excepția astfel cum a fost dezvoltată anterior, va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor.
Potrivit art. 137 din Codul d e procedură civilă, pronunțându-se cu privire la excepția de procedură absolută vizând calitatea procesuală, Curtea nu va mai analiza aspectele de fond invocate de recurent vizând inexistența dreptului pretins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Teatrul Național " " împotriva sentinței nr.4737 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimatul intervenient SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL
Admite recursul formulat de Ministerul Culturii și Cultelor împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de Ministerul Culturii și Cultelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud. -
Tehn./Ex.2/
/ și
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
