Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1025/2008. Curtea de Apel Oradea
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1025/2008 -
Ședința publică din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, în contradictoriu cu intimații reclamanți SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S M, ambii cu sediul în S M,-, și cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, județul S M, PRIMARUL COMUNEI, județul S M, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII cu sediul în,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 265 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 265 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar S M, Consiliul Județean S M; s-a admis acțiunea reclamantului, reprezentat prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar S M, formulată împotriva pârâților Inspectoratul Școlar S M, Consiliul Județean S M, Consiliul Local, Primarul Comunei, Școala de Arte și Meserii și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamantului, începând cu data de 01.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, drepturile salariale neachitate, reprezentate de diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul plătit, actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 40 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de muncă unic nr. 2895/29.12.2006 la nivel național pe anii 2007-2010, publicat în Monitorul Oficial, partea V, nr. 5/29.01.2007 (), coeficientul minim de ierarhizare, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, este egal cu 2.
Conform art. 40 alin. 2 din, coeficientul de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
În consonanță cu art. 40 alin. 4 din, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007.
Cum părțile aflate în litigiu nu au negociat salariul minim pe unitate la care să se aplice coeficientul de ierarhizare prevăzut la alin. 1, dar cum, în conformitate cu dispozițiile art. 238 alin. 2 din Codul muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă, coeficientul de ierarhizare se va aplica la salariul de bază minim brut stabilit prin.
În consecință, remunerația reclamantului are drept componentă primară salariul de bază minim brut de 880 lei/lună.
În ceea ce privește cererea de actualizare a drepturilor salariale cu indicele de inflație, și aceasta a fost apreciată ca întemeiată, cu argumentarea că între momentul scadenței obligației de acordare a dreptului și momentul plății efective a avut loc un proces notoriu de erodare a valorii leului, iar ideea de echitate și de executare cu bună credință a obligațiilor justifică reevaluarea creanței. În plus, instanța a avut în vedere și împrejurarea că principiul nominalismului monetar a fost abandonat chiar de către legiuitor (a se vedea spre exemplu dispozițiile art. 371 indice 2 alin. 3 Cod procedură civilă).
Față de faptul că potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și Legii nr. 84/1995, republicată, atât inspectoratului școlar, cât și consiliului județean, consiliului local și primarului le revin obligații în ceea ce privește administrarea actului de învățământ prin încadrarea cadrelor didactice, promovarea acestora și alocarea de fonduri pentru finanțarea de bază a unităților de învățământ, instanța apreciază că au calitate procesuală pasivă și prin urmare a respins excepțiile invocate de pârâți.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean S M, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii, în principal pe cale de excepție, reținând lipsa calității sale procesuale pasive, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază se desfășoară activitatea, urmând a avea loc după 1 ianuarie 2001, o regularizare cu bugetele locale a finanțării, după aprobarea legii bugetului pe anul 2001. Conform nr.HG 538/2001, prin hotărâre cu asistența și a inspectoratului școlar, consiliul județean va repartiza sumele defalcate, cu respectarea destinațiilor aprobate prin legea bugetului.
Finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale, din sumele repartizate de consiliul județean din cele constituite de la bugetul de stat deci, nu poate face această repartizare decât în cuantumul și cu respectarea destinațiilor aprobate prin legea bugetului de stat. Ca atare, nu poate fi obligat retroactiv la calculul și plata drepturilor salariale, întrucât nu are disponibilitatea de a repartiza la bugetul unităților administrative alte sume și în alt cuantum decât cele ce au fost aprobate prin legea bugetului de stat, deci, nu din bugetul propriu, altfel ar încălca legea iar sumele i s-ar imputa.
Art. 11 din Legea nr. 130/1996 este de natură a clarifica efectele, întinderea efectelor contractelor colective de muncă, fără a înlătura interpretarea, aplicarea normei speciale cu privire la faptul că, în scopul salarizării, acordării celorlalte drepturi, sindicatele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente, ori, investirea instanței cu o astfel de cerere, generează imixtiune.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele, 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Inspectoratul Școlar Județean SMa fost de acord cu admiterea recursului, iar ceilalți intimați nu și-au exprimat poziția în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea de APEL ORADEA constată următoarele:
Potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, se asigură într-adevăr din bugetele locale ale unităților teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, bugete ce însă se alimentează conform art. 17 din nr.HG 538/2001 după aprobarea legii bugetului de stat, prin adoptarea de către consiliile județene a unor hotărâri de repartizare a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
Consiliile județene repartizează fondurile necesare finanțării unităților din învățământul preuniversitar de stat, în limita destinațiilor aprobate prin legea bugetului de stat, deci, conform Legii nr. 128/1997 și Legii nr. 84/1995, are implicit obligația ca pentru a asigura finanțarea, să verifice respectarea legalității privind câtimea necesară și a face propuneri în acest sens, obligație ce nu poate fi exclusă pentru situația în speță și nici pentru trecut; criticile aduse în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive fiind neavenită, raportat la aceste considerente.
Referitor la fondul cauzei, potrivit art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pentru perioada 2007-2010, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru, s-a fixat la 440 lei, iar pentru cei cu funcții de conducere, studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare este egal cu 2, - art. 40 alin. 1 lit. "d" deci 440x2=880 RON. Așadar, acest coeficient minim de ierarhizare se aplică la salariul minim negociat pe unități, neputând fi mai mic decât cel minim brut pe țară.
Potrivit art. 38 alin. 5 din Constituția României, caracterul obligatoriu al convențiilor colective este garantat, iar conform art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ori contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național pentru anii 2007-2010 constituie legea părților, clauzele acestuia producând astfel efecte potrivit art. 3 tuturor salariaților încadrați în unitățile din țară.
Din analiza art. 40 alin. 4 din acest contract colectiv de muncă, se reține faptul că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de 170 ore în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007, iar conform alin. 1 lit. "d", la personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de salarizare este 2, deci, 440x2=880 lei, salariu minim de bază brut.
Sigur că, în speță părțile în litigiu și nici reprezentanții lor nu au purtat negocieri referitor la salariul minim pe unitate, la care se aplica coeficientul susmenționat, dar acest aspect nu înlătură dispozițiile art. 238 alin. 2 Codul muncii, conform căruia contractele individuale de muncă nu pot conține clauze ce să stabilească drepturi inferioare celor stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel național dar, lipsa acestor negocieri nu înlătură dreptul la un proces echitabil, de acces al reclamanților la o instanță, în sensul art. 6 al CEDO, pentru a-și solicita și obține drepturile, soluția adoptată nereprezentând o imixtiune a instanței în astfel de probleme ci dimpotrivă, criticile fiind nefondate.
Ceea ce însă a greșit instanța de fond a fost faptul că a dispus achitarea drepturilor salariale neachitate, reprezentând diferența dintre salariul de bază minim garantat prin contractul susmenționat și salariul plătit, deci net, în loc de salariul de bază brut de încadrare al reclamantului, cum se impunea. La salariul de bază brut se aplică sporuri, indexări, etc. apoi se fac reținerile necesare, impozite, taxe, contribuții, ori, stabilirea plății diferenței dintre salariul brut și salariul net apare ca fiind nelegală.
Temeiul legal al obligării pârâților la plata sumelor susmenționate, actualizate conform indicilor de inflație este cel prevăzut de art. 1082-1084 Cod civil, ca urmare a faptului că este notorie devalorizarea continuă a monedei naționale, ori reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit prin neaplicarea dispozițiilor cuprinse în contractul colectiv de muncă - la nivel național, aspect corect reținut de instanța de fond, criticile fiind neavenite.
Ca urmare a considerentelor expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că: drepturile salariale neachitate la care au fost obligați pârâții, reprezintă diferența între salariul de bază minim brut garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul de bază brut de încadrare al fiecărui reclamant, sumele astfel rezultate vor fi actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Se vor menține celelalte dispoziții ca fiind legale și temeinice, raportat la motivele invocate mai sus, constatându-se totodată că partea recurentă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN SMî mpotriva sentinței civile nr. 265 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că:
Drepturile salariale neachitate la care au fost obligați pârâții, reprezintă diferența între salariul de bază minim brut garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul de bază brut de încadrare al reclamantului; sumele astfel rezultate vor fi actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
în concept la 30.06.2008.
jud.fond. -
dact.
2 ex./9.07.2008.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel