Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 10256/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10256
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Vicepreședinte Instanță
JUDECĂTOR 3: Elena Stan Judecător
Grefier
XXX
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D, împotriva sentinței civile nr. 4270/20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA DE, CONSILIUL LOCAL DE și PRIMĂRIA DE - INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea întâmpinării de către intimat.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 03 06 2008 Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ D în calitate de reprezentant al reclamanților, G, A, G, -, -, -, - a chemat in judecată pârâții Școala de, Consiliul Local de, primăria localității de - Instituția Primarului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Lg nr 142/1998, pentru o perioadă de 3 ani anterior depunerii prezentei cereri și până la soluționarea definitivă a cauzei, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
In motivare, s-a arătat că de la intrarea in vigoare a legii nr 142/1998 o serie de categorii de salariați din sectorul bugetar au beneficiat de acordarea tichetelor de masă, iar salariații din învățământ nu au beneficiat niciodată de aceste tichete, astfel că, față de dispozițiile art 41 al 2 din Constituție, prin neacordarea tichetelor de masă salariaților din învățământ li s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială.
Pe de altă parte, acordarea tichetelor numai pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar și negarea acestui drept salariaților din învățământ reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații sectorului bugetar, încălcându-se dispozițiile constituționale citate dar și ale Cartei Sociale Europene revizuite și ale Convenției din 04 11 1950 pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale.
In drept, au fost invocate dispozițiile art 2 al 1, art 3 al 1 lit a și b și art 41 al 2 din CCM la nivel național pe anii 2005 - 2006, art 2 al 1, art 3 al 1 lit a și b, art 42 al 2 din CCM la nivel național pe anii 2007 - 2010, art 11 și art 30 din Lg nr 130/1997, art 1 alin 5, art 41 alin 2 și 5 din Constituție,art E, Partea V din Carta Socială Europeană Revizuită, art 14 din Convenția din 04. 11. 1950.
La data de 18 iunie 2008 pârâtul Consiliul Local de a formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, susținând că în contractele colective de muncă negociate la nivel de unitate, începând cu anul 2004, nu există reglementat dreptul salariaților de a primi tichete.
În bugetul Consiliului Local de, începând cu anul 2004, nu au fost prevăzute sume de bani pentru acordarea tichetelor de masă.
Prin sentința civilă nr.4270 din 20 iunie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanți reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar D, în contradictoriu cu pârâții Școala de, Consiliul Local de, Primăria localității de - Instituția Primarului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Reclamanții, membrii ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar D, au calitate de salariați ai unității școlare pârâte Școala de.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că Lg nr 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie și instituie cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind in același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a drepturilor corespunzătoare destinate acordării acestora.
Potrivit art 1 al 2 din Lg nr 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, de bugetele locale,pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
In perioada de referință a cererii de chemare în judecată ( 2005 - 2008 ) prin legi succesive ale bugetului de stat s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare,nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este o măsură legislativă ce ține de politica economică și socială a statului, măsură ce nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată în raport de posibilitatea salariaților de a beneficia de tichete de masă, decât dacă prin reglementarea legislativă statul ar încălca grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Este adevărat că potrivit art 41 al 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art 6 al 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare care interziceau acordarea tichetelor de masă au vizat toate instituțiile,publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Referirea la alte categorii profesionale bugetare nu apare ca fiind fondată, întrucât categoriile profesionale ale sistemului bugetar nu se află în situații identice și comparabile, salarizarea bugetarilor fiind asigurată din bugete distincte.
Or, dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați din instituții finanțate de la bugetul de stat.
Legea nr 142/98 nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. De altfel, reclamanții aveau posibilitatea de a negocia prin intermediul reprezentanților sindicali includerea acestui drept în prevederile contractelor colective de muncă la nivel de ramură învățământ.
In același sens, prin Decizia nr 14/18. 02. 2008, admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că disp.art 1 al 1 și 2 din Lg nr 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal și motivat recurs Sindicatul Învățământului Preuniversitar D pentru reclamanți.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
A fost admisă în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și Primăriei C, iar în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a primarului, s-a arătat că în conformitate cu prevederile art.63 alin.4 lit. a rap.la art.63 alin.1 lit.c din Legea nr.215/2001, și art.20 din Legea 500/2002, acesta îndeplinește funcția de ordonator de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a arătat că potrivit art.1 alin.1 din legea 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma de tichete de masă, suportată integral, pe costuri, de unitatea la care sunt salariați.
Textul citat nu face nici un fel de distincție între diferitele categorii de salariați din diferitele ramuri ale sectorului bugetar.
Deși la intrarea în vigoare a textului de lege mai arătat o serie de categorii de salariați din sectorul bugetar au beneficiat de acordarea tichetelor de masă, salariații din învățământ - personal didactic de predare și pregătire/instruire practică, didactic auxiliar și nedidactic, nu au beneficiat niciodată de aceste tichete.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispoz.art.299, 304 pct.9 și 3041pr.civ.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz.art.3041pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 1(1) din Legea 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Textul de lege instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Regula citată se regăsește în dispozițiile Legii 507/2003 bugetului de stat pe anul 2004 și este reluată și în prevederile legilor bugetului de stat pentru anii următori până în prezent.
Cum, în speța de față, intimații fac parte din categoriile de instituții bugetare indicate de Legea 142/1998, regula acordării tichetelor de masă se aplică angajaților lor, fără a se încălca prevederile art.41 alin.2 din Constituție, referitoare la protecția socială a muncii.
În același sens s-au pronunțat deopotrivă Curtea Constituțională prin Decizia nr.297 din 11 martie 2008 (fiind respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea 142/1998) și Înalta Curt ea de Casație și Justiție, prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008, de admitere a recursului în interesul legii cu privire la interpretarea acelorași prevederi.
Ca atare, tichetele de masă nu pot fi acordate atâta timp cât în bugetul intimaților nu au fost cuprinse sume cu această destinație, iar instituțiile în cauză nu au venituri proprii din care să acopere aceste cheltuieli.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai, Curtea reține că recursul nu este întemeiat, astfel că în baza art.312 pr.civ.îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D, împotriva sentinței civile nr. 4270/20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA DE, CONSILIUL LOCAL DE și PRIMĂRIA DE - INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
04.12.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora, Elena Stan
