Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1035/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1035/2008
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta SIND, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.654/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurentul reclamant și consilier juridic pentru recurenta pârâtă -SIND
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Deoarece din completul de judecată căruia i-a fost repartizat aleatoriu prezenta cauză, d-nul judecător lipsește din motive obiective, conform aspectelor menționate în procesul-verbal de incidență procedurală din data de 6 2008, acesta a fost înlocuit de d-na judecător - -, din planificarea de permanență a secției.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul recurentului reclamant depune la dosar întâmpinare. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris. Față de recursul declarat de pârâta SIND solicită a fi respins ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța de la dosar.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului și pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului și exonerarea societății de la plata orelor suplimentare. Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
În deliberare constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba în dosarul nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta SC SIND SA solicitând:
- să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în procent de 25 % aferent salariului de bază pe perioada 01.04.2004 - 01.08.2006;
- să fie obligată pârâta ala achitarea drepturilor salariale reprezentând sporul pentru orele suplimentare efectuate în perioada 01.05.2004- 01.08.2006;
- să fie obligată pârâta la achitarea premiului anual pentru 2006, în cuantumul corespunzător perioadei lucrate.
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că pe parcursul derulări contractului de muncă la societatea pârâtă a primit ca drepturi bănești, doar salariul de bază și sporul de noapte, nu și sporul de vechime la care era îndreptățită conform dispozițiilor art. 40 alin. 3 lit. d din CCM la nivel național pe anul 2001- 2002, 2003, 2005 - 2006.
A precizat că pârâta era obligată să-i acorde sporul de vechime în procent de 25 % atâta timp cât nu a fost inclus în salariul de bază, iar în măsura în care înțelegea să-l includă în salariul de bază, trebuia să delimiteze expres salariul de bază inițial de sporul de vechime, astfel încât să poată fi determinat cuantumul sporului inclus.
Cu referire la sporul cuvenit pentru orele suplimentare, arată că pârâta nu i-a acordat ore libere plătite sau spor la salariu conform art.120 din legea nr.53/2003, deși din foile de pontaj și fișa de activitate zilnică se poate observa că durata timpului său de muncă săptămânal depășea 40 ore.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere arată că și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte pe parcursul anului 2006, iar aceasta era obligată să acorde premiile anuale tuturor salariaților, fără nici o discriminare.
În drept a invocat disp. art. 38, 108, 120, 269 din Codul muncii, art. 40 alin. 3, art.41 alin.1 și 2 din CCM pe anii 2002 - 2006.
În dovedirea acțiunii s-a depus m, copie carnet de muncă, fișe activității, foaie de parcurs.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nelegală, deoarece actual cod al nu mai prevede un atare spor și nici în contractul individual de muncă încheiat între părții nu s-a prevăzut acordarea acestui spor. Cu referire la sporul pentru ore suplimentare se arată că reclamantul, în situația în care a efectua aceste ore suplimentare a primit în schimb ore libere plătite. De asemenea, nu există temei legal pentru solicitarea premiului anual.26-28.
Prin sentința civilă nr.654/23.05.2008 pronunțată în cauză de Tribunalul Albas -a admis, în parte, acțiunea și în consecință:
A fost obligată pârâta să-i achite reclamantului suma de 3.16 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 01.05.2004- 01.08.2006.
S-a respins, în rest, acțiunea.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că doar pretențiile reclamantului vizând contravaloarea orele suplimentare prestate, așa cum au fost cuprinse în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză sunt întemeiate, restul pretențiilor fiind neîntemeiate, deoarece sporul de vechime a fost acordat reclamantului, prin includerea sa conform cap.VII art.84 din M, în salariu brut stabilit în m,; iar premiul anual nu i se cuvine, desfășurându-și activitatea până la data de 01.08.2006, dată până la care a beneficiat de premiile trimestriale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta SC SIND SA, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
În ce privește recursul promovat de reclamant se solicită admiterea recursului pentru motivele prev. de art. 304 punct 9, coroborat cu art.312 pr.civilă, în sensul modificării sentinței și admiterii acțiunii sub toate capetele de cerere; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, la fond și în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul critică sentința atacată sub aspectul neacordării sporului de vechime atâta vreme cât acesta este distinct de salariu de bază, iar orice clauză contrară în acest sens este nulă potrivit art.238 alin.1, coroborat cu art.38.
Sub un al doilea aspect susține că este îndreptățit la primirea contravalorii orelor suplimentare în întregime, așa cum au fost stabilite de expert în varianta inițială, având în vedere foile de parcurs care nu au fost contestate de pârâtă.
Referitor la ultima solicitare ce are ca obiect achitarea primei anuale, recurentul arată că nu poate fi confundată prima trimestrială cu cea anuală și că această primă trebuia să fie acordată tuturor salariaților, raportat la perioada lucrată pe parcursul unui an.
În ce privește recurs promovat de pârâta SC SIND SA se solicită, în temeiul art.304 punct.8 și 9.pr.civilă, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului și exonerarea societății recurente de la plata orelor suplimentare.
În expunerea de motive recurenta a arătat că în mod eronat prima instanță a constata că pârâta a fost de acord cu plata contravalorii orelor suplimentare, deoarece excedentul pecuniar pe care l-a încasat reclamantul pe lângă salariul de încadrare, este un excedent cu mult mai mare decât suma cuvenită pentru orele suplimentare.
Prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a solicitat respingerea recursului promovat de SC Sind A, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată; susținând că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, față de prevederile art.120 din legea nr.53/2003 și raportat la probatoriu administrat în cauză din care reiese fără dubiu că a desfășurat muncă suplimentară care nu i-a fost compensată sau plătită.
Curtea, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 3041cod pr. civilă și din oficiu, în limitele prev. de art. 306 al.2 cod pr. civilă, reține următoarele:
În ce privește recursul reclamantului:Reclamantul a fost angajat la Combinatul minier al Cuprului, începând cu data de 01.09.1983, iar începând cu data de 01.03.2002 și-a desfășurat activitatea la. Sind A, în calitate de conducător auto, până la data de 01.08.2006.( în acest sens copie carnet de muncă depusă la 6-16)
Unul dintre principalele drepturi ale salariatului prevăzute de art. 39. este salarizarea pentru munca depusă căruia îi corespunde obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractele individuale de muncă ( art.40 alin.2 lit.c ).
Potrivit art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Sporul pentru vechime în muncă este prevăzut printre sporurile minime ce se acordă, în CCM la nivel național pe anul 2003 și CCM pe ramură industriei și geologiei, precum și M unic la nivel național pe perioada 2007-2010.
Potrivit art.238 alin.1, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. De asemenea, potrivit art. 2 din același articol contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Din analiza art.43 reiese faptul că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Într-adevăr, în art. 40 din CCM nr.1116 din 30 ianuarie 2003 la nivel național pe anul 2003, reluat în aceeași redactare de art.41 alin.1 din M unic la nivel național pe anii 2007-2010, s-a prevăzut acordul părților, ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază; însă acest acord poate produce efecte doar după materializarea lui, respectiv concretizarea în conținutul unui contract colectiv de muncă la nivel de ramură sau unitate în urma negocierii.
În speță, negocierea cu reprezentantul salariaților privind includerea sporului de vechime în salariul de bază nu a fost dovedită, probă ce cădea în sarcina angajatorului conform disp. art. 287 din Codul muncii.
Raportat la aceste dispoziții, simpla afirmație a recurentei privind existența unei negocieri în acest sens, cu trimiteri la alte dispoziții din Codul muncii vizând drepturile recunoscute salariaților, precum și la adresa A nr.1747/2007-119 care se referă la susținerile angajatorului în acest sens, este lipsită de relevanță juridică.
Cuantumul acestui spor este reglementat de art. 40 din M la nivel național pe perioada 2003-2006. Acest articol, obligatoriu pentru părții, stabilește criteriu de determinare a acestui spor în funcție de vechime-" minim 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariu de bază"-; ori raportat la acest criteriu și vechimea în muncă probată de reclamant, pe perioada 01.05.2004- 01.08.2006 era îndreptățit la sporul de vechime pretins; negocierea altui cuantum nefiind dovedită de angajator.
Se vizează, însă, a fi nefondate criticile recurentului vizând plata orelor suplimentare conform variantei inițiale efectuate de expert, deoarece varianta însușită de instanța de fond se fundamentează pe o coroborare a tuturor evidențelor societății, în contextul în care s-au constatat neconcordanțe între foile de parcurs invocate de reclamant și registrele de intrare și ieșire din punctele de lucru ( în acest sens raport expertiză-200).
Totodată, criticile vizând neacordarea premiului anual se vizează a fi nefondate; prima instanță reținând în mod corect că acordarea acestui premiu vizează activitatea pentru întreaga perioadă lucrată la societatea pârâtă, ori reclamantul și-a încetat activitatea la data de 01.08.2006; până la acea dată beneficiind de premiul trimestrial.
În ce privește recursul pârâtei Sind vizând obligarea sa la plata orele suplimentare se constată a fi nefondat, deoarece sub acest aspect, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.120, potrivit cărora"munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia", în contextul în care așa cum reiese din proba științifică administrată în cauză, pe baza evidenței primare a societății recurente, reclamantul a prestat ore suplimentare.
Nu poate fi reținută apărarea recurentei în sensul că aceste ore au fost plătite, cu referire la excedentul pecuniar față de salariu încasat de intimat, deoarece nu s-a justificat plata unor drepturi salariale cu acest titlu, sarcina probei în acest sens revenindu-i angajatorului potrivit art.163.
Față de cele ce preced, Curtea în baza art. 312 (1), cu aplicarea art.81 din legea nr.168/1999, va respinge ca nefondate recursurile cu care a fost investită.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarat de reclamantul și pârâta - Sind împotriva sentinței civile nr.654/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.11.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2ex.
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Ana Doriani
