Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1052/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7049/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.1052R
Ședința publică din data de 26.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta SOCIETATEA NAȚIONALĂ "ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE", împotriva sentinței civile nr.6047 din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1424 /3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul personal, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea intimatului, care se legitimează cu seria - nr.-.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6047 din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1424 /3/LM/2009, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SN. Îmbunătățiri Funciare SA, a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite acestuia potrivit contractului individual de muncă, aferente perioadei 01.04.2008-31.10.2008, actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la data cererii de chemare în judecată, 08.01.2009, sumă la care se va aplica dobânda legală potrivit OG nr.9/2000, începând cu data cererii de chemare în judecată 08.01.2009 și până la data plății și s-au respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlul de daune morale, a unor daune moratorii în cuantum de 100 lei pe zi întârziere și acordarea unor cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamantul, este salariatul pârâtei SN. Îmbunătățiri Funciare SA Sucursala G, in baza contractului individual de muncă și a actului adițional din data de 01.05.2008 la acest contract.
Obiectul prezentei cereri îl constituie plata salariilor cuvenite și neachitate (salariu de bază plus sporuri) aferente lunilor aprilie (lichidare), mai (avans și lichidare) iunie (avans plus lichidare) august (avans plus lichidare) septembrie (avans plus lichidare) și octombrie (avans plus lichidare) ale anului 2008 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; plata dobânzii legale de la data exigibilității drepturilor salariale până la data plății efective, plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale; obligarea la daune moratorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, și plata cheltuielilor de judecată
Potrivit dispozițiilor art.154, al.l Codul muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.161, al.l Codul muncii salariul se plătește în bani cel puțin o data pe luna la data stabilita în contractul individual de munca, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern după caz. Deși i s-a pus în vedere de către instanța sa depună la dosar dovada plații către reclamant a salariului, intimata, căreia ii revenea sarcina probei conform disp.art.287 Codul muncii, nu a înțeles sa facă această proba, cum de altfel nu a probat nici existența vreunui caz de forță majora, care ar fi impus suspendarea plații salariului către reclamant.
Susținerile făcute în întâmpinare conform cărora reclamantului nu i se cuvenea acordarea drepturilor salariale aceasta fiind condiționată de justificarea acestora și de încadrarea în cheltuieli proporțional cu veniturile realizate, conform Cap.V art.27 pct.4 din CCM și Anexei 14 la CCM la nivelul societății - Regulamentul de salarizare,iar sucursala al cărei angajat este nu a justificat cheltuielile de personal efectuate, acestea fiind mai mari decât cifra de afaceri,nu au fost în nici un mod dovedite, pârâta nedepunând la dosar actele invocate și nu sunt întemeiate, pe de o parte întrucât contractul de muncă fiind un act bilateral,cu caracter sinalagmatic,dacă salariatul a desfășurat activitate,aspect ce nu a fost negat de pârâtă,el trebuie remunerat,obligație ce revine angajatorului,cel care trebuie să achite prețul muncii al cărei beneficiar este,iar pe de altă parte apărarea pârâtului bazată pe regulamentul de salarizare ce provine de la pârât,în sensul susmenționat, ar însemna o modificare unilaterală a contractului de muncă.
Mai reține tribunalul că lipsa fondurilor, indisponibilizarea acestora pe o perioadă anterioară,respectiv nemanifestarea opțiunii acestuia de a fi trecut în șomaj,sau refuzul de a fi disponibilizat temporar, nu poate reprezenta o justificare pentru neîndeplinirea obligației contractuale de plată a salariului, câtă vreme salariatul și-a îndeplinit obligația de prestare a muncii.
Cu privire la clauza din contractul colectiv de muncă în care se menționează că acordarea drepturilor salariale este condiționată de justificarea acestora și de încadrarea în cheltuieli proporțional cu veniturile realizate,se constată că angajatorul nu a preluat această clauză în actul adițional la contractul individual de muncă,deși avea această obligație potrivit art.17 alin.2 lit.j și alin.3 din codul muncii,astfel că apărarea acestuia nu poate fi reținută de tribunal,în caz contrar încălcându-se principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpă în neexecutarea obligației ce îi incumbă.
Articolul 159 alin.3 din codul muncii, invocat de pârât nu are incidență în cauză, deoarece articolul se referă la modalitatea de stabilire a salariului de bază minim brut pe țară și la obligația angajatorului de a garanta în plată un salariu lunar cel puțin egal cu salariului de bază minim brut pe țară,în condițiile în care prin contractul de muncă nu sa stabilit un salariu mai mare, caz în care sunt incidente dispozițiile din contractul individual de muncă.
Întrucât constata că pârâta nu și-a respectat obligația privind plata salariului către reclamant, instanța va obliga pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite acestuia potrivit contractului individual de muncă, aferente perioadei 01.04.2008-31.10.2008.
Pentru a acoperi prejudiciul determinat de neplata acestor drepturi, instanța va obliga parații la plata către reclamantă a sumelor actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data cererii de chemare în judecată.
de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de pârâta si prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați in circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare.
Așadar, daca instanța acorda creditorului o suma de bani reactualizata de la data când trebuia achitata pana la plata efectiva, creditorul nu primește o valoare mai mare decât cea pe care ar fi trebuit sa o primească cu o anumita perioada de timp anterioara.
Cu privire la plata dobânzii, Tribunalul retine ca potrivit legislației muncii - art.161 alin.4, in cazul in care angajatorul întârzie in mod nejustificat plata salariului acesta poate fi obligat la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Astfel cum prevede art.1088 cod civil daunele interese pentru neexecutarea obligațiilor care au ca obiect o suma oarecare, nu pot cuprinde decât dobânda legală, afara de regulile speciale in materie de comerț, de fidejusiune si societate.
Aceste daune interese nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare in judecată, afara de cazurile in care, după lege, dobânda curge de drept.
Întrucât codul muncii nu prevede expres ca daunele interese curg de drept de la scadență, pentru neplata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pe perioada 01.04.2008-31.10.2008 pârâta datorează dobânda legală în materie civilă prevăzută de art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000 la aceasta suma, dobânda calculată de la data de 08.01.2009,data introducerii cererii de chemare in judecata și până la data plății.
Cererea de obligare a intimatei la plata de daune morale va fi respinsă ca neîntemeiata,întrucât nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile,reclamantul nefăcând dovada producerii vreunui prejudiciu moral,deși sarcina probei îi revenea potrivit art.1169 civil.
Simpla împrejurare ca o parte dintr-un raport juridic obligațional nu isi executa la termenele legale obligațiile asumate nu atrage automat provocarea unui prejudiciu moral, pentru a se putea vorbi de un asemenea prejudiciu, fiind necesar ca disconfortul psihic creat sa aibă o amploare mult mai mare, iar consecințele sa fie mult mai grave.
Constatând că nu sunt îndeplinite, condițiile prevăzute de art.998-999. civil,tribunalul va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
De asemenea, instanța a respins si capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata unor daune moratorii de cate 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, întrucât s-a avut în vedere pe de o parte faptul că acestea nu cunosc o consacrare legală, iar reclamantul are posibilitatea de a-și executa silit hotărârea,iar pe de altă parte că singurul mijloc legal de constrângere a debitorului la executarea silita aplicabil în cazul unei obligațiilor de a da și nu a obligațiilor de a face, este cel prevăzut de art.580 3.pr.civila, respectiv, plata unor amenzi civile in folosul statului si numai in faza executării silite, nu si pe parcursul procesului de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta SN. Îmbunătățiri Funciare SA, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că șa cum rezultă din contractul de muncă ale reclamantului subscrisa nu are calitate de angajator al acestora, aceștia stabilind raporturi de muncă cu - Sucursala G, organism care poseda organe de conducere proprii, cont bancar propriu și înregistrare la registrul comerțului, iar LF. - G face parte din structura organică a Societății Naționale "îmbunătățiri Funciare", nu are personalitate juridică dar poseda organe de conducere și autonomie în activitatea comercială pentru organizarea, conducerea și gestionarea judicioasă și eficiență a activității sucursalei și a patrimoniului încredințat, astfel că poate conform art.41 alin.2 să stea în judecată ca pârâtă.
S-a mai arătat că în temeiul anexei 1 la Decizia nr.328/20.07.2005 emisă de Directorul General al SNIF SNIF Sucursala Gas tabilit raporturi de muncă cu petentul, obligațiile de plată ale drepturilor salarale aferente născându-se în mod valabil în patrimoniul acesteia.
Așa cum rezultă și din Normele Metodologice din 21.09.2001 pentru implementarea modului de organizare a activității de îmbunătățiri funciare aprobate prin Ordinul nr.372/2001 al Ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor "fiecare compartiment funcțional din structura organizatorică a unității centrale a Societății Naționale "îmbunătățiri Funciare" - își găsește corespondentul în cadrul structurii organizatorice a sucursalei județene. Sucursalele județene sunt unități fără personalitate juridică. funcționează pe bază de gestiune econmico-financiara și întocmesc evidența contabilă la nivel de balanță de Verificare.
n exercitarea atribuțiilor sucursalelor, în vederea derulării în bune condiții a lucrărilor de întreținere, reparații și exploatare, conducerile sucursalelor primesc delegare de competență din partea directorului general."
Așa cum rezultă și din art.19.3 din Actul Constitutiv al SNIF "Societatea are în structura sa sucursale. Sucursalele au în subordine puncte de lucru. Atribuțiile și competențele sucursalelor și punctelor de lucru se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare."
Conform art.19 pct.4 din Actul Constitutiv Sucursalele sunt conduse de un director, iar punctele de lucru sunt conduse de un șef secție. Atribuțiile, competențele și responsabilitățile directorilor și șefilor secție se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare", iar conform art.19.5 "Directorii sucursalelor pot să reprezinte sucursala în raport cu terții și în justiție și să încheie acte juridice în numele și în contul sucursalei împreună codirectorul economic al sucursalei, în limitele actului constitutiv și cu aprobarea consiliului de administrație", art. 19.6 stipulând că "Prin regulamentul de organizare si funcționare al societății se vor stabili limite de competente ale directorilor de sucursale."
Prin Regulamentul de Organizare și Funcționare al SNIF din 18.03.2008 au fost stabilite atribuțiile, competențele și responsabilitățile sucursalelor art.71-81 din regulament, la art.76 precizându-se că sucursala are ca atribuții proprii în domeniul financiar contabilitate și " asigură angajarea și întocmirea tuturor formalităților necesare pentru încadrarea persoanelor selectate prin atribuirea efectivă a posturilor prevăzute în structura organizatorică a sucursalei, cu respectarea prevederilor legislației muncii, a contractului colectiv de muncă și a politicii de resurse umane aplicabile la nivelul SNIF și sigură concedierea personalului angajat din sucursală cu respectarea prevederilor legislației muncii, a contractului colectiv de muncă și a politicii de resurse umane aplicabile la nivelul SNIF.
În susținerea recursului, s-au depus în copie, Ordinele nr.391/2009 și nr.762/2007 ale Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Regulamentul de Organizare și Funcționare al Societății Naționale Îmbunătățiri SA, practică judiciară în materie constând în decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul București
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, reclamantul are calitatea de salariat la SN Îmbunătățiri Funciare SA - Sucursala G, pe postul de strungar, astfel încât angajatorul acestuia este pârâta SN Îmbunătățiri Funciare SA - Sucursala G și nu Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA
Pe cale de consecință cum reclamantul nu a făcut dovada existenței unui raport obligațional cu pârâta Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA B, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această recurentă-pârâtă este privită ca întemeiată.
Cum recurenta nu are calitate de angajator a reclamantului, acesta și-a stabilit raporturile de muncă cu SN Îmbunătățiri Funciare SA - Sucursala G care face parte din structura Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare SA, nu are personalitate juridică, dar are organe de conducere și autonomie în activitatea comercială pentru organizarea, conducerea și gestionarea activității Sucursale, și a patrimoniului încredințat, astfel că poate conform art.41 alin.2 pr.civ. să stea în judecată ca pârâtă, în condițiile în care legea recunoaște sucursalelor posibilitatea de a avea drepturi și obligații în limitele autonomiei funcționale stabilite de societatea a cărei dezmembrământ este.
Se reține și faptul că astfel cum rezultă din art.19.3 din Actul Constitutiv al SNIF "Societatea are în structura sa sucursale. Sucursalele au în subordine puncte de lucru. Atribuțiile și competențele sucursalelor și punctelor de lucru se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare", iar conform art.19 pct.4 din Actul Constitutiv Sucursalele sunt conduse de un director, iar punctele de lucru sunt conduse de un șef secție. Atribuțiile, competențele și responsabilitățile directorilor și șefilor secție se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare", iar conform art.19.5 "Directorii sucursalelor pot să reprezinte sucursala în raport cu terții și în justiție și să încheie acte juridice în numele și în contul sucursalei împreună codirectorul economic al sucursalei, în limitele actului constitutiv și cu aprobarea consiliului de administrație", art. 19.6 stipulând că "Prin regulamentul de organizare si funcționare al societății se vor stabili limite de competente ale directorilor de sucursale."
De asemenea, rin p. Regulamentul de Organizare și Funcționare al SNIF din 18.03.2008 au fost stabilite atribuțiile, competențele și responsabilitățile sucursalelor art.71-81 din regulament, la art.76 precizându-se că sucursala are ca atribuții proprii în domeniul financiar contabilitate și " asigură angajarea și întocmirea tuturor formalităților necesare pentru încadrarea persoanelor selectate prin atribuirea efectivă a posturilor prevăzute în structura organizatorică a sucursalei, cu respectarea prevederilor legislației muncii, a contractului colectiv de muncă și a politicii de resurse umane aplicabile la nivelul SNIF și sigură concedierea personalului angajat din sucursală cu respectarea prevederilor legislației muncii, a contractului colectiv de muncă și a politicii de resurse umane aplicabile la nivelul SNIF.
Din cele mai sus arătate rezultă faptul că Sucursala G răspunde în nume propriu în privința obligațiilor ce îi revin atât timp cât conform art.80 din Regulamentul de organizare al societății mamă Consiliul de Administrație al acesteia a precizat expres care sunt responsabilitățile SNIF SA, iar Sucursalele sunt angajatori direcți ai salariaților, precum și faptul că acestea calculează și plătesc drepturile salariale cuvenite personalului sucursalei.
Se reține și faptul că deși recurentul a formulat cererea de chemare în judecată atât împotriva SN Îmbunătățiri Funciare SA B, cât și împotriva SN Îmbunătățiri Funciare SA - Sucursala G, și instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SN Îmbunătățiri Funciare SA B, prin încheierea de la termenul din data de 21.05.2009, în practicaua sentinței atacate figurează în calitate de pârât doar SN Îmbunătățiri Funciare SA, aceeași parte figurând și în dispozitivul sentinței atacate, iar din dovada de comunicare a sentinței atacate, rezultă că sentința instanței de fond a fost comunicată doar pârâtei SN Îmbunătățiri Funciare SA
Cum din cuprinsul sentinței atacate, rezultă că instanța de fond a omis să se pronunțe și în contradictoriu cu pârâta SN Îmbunătățiri Funciare SA - Sucursala G, iar prin prezenta decizie Curtea a stabilit lipsa calității procesuale pasive a SN Îmbunătățiri Funciare SA, cu sediul în B,--37, sector 4, urmează ca în temeiul art.312 pr.civ. să se admită recursul și excepția lipsei calității procesuale pasive a SN Îmbunătățiri Funciare SA, să se caseze sentința atacată, iar cauza să fioe trimisă spre rejudecare în contradictoriu cu pârâta SN Îmbunătățiri Funciare SA - Sucursala
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare", împotriva sentinței civile nr.6047 din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1424 /3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a SN Îmbunătățiri Funciare SA.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare în contradictoriu cu pârâta SN Îmbunătățiri Funciare SA - Sucursala
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
24.03.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Opriș Daniela Elena
