Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 107/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 107
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat reclamanții, scu, - -, -, toți prin ., domiciliată în comuna,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1485 din 6 august 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele pârâte Consiliul Local și Primarul Comunei, ambele cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți, scu, - -, -, toți prin ., reprezentați de avocat Moara din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 13 și intimații pârâți Consiliul Local și Primarul Comunei, reprezentați de avocat, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 14.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat pentru recurenții reclamanți depune la dosar ca practică judiciară următoarele hotărâri: sentința civilă nr. 317 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul -, sentința civilă nr. 291 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul -/2008, sentința civilă nr. 151 din 21 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul -, sentința civilă nr. 75 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul -, sentința civilă nr. 3724/CA din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, sentința civilă nr. 419/CA din 7 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul -, sentința civilă nr. 151 din 21 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, decizia nr. 1120 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul - și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496 din 28 iulie 2003, după care având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
La rândul său apărătorul intimatelor pârâte avocat arată de asemenea, că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului:
Curtea ia act de declarația părților, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
În susținerea recursului avocat arată că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică întrucât aceasta nu a dat valență juridică probatoriului administrat în cauză și nici dispozițiilor legale care reglementează dreptul pretins.
Astfel, se arată că prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003 s- dispus uniformizarea sistemului de acordare veniturilor salariale ale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea administrației publice.
Din analiza pct. 9.2 din nr. 496/2003, rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 47 din Legea 138/1999, coroborată cu prevederile art. 13 din aceeași lege, sporul de dispozitiv se primește și de personalul din domeniul administrației publice.
Având în vedere că reclamanții sunt încadrați ca și personal contractual în cadrul Primăriei și Consiliului Local, în baza dispozițiilor legale reglementatoare ale punctului 9.2 și 3.1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 acesta urmează să beneficieze de indemnizație lunară de dispozitiv, în procent de 25% din salariul de bază.
Astfel, pe lângă sporurile prevăzute de OUG nr. 192/200, astfel cum fost modificată și completată prin Legea nr. 161/2003, nr. 496/2003 se stabilește în mod cert indemnizație de 25% din salariul de bază din care trebuie să beneficieze personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Din prevederile art. 14 din OUG nr. 192/2002 - act normativ care reglementa sistemul de salarizare funcționarilor publici la data emiterii Ordinului 496/2003 - rezultă că elementele sistemului general de salarizare aplicabil personalului contractual, care cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi, sporul de dispozitiv făcând parte din categoria "alte drepturi" pe care ordonatorul trebuie să le acorde personalului în condițiile Ordinului 496/2003 care reglementează acest spor. Așa fiind acordarea sporului de dispozitiv este măsură care asigură egalitatea de tratament economic, salarial în cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile nr. 496/2003, care se aplică și în cazul autorităților Administrației Publice. Astfel motivarea instanței de fond este greșită întrucât nu se poate reține simpla motivare acesteia, în sensul că această indemnizație de dispozitiv nu poate acordată decât persoanelor prevăzute în mod expres și limitativ de Legea nr. 138/1999, atâta timp cât personalul contractual, reprezintă categorie personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii pronunțate și pe fond admiterea acțiunii așa cum fost formulată, avându-se în vedere și practica judiciară la nivel național, astfel cum rezultă din sentințele depuse la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatelor pârâte având cuvântul în combaterea recursului, solicită respingerea acestuia ca nefondat, avându-se în vedere că Legea 138/1999 care reglementează acordarea indemnizației de dispozitiv nu fost modificată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, scu, -, -, și - prin ., au chemat in judecată pe pârâții Consiliul Local si Primarul comunei, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata indemnizației de dispozitiv lunar în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu ianuarie 2004 și în continuare la încetarea raporturilor de muncă; obligarea pârâților să plătească fiecărui reclamant sumele de bani actualizate in raport de indicele de inflație de la data plății efective si obligarea primarului comunei să dispună consemnarea in carnetul de muncă al fiecărui reclamant indemnizației de dispozitiv retroactiv, pe anii 2004-2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt încadrați ca personal contractual in cadrul Primăriei comunei, astfel cum reiese din copiile cărților de muncă anexate, iar potrivit art.13 din Legea nr.136/1999 modificata și republicată, angajații pe bază de contract beneficiază de indemnizație de dispozitiv lunara de 25 %, iar potrivit art.9 si art.31 din OG nr. 491/2003, indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice, indemnizație ce trebuia să se acorde retroactiv reclamanților începând cu luna ianuarie 2004.
Au arătat reclamanții că urmare modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice generate de reorganizarea Guvernului în cursul lunii iulie 2003, prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 s- dispus uniformizarea sistemului de acordare veniturilor salariale ale personalului care-și desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii, cel al Internelor si cel al Administrației Publice.
Așa fiind, față de dispozițiile legale reglementate personalului din Administrația Publică, aceștia sunt îndreptățiți beneficia de indemnizația lunară de dispozitiv de 25 % din salariul de bază, drepturi ce sunt reglementate de pct.9,2 si 31.1 din nr. 496/2003, măsură menită să asigure egalitatea de tratament economic salarial în cadrul aceleiași autorități.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.1485 din 6 august 2009, respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și primarul Comunei.
Pentru pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.13 din Lg. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică si siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, " cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda și gradație, respectiv din salariul de bază".
Prin Ordinul MAI nr. 496/2003 s-a prevăzut ca indemnizația de dispozitiv sa fie acordată și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
S- apreciat de instanța de fond că prevederile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv pot fi acordate doar persoanelor prevăzute in mod expres si limitativ de Legea 138/1999.
Atât timp cât categoriile de personal ce pot beneficia de indemnizație de dispozitiv sunt limitativ stabilite nu pot fi invocate dispozițiile art.14 din OG 192/2002, în sensul încadrării acestei indemnizații in categoria " alte drepturi".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, scu, - -, -, criticând-o ca netemeinică și nelegală cu motivarea, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale invocate și că, în realitate, reclamanților-recurenți le sunt aplicabile disp. pct.9.2 din Ordinul MAI 496/2003 privind indemnizația de dispozitiv.
Recurenții au depus practică judiciară în materie.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda și gradații, respectiv din salariul de bază.
Ordinul MAI 496/2003 prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, personal civil ce cuprinde funcționarii publici și personalul contractual din MAI.
Prin însăși denumirea dată Legii 138/1999, precum și prin prevederile Ordinului 496/2003 legiuitorul a exprimat clar intenția ca această indemnizație de dispozitiv să se aplice anumitor categorii de personal, respectiv celor care își desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Ori, reclamanții sunt angajați contractuali ai Primăriei și nu intră în categoria personalului civil la care se referă actele normative invocate.
De altfel, prin Decizia nr.37/14.12.2009 a ICCJ, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, stabilindu-se următoarele:
Dispozițiile art.13 raportat la art.47 din Legea nr.139/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază, prevăzută de art.13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilorcare au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașaredin cadrul fostului Minister de Interne.
Prin urmare, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. urmând a respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, scu, - -, -, toți prin reprezentant ales, domiciliată în comuna,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1485 din 6 august 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele pârâte Consiliul Local și Primarul Comunei, ambele cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
VD
VD/MD
5 ex/ 08.02.2010
dosar fond - al Tribunalului Prahova
R -
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
