Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1093/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1093/2008
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta " " Sibiu, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.561/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea intimaților reclamanți.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea de dreptul muncii înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pârâta Universitatea " " din Sibiu pentru a se dispune obligarea acesteia la plata orelor suplimentare prestate în perioada 1.02.2007-31.01.2008, precum și plata orelor de concediu neefectuat pe anul 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt angajați ca personal administrativ la Facultatea de Drept " " și au prestat numeroase ore suplimentare în zilele de repaus săptămânal care nu au putut fi compensate cu timp liber.
În privința concediului de odihnă neefectuat se impune compensarea în bani a acestuia, deoarece conducerea facultății recunoaște că nu e posibilă acordarea lui în natură.
Pârâta prin întâmpinare s-a opus admiterii acțiunii dat fiind că în bugetul de venituri și cheltuieli al facultății nu sunt prevăzute cheltuieli pentru plata orelor suplimentare, iar efectuarea acestora nu a fost dispusă de șeful ierarhic superior.
Prin sentința civilă nr. 561/2008 Tribunalul Sibiua admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să plătească acestora suplimentare prestate pe perioada 01.02.2007-31.01.2008, luându-se act de renunțarea la judecata petitului privind plata zilelor de concediu de odihnă neefectuat pe anul 2007. Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin adresele emise de către Facultatea de Drept către ul Universității s-a făcut dovada efectuării orelor suplimentare din dispoziția șefului ierarhic superior al reclamanților, neavând nici o importanță faptul că nu s-a indicat sursa de plată, întrucât facultatea realizează încasări din taxele universitare, suplimentare putând fi plătite din aceste venituri proprii pe măsura colectării.
Apărările formulate în ceea ce îl privește pe reclamantul, în sensul că acestuia i s-au plătit deja peste 360 ore suplimentare, nu au fost apreciate ca fiind de natură să conducă la nerecunoașterea dreptului de a fi recompensat pentru munca efectuată, răspunderea în sensul art. 18 din OG nr. 10/2007 aparținând angajatorului și nu salariatului care a desfășurat efectiv activitatea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Universitatea " " prin care s-a solicitat a se constat că sentința atacată este nelegală și netemeinică în parte.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, se susține că sentința este neîntemeiată deoarece nu ține cont de faptul că în bugetul facultății nu au fost prevăzute cheltuieli pentru plata orelor suplimentare, efectuarea orelor suplimentare nu a fost dispusă/aprobată de șeful ierarhic înainte de efectuarea lor, iar procesul verbal din data de 04.12.2007 nu face vorbire de imposibilitatea compensării cu timp liber corespunzător a orelor suplimentare.
suplimentare solicitate a fi plătite prin adresele nr. 500/07.06.2007, nr. 625/23.07.2007, 640/26.07.2007 și nr. 655/02.08.2007 au fost refuzate la plată deoarece nu se prevede sursa de finanțare, neexistând o hotărâre a Consiliului facultății în acest sens.
Este criticată și reținerea primei instanțe potrivit căreia adresele semnate de decanul facultății fac dovada deplină că suplimentare au fost efectuate din dispoziția șefului ierarhic, în condițiile în care ele sunt întocmite după efectuarea orelor suplimentare.
Se mai contestă efectuare de ore suplimentare în luna iulie 2007 aferente licenței, întrucât reclamanții nu au făcut parte din comisia de licență.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Se susține că este surprinzătoare susținerea că în cadrul universității de vară ar fi avut atribuții doar cadrele didactice având în vedere că această activitate implică și bază logistică și activități de protocol care sunt specifice departamentului administrativ și de secretariat. În documentația depusă la dosar s-a indicat tipul de activitate desfășurată și numărul de ore pe care le-a prestat fiecare persoană în legătură cu aceasta.
Referitor la adresa nr. 655/2007 se arată că examenul de licență presupune o activitate mai elaborioasă care se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp și implică printre altele reverificarea stării cataloagelor, stabilirea situației școlare a studenților, întocmirea fișelor matricole.
Nu are nici o relevanță data întocmirii adreselor prin care se solicită plata orelor suplimentare întrucât acestea nu fac decât să confirme existența dispoziției șefului ierarhic al reclamanților ca aceștia să efectueze suplimentare.
Reclamanții intimați au depus și concluzii scrise prin care sunt reluate apărările formulate în întâmpinare.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Cu excepția orelor suplimentare aferente perioadei desfășurării licenței -iulie 2007- recurenta nu contestă efectuarea acestora, ci susține doar că nu există finanțare aprobată în buget pentru plata orelor suplimentare și că efectuarea acestora nu s-a dispus de către șeful ierarhic.
Potrivit art. 117 alin. 1 Codul muncii munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzut la art. 109, este considerată muncă suplimentară.
La art. 119 Codul muncii se prevede că munca suplimentară se compensează prin libere plătite în următoarele 30 zile după efectuarea acesteia. Dacă compensarea cu ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia (art. 120 alin. 1 Codul muncii ).
Faptul că suplimentare au fost efectuate rezultă în mod clar din adrese semnate de decanul Facultății de Drept (filele 6, 8, 10, 12, 13, 16, 17 dosar de fond) care este șeful ierarhic al reclamanților și care recunoaște imposibilitatea compensării lor cu ore libere plătite, fiind deci incidente dispozițiile art. 120 alin. 1 Codul muncii.
În mod corect a reținut prima instanță că aceste adrese dovedesc inclusiv acordul șefului ierarhic la efectuarea orelor suplimentare, în condițiile în care ele sunt semnate de către șeful ierarhic - dl. conf. univ. dr.., singurul în măsură să precizeze dacă suplimentare au fost sau nu efectuate, respectiv că nu au fost efectuate din dispoziția sa, situație în care putea să menționeze acest lucru în adresele înaintate către, ceea ce nu s-a întâmplat, decanul solicitând dimpotrivă acordarea drepturilor bănești pentru suplimentare prestate de către personalul administrativ.
În ceea ce privește critica referitoare la suplimentare aferente desfășurării examenului de licență 2007, este adevărat că foile colective de prezență sunt semnate de către administrator șef, care este și reclamant în cauză, însă recurenta omite faptul că prin adresele nr. 640/2007 și nr. 655/2007 decanul facultății de Drept recunoaște prestarea orelor efectuate de către reclamanți fără nicio obiecțiune.
Este adevărat că dispozițiile art. 18 din OG nr. 10/2007 prevăd că suplimentare pot fi efectuate numai dacă s-a dispus în acest sens de către șeful ierarhic și că adresele emise de facultății de Drept sunt ulterioare efectuării orelor suplimentare.
Interpretarea dată de către recurentă acestui text de lege este extrem de rigidă și formalistă și este înțeleasă în sensul că pentru a se putea plăti aceste ore suplimentare era necesară o dispoziție expresă, scrisă, prealabilă a șefului ierarhic și numai după aceea se putea efectua ore suplimentare.
Instanța nu poate primi o astfel de interpretare a textului de lege, dispoziția de care vorbește legiuitorul putând fi și una verbală, lipsită de rigorile unui formalism excesiv, dispozițieconfirmatăprin adresele întocmite ulterior.
În condițiile în care munca suplimentară a fost prestată de către reclamanți, pârâta în calitate de angajator este obligată să asigure fondurile necesare pentru plata acestor sume, întrucât nu se poate eluda dispozițiile art. 120 Codul muncii și art. 18 din OG nr. 10/2007, pârâta fiind obligată să respecte prevederile prevăzute de legislația muncii.
Nici critica referitoare la reclamantul nu poate fi reținută întrucât pârâta în calitate de angajator avea obligația legală să nu permită prezența la lucru a acestuia cu depășirea plafonului maxim de ore suplimentare, pentru că orice muncă suplimentară prestată impune plata acesteia în condițiile legii. Chiar dacă și reclamantul avea aceeași obligație referitoare la prestarea orelor suplimentare în limita plafonului legal, având în vedere că suplimentare au fost efectuate se impune ca angajatorul să asigure contraprestația legală care constă în plata acestora conform dispozițiilor menționate și să respecte în viitor dispozițiile din Codul muncii privitoare la limita superioară a orelor suplimentare.
Prin urmare, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la speța dedusă judecății în raport de probele administrate, astfel că nu este incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă invocat de recurentă, urmând a se va dispune respingerea ca nefondat a recursului raportat la art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Universitatea " " Sibiu împotriva sentinței civile nr.561/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./27.11.2008
26 2008
Judecători fond: M,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
