Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1141/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1141/2009-
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria | - - | - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat Eugenia | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarearecursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (fost MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR), cu sediul în B sector 5-,prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O- județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR (fost MINISTERUL JUSTIȚIEI), cu sediul în B sector 5-,în contradictoriu cuintimații reclamanți, -, -, -, -, toți cu domiciliul ales în O parcul nr. 10 județul B și cu intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr 1-3, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în O parc nr. 10 județul B, împotriva sentinței civile nr. 20-P din 08 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.20-P din 08 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -, -, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL BIHOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, iar în consecință:
Au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL BIHOR să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15 % calculat la salariul brut, începând cu 18 februarie 2005 și până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, reactualizat cu rata inflației la data plății.
Cu privire la reclamantul dispozițiile prezentei hotărâri se aplică până la data pensionării acestuia.
S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
S-a respins acțiunea față de pârâții CURTEA DE APEL ORADEA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță areținut, analizând actele și lucrările dosarului, următoarele:
Reclamanții se includ în categoria personalului unei unități finanțate de la bugetul de stat, iar raporturile juridice ale acestora sunt guvernate de Codul muncii, conform prevederilor art. 295 alin. 2 din acest cod.
Reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, de confidențialitate, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Îndeplinind o funcție de demnitate publică, reclamanții se află în aceeași situație ca și a personalului din unitățile bugetare, acestuia din urmă însă recunoscându-i-se dreptul corelativ salarial pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate.
La fel ca și personalul din unitățile bugetare, reclamanții sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de codul muncii, ei se supun obligației de confidențialitate, o atare obligație găsindu-și reglementarea în Codul muncii în textul art. 26 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
În situația în care în sarcina reclamanților a fost instituită obligația de confidențialitate, dreptul corelativ al acesteia rezidă în contraprestația salarială, iar în ipoteza nerecunoașterii unui atare drept ar fi încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală și respectiv dreptul la salariu pentru munca prestată, reglementate de art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituția României.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, iar în speță nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă pentru excluderea reclamanților de la acordarea beneficiului pecuniar solicitat, câtă vreme criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același, el reprezentând efectul obligației de confidențialitate impuse de lege pentru toate persoanele, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
Reclamanților le-a fost refuzat sporul de confidențialitate, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestuia ci sub motivul că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu, conform art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Reclamanții sunt îndreptățiți inclusiv la actualizarea prejudiciului suferit, conform indicelui de inflație, având în vedere prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii. De asemenea, și potrivit practicii judiciare în materie, cererea reclamanților de actualizare a creanței conform indicelui de inflație apare ca fiind admisibilă.
Cât privește cererea îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta este găsită de instanță ca fiind întemeiată dat fiind că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005 și a proiectului legii de rectificare bugetară, în lipsa rectificării bugetului sumele necesare Ministerul Justiției, aflându-se în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor pretinse de părțile reclamante.
Suma pe care reclamanții ar fi trebuit să o încaseze ca parte a veniturilor lunare reprezintă "un bun" în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, discriminarea constă în tratarea în manieră diferită, fără justificări obiective și rezonabile, a persoanelor aflate în situații comparabile astfel încât respingerea acțiunii reclamanților în condițiile în care drepturile au fost recunoscute deja altor persoane aflate în situații similare, prin hotărâri irevocabile, reprezintă o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului combinat cu art. 1 din Protocolul nr. 1.
Împotriva acestei sentințe, în termen au declarat recurs atât MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, cât și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În motivarea recursului său, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR (FOST MINISTERUL JUSTIȚIEI) arată că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a dispus plata unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute de actul normativ incident în materia salarizării magistraților (OUG 27/2006) instanța depășind în acest fel limitele puterii judecătorești.
Se invocă azi, lipsa calității procesuale pasive a recurentului, apreciindu-se că cererea reclamanților are ca obiect obligația de a da, respectiv obligarea pârâților la repararea pagubelor cauzate prin discriminare, însă conform dispozițiilor legale, Ministerul Justiției nu are nici o atribuție în acest sens.
Pe fondul cauzei se mai arată că drepturile recunoscute în favoarea reclamanților exced cadrului legal stabilit prin OG137/2000, în speță neputând vorbi de discriminare în sensul actului normativ mai sus evocat, această critică fiind susținută și recunoscută și prin deciziile nr. 818, 819 din 03 iulie 2008 ale Curții Constituționale.
Mai mult, îndatorirea de confidențialitate este una ce este specifică profesiei de magistrat ori personal auxiliar, iar situația acestora nu poate fi considerată comparabilă cu cea a funcționarilor publici ori salariaților din alte instituții publice pentru care există reglementări speciale și exprese în materie, nefiind incidente dispozițiile articolului 14 Curții Europene a Drepturilor Omului.
Ca excepție, doar în cazul judecătorilor de la secțiile penale ar putea exista o astfel de obligație, însă raportat numai la actele cu caracter secret prevăzute de lege.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, art. 312 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR arată în esență, că nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, care sunt angajați ai MINISTERULUI JUSTIȚIEI, astfel că se impune a se reține lipsa calității sale procesuale pasive.
Deși legal citați, intimații reclamanți nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform articolului 3041Cod de procedură civilă, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței de către recurenți sunt nefondate.
Astfel, în ce privește recursul MINISTERULUI JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, problema în discuție și anume acea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor la acordarea sporului de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar, a făcut obiectul unui recurs în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a practicii judiciare neunitare constante la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a admis recursul și a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate de 15 %.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept judecate, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Este adevărat că prin deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale anumite articole din OG. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar al muncii, dispoziții care au caracter prioritar față de dreptul intern și anume prevederile Directivei Consiliului nr. 200/43/CE/19 iulie 2000 privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică și prevederile Directivei Consiliului nr. 2000/78/CE/2 decembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea legalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Totodată, art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Acordarea sporului de confidențialitate doar pentru anumite categorii de personal ar genera o situație discriminatorie și raportat la art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile.
Faptul că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea acestui spor, nu înseamnă că aceștia nu au dreptul la despăgubiri conform art. 27 alin. 1 din OG. 137/2000, despăgubiri ce trebuie stabilite nu prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15 % calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează și acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubiri care trebuie să aibă un caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Nefondat este și recursul declarat de Ministrul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent nu este întemeiată în condițiile în care recurentul are atribuții privind coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum și legile privind aprobarea contului manual de execuții, conform articolului 19 litera a din Legea nr. 500/2002, iar articolul 19 litera g din același act normativ prevede că MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor, relevant fiind și articolul 28 din lege care statuează că acest minister elaborează proiectele legilor bugetare anuale, ținând seama și de propunerile ordonatorilor principali de credite, precum și articolul 14 din lege care interzice orice cheltuială din fondurile publice dacă nu are prevederi bugetare.
Cât privește activitatea instanțelor, aceasta este finanțată de la bugetul de stat - conform articolului 131 aliniatul 1 din Legea nr. 304/2004, astfel că, fără alocarea fondurilor necesare de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, plata drepturilor salariale acordate prin această hotărâre ar deveni neexecutabilă, ori, neexecutarea hotărârii nu ar asigura finalitate procesului civil, iar reclamanții ar fi lipsiți de un bun - dreptul de creanță recunoscut prin hotărâre judecătorească, o astfel de situație constituind o încălcare a articolului 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel că recurentul justifică calitate procesuală pasivă în astfel de litigii.
De altfel, conform prevederilor legii fundamentale - Constituția României, articolul 148 aliniatul (2) - prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
În aceste condiții, corect a reținut instanța de fond calitatea procesuală pasivă a acestui recurent, criticile aduse hotărârii urmând a fi înlăturate ca nefondate.
Având în vedere răspunderile și obligațiile ce-i incumbă conform prevederilor legale mai sus enunțate, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE urmează a găsi soluțiile financiare necesare punerii în aplicare a dispozițiilor date de instanță în ceea ce privește drepturile salariale acordate, aceasta constituind un drept și o obligație acestui minister de a face propuneri executivului în acest sens, fundamentat pe găsirea unor surse de finanțare legale.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează, în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate ambele recursuri, menținând în întregime sentința recurată ca legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declaratede recurenții pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (fost MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR), cu sediul în B sector 5-,prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O- județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR (fost MINISTERUL JUSTIȚIEI), cu sediul în B sector 5-,în contradictoriu cuintimații reclamanți, -, -, -, -, toți cu domiciliul ales în O parcul nr. 10 județul B și cu intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr 1-3, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în O parc nr. 10 județul B, împotriva sentinței civile nr. 20-P din 08 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: GM/03.07.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /03.07.2009
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Moșincat Eugenia
