Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1168/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6891/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1168/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-""SA - Membru Grupîmpotriva sentinței civile nr.365 din data de 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37140/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-""SA - Membru Grup,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.26413 din 23.02.2009 depusă la dosar-fila 17, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 06.11.2008, întâmpinare din partea intimatei.
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, depune la dosar fotocopia confirmării de primire, certificată cu mențiunea "conform cu originalul", din data de 05.03.2008, pentru a dovedi declararea recursului în termenul legal prevăzut de lege, cu precizarea că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, desființarea sentinței civile recurate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.365/18.01.2008 pronunțată în dosarul - Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta A, a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale suplimentare de Paști pe anii 2005-2006 și a drepturilor salariale suplimentare de C pa anii 2004-2005 în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe SNP SA pentru fiecare an, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, Tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. c) din Codul muncii.
În baza art. 168 alin. 1 din Contract Colectiv de Muncă încheiat la nivelul - SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare,condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Această formulare se regăsește în CCM pe anii 2004,2005,2006 și 2007. 2 al art. 168 din Contractul colectiv de Muncă pentru anul 2004 prevedea că pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la Contractul colectiv de muncă, art. 168 alin. 2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările de drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Instanța a constatat, din chiar formularea clauzei contractuale, că este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, ceea ce duce la concluzia că natura acestor sume de bani este una salarială. Este adevărat că acordare acestor suplimentări avea un caracter periodic, fiind determinată de sărbătorile de Paști și de C, însă au un caracter constant, iar noțiunea de salariu este foarte largă. Art. 155 din Codul muncii prevede că salariul este format din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Pentru că aceste sume se adaugă drepturilor salariale ale salariaților, dobândesc un caracter accesoriu și urmează regimul juridic al salariului.
Instanța a arătat că reclamanta este îndreptățit să primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paști și de C, suplimentările salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 Contract colectiv de muncă.
Apărarea pârâtei, în sensul că au fost incluse în salariul de bază, nu este fondată, pentru că prevederea contractuală nu lasă loc îndoielii - în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază. O astfel de formulare nu îndreptățește Tribunalul să considere că această includere în salariul de bază va funcționa și pentru anii viitori. Modificarea clauzei contractuale invocate de pârâtă are un alt sens și pentru evidențierea acestuia trebuie raportată formularea alin.2 al art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, unde se precizează o conduită viitoare, la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut; așadar, prin modificarea acestui articol se confirmă faptul că a fost îndeplinită obligația anterioară - de a include suplimentarea salarială în salariul de bază - și nicidecum faptul că începând cu acel an aceasta va fi modalitatea adoptată de pârâtă.
Interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanță, mai mult, reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului și esenței interpretării de a lămuri anumite prevederi, fără ca această lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
A mai stabilit Tribunalul că nu se poate reține argumentația folosită de Comisia Paritară în Decizia nr. 5140/2007, în sensul că primele au devenit parte a salariului de bază și nu trebuie să fie individualizate.
În primul rând, nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adaugă (suplimentar) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază. Modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au. Singura legătură care există între drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă și salariul de bază mediu constă în faptul că valoarea acestor drepturi este dată de cuantumul salariului de bază.
S-a constatat, din toată argumentarea Comisiei Paritare, că în realitate aceasta ajunge să schimbe însăși natura acestor drepturi suplimentare, precum și procedura convenită de părți, ceea ce nu este admisibil, întrucât ar echivala cu o modificare a contractului colectiv de muncă.
Dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale conform voinței lor reale. Ele însă au păstrat formularea art. 168 alin. 1 Contract colectiv de muncă, neschimbată.
Instanța a apreciat că nu trebuie minimizată importanța alin. 1 al art. 168 din Contractul colectiv de muncă și concentrată atenția numai asupra alin. 2 al aceluiași articol, iar această interpretare contravine și tezei a II a alin. 1 al art. 168 Contractul colectiv de muncă, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Asemenea prevederi nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Aceste negocieri nu au avut niciodată loc și nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedură de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia Paritară, astfel încât să fie în măsură să aprecieze dacă a fost respectată o anumită clauză contractuală care îi privește în mod direct.
Mai mult, nu există nicio dovadă că drepturile salariale suplimentare au fost achitate reclamantei.
Din adresa nr. 2022/04.09.2007 rezultă care este salariul de bază mediu la nivelul - SA B, fapt care nu face dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale suplimentare, care trebuie să fie în cuantum de un salariu de bază mediu.
Majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 Contractul colectiv de muncă și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi. Întrucât pârâta nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din întreaga atitudine și apărare nu rezultă cu certitudine că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare. având ca obiect salariul de bază mediu sunt diferite de procedura prevăzută de art. 168 alin. 1 Contractul colectiv de muncă.
Față de lipsa negocierilor care este imputabilă pârâtei, apărarea acesteia în sensul prematurității acțiunii a fost apreciată de tribunal ca neîntemeiată.
Prima instanță a mai constatat că, pentru a se menține valoarea reală a sumelor datorate reclamantului, cererea privind actualizarea sumelor este întemeiată, în caz contrar acesta fiind prejudiciat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat recurenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului a reiterat considerațiile privitoare la includerea drepturilor salariale suplimentare de C și Paști în salariul de bază începând cu 2003, conform interpretării oferite de comisia paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007, cu consecința opozabilității față de salariați a prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și a sus-menționatei interpretări.
Urmare a acestei circumstanțieri a litigiului, a susținut că aspectele reținute de instanța de fond sunt eronate.
Astfel, promovarea prezentei acțiuni este prematură, dreptul de aof ormula nefiind născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să se fi stabilit, potrivit art. 168 alin. 1 teza finală, drepturile salariale suplimentare neacordându-se automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile înaintea fiecăruia cele două evenimente.
Pe de altă parte, a susținut că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii, având în vedere că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea prezentei acțiuni nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul, ci exclusiv drepturi acordate salariaților prin contract colectiv de muncă în scopul de a le oferi protecție socială. Or, art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii prevede expres termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin Contractul colectiv de muncă, ca fiind de 6 luni.
Pe fondul cauzei, recurenta a reiterat că pretențiile sunt total nejustificate, întrucât societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă, orice susținere contrară fiind lipsită de fundament în condițiile în care începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, reglementând menținerea acestei măsuri și după anul 2003. Astfel, atât reprezentanții salariaților cât și instanțele învestite cu soluționarea unor asemenea litigii au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea acestora salariaților și, oricum, modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate.
A mai susținut recurenta că, analizând comparativ versiunile în timp ale art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, rezultă că s-a intenționat tocmai menținerea măsurii privind includerea sumelor în salariul de bază; în măsura în care acest text ar fi avut o aplicabilitate temporară, nu s-ar mai justificat păstrarea sa pentru anii ulteriori lui 2003.
De asemenea, prin art. 9 și 10 din Contractul colectiv de muncă, părțile au stabilit o procedură ce trebuie parcursă prealabil declanșării unui litigiu în fața instanței, prin constituirea unei comisii paritare, compuse atât din reprezentanții salariaților, cât și ai societății, a cărei decizie adoptată în speță are caracter obligatoriu pentru părți, conform Anexei 2 la Contractul colectiv de muncă, precum și valoarea unei interpretări autentice provenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză.
În fine, sumele pretinse au fost greșit calculate, având în vedere că s-a pornit de la salariul mediu brut pe, deși art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă stipulează că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de ale cărui valori, pentru perioada 2004-2006 au fost diferite de valorile prezentate de reclamantă.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (5) din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că, prin menționarea prevederilor art. 283 lit. e) din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, pârâta, implicit, a recunoscut că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel că nu se poate susține că acțiunea este prematur formulată, cu atât mai mult cu cât recurenta nu își poate invoca propria culpă pentru neefectuarea negocierilor prevăzute de textul Contractului colectiv de muncă pe care reclamantul și-au întemeiat acțiunea.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că instanța de fond a făcut o justă interpretare și aplicare a legii, stabilind că în mod greșit recurenta a avut în vedere dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 283 alin. (1) lit. c) din același Cod.
Prin acțiunea introdusă, intimata-reclamantă a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paști și de C pentru anii 2004-2006 (conform tabelului depus la fila 2 dosarului instanței de fond), pe temeiul art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit acestui text, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații recurentei-pârâte vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
Prima instanță nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate intimatei reclamante.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii.
Curtea constată necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, pentru perioada 2003-2006, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite reclamantei, în raport de prevederile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu începând cu anul 2003, includere care a fost menținută în continuare, pe perioada în litigiu.
Față de dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel încât se impune admiterea cererii de recurs formulată de - Membru Grup, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile cu obiectivele anterior menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-""SA - Membru Grupîmpotriva sentinței civile nr.365 din data de 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37140/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata.
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.: /Tehnored.:
2 ex./20.03.2009
Jud. fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
