Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 118/R/27.01.2010
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de contestatorii, G, -, G, cu domiciliul ales în B,-, jud. B, în contradictoriu cu intimații, -, - și, moștenitori ai reclamantului G, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1,--24 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva deciziei civile nr. 896/R/05.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, având ca obiect "CONTESTAȚIE ÎN ANULARE".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la al doilea termen de judecată, legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru; contestatorii au solicitat judecarea cauzei în lipsă; au fost comunicate completările la motivele contestației în anulare, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă de către contestatori, declarând închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA
La data de 05.11.2009 numiții, G, -, și au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 896/05.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în cauza ce formează obiectul dosarului nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României.
În motivarea contestației au arătat contestatorii că sunt angajați cu contract de muncă pe durată nedeterminată, încheiate în conformitate cu prevederile Codului muncii.
În cadrul sarcinilor de serviciu, utilizează și gestionează infirmații clasificate, toți deținând certificate ORNIS, conform art. 28 din Legea nr. 182/2002.
În calitate de deținători ai certificatelor ORNIS, în baza prevederilor art. 35 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 585 fin 13 iunie 2002, pentru aprobarea naționale de prot4ecție a informațiilor clasificate în România, au fost obligați să semnăm un angajament de confidențialitate, prin care și-au asumat responsabilități și au consimțit la răspunderi care, încălcate, îi fac pasibili de sancțiuni disciplinare, contravenționale sau penale.
În plus, obligații profesionale de confidențialitate le sunt impuse și de prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi precum și de art. 6 (1) lit. f din Codul etic al profesiei aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 135/19.06.2000.
Instanța de fond a respins solicitarea reclamanților ca nefondată iar sentința recurată a devenit irevocabilă fiind menținută și de instanța de recurs conform deciziei nr. 896/05.10.2009.
La data de 15.12.2008, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit, prin Decizia nr. 46 că deși nu fac parte din categoriile de persoane stabilite în mod expres prin lege să primească spor de confidențialitate, judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea au dreptul de a primi acest spor în procent de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Întrucât această decizie nu fusese publicată nu a fost posibilă aplicarea ei de către instanța de recurs în judecarea dosarului privind decizia 896/2009 ce este atacată prin prezenta contestație.
În drept, au invocat dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
La data de 26.11.2009 ii au mai depus la dosar precizări, completându-și motivele contestației în anulare.
Au mai învederat următoarele:
Concluziile înscrise în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție stipulează că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul deontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
Văzând însă prevederile art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul deontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, nu se poate reține nici un fel de referire la sporul salarial de confidențialitate întrucât, acestea prevăd numai obligațiile și sancțiunile.
De fapt concluziile, pe fond corecte, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost stabilite nu pe baza acestor reglementări ci au rezultat din analiza altor reglementări, indicate prin motivațiile Deciziei nr. 46/2008, valabile pentru tot personalul bugetar din România și nu numai pentru magistrați.
Pe baza analizei și interpretării acelor reglementări Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat ca urmare obligativității păstrării secretului profesional, pentru nerespectarea căruia sunt pasibili de sancționare disciplinară, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Contestatorii consideră că și ei se află în aceeași situație cu magistrații și, chiar mai mult, întrucât în afara secretului profesional sunt obligați a păstra, în calitate de deținători ai certificatelor ORNIS și secretul unor informații clasificate ca secrete de stat, nerespectarea acestei obligații atrăgând, pe lângă răspunderea disciplinară și răspunderea contravențională sau răspunderea penală.
Răspunderea în păstrarea secretului de stat este cu mult mai mare decât răspunderea păstrării secretului profesional și este sancționată nu numai disciplinar ci și contravențional sau penal.
Într-o justiție, normală, nediscriminatorie și imparțială, judecata trebuie realizată la fel, fără nici un fel de părtinire pentru fiecare om și pentru fiecare categorie socioumană sau socioprofesională, aflate în aceeași situație.
Consideră contestatorii că nu ar putea fi considerată decât părtinitoare și discriminatorie justiția care ar aprecia că neplata sporului de confidențialitate pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate din justiție, care au obligația de a păstra numai secretul profesional (nefiind deținători ai certificatelor ORNIS), este discriminatorie iar neplata acestui spor controlorilor financiari care, pe lângă secretul profesional, au obligația păstrării și a unor informații clasificate ca secrete de stat, nu este discriminatori.
Examinând contestația în anulare formulată Curtea constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Motivele contestației în anulare sunt limitativ și expres prevăzute de lege, pe calea contestației în anulare neputându-se solicita o nouă judecată pe motiv că prin decizia irevocabilă s-a realizat o judecată greșită. Așadar, pe calea contestației în anulare, erorile de interpretare a probelor, greșita interpretare sau aplicare a legii, nu pot fi invocate și corectate, contestația în anulare nefiind cale de reformare a hotărârii, ci de retractare.
Prin urmare, oricât de greșită ar fi o hotărâre judecătorească, dacă ea este irevocabilă nu poate fi schimbată pe calea contestației în anulare.
Motivele invocate de contestatori vizează o greșeală de judecată, respectiv aplicabilitatea deciziei dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 46/2008.
Nu vom cerceta dacă această decizie este sau nu aplicabilă contestatorilor având în vedere natura căii de atac în care ne aflăm.
Pentru aceste considerente având în vedere că nu suntem în vreunul din cazurile prevăzute de art. 317, 318 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii, G, -, și, cu domiciliul ales în B,-, jud. B împotriva deciziei civile nr. 896/R/05.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 2: Alina Savin | JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel |
Grefier, |
: - -/12.02.2010
: 26 ex.//08 Martie 2010
Recurs: //
Comunicat: 24 ex.//10.03.2010
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
