Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1184/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1184
Ședința publică din data de 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA, împotriva sentinței civile nr. 3145/19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă Federația Națională Feroviară Comercial (), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata reclamantă, reprezentant, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-a depus în termen procedural întâmpinare, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul pe fond.
Reprezentant pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3145/19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a admis excepția prescripției și a respins cererea privind acordarea ajutorului pentru anul 2005.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, G, n, -, -, -, -a, A, B, -, G, G, -ristian, G, zan -, a, G, I, G, -, a, G, A, A, -, Constanta, a, HG, G, G, G, Gradu, na, a, A, G, ian, -, -a, Constant, el, -, G, na, G, -, G, -, a a, Netoiu, -a, -, Patru, Constanta, ta, G, G, A,., ProtoE. ta, G, a, R ia, iu, EN., A, A, nel, -, -, -, G, a, a Comina, G, a, ia, G, -a, -us, -, G, C-, a, nu, nu, G, prin Federația Națională Feroviara Comercial(C) împotriva pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA.
A obligat pârâta să plătească reclamanților ajutorul material cuvenit Zilei pentru perioada 2006 - 2008, actualizat de la data nașterii dreptului la momentul plății efective, conform Contractului Colectiv de Muncă.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Dolj pe excepție a reținut următoarele:
In perioada dedusă judecății reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei.
Potrivit art. 64 din CCM la nivel de unitate, pe anii 2005, 2006, respectiv art. 65 din CCM, la nivel de unitate pe anii 2007, 2008, era prevăzut că, salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de Ziua feroviarilor de un ajutor material, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care in cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu, mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau in concediu fără plată, pentru o perioadă de un an.
Acordarea acestui ajutor material este condiționată doar de conduita salariaților sau de prestarea muncii într-un interval de un an anterior acordării acestuia.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune privind acordarea ajutorului pentru anul 2005 invocată de pârâtă, instanța a apreciat că este întemeiată si a admis-o, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
În speță, dreptul la acțiune privind acordarea acestui ajutor material s-a născut la data de 23 aprilie 2005, considerată ziua feroviarului, potrivit contractului colectiv de muncă si Hotărârii Guvernului nr. 300/1999, acțiunea fiind înregistrată după împlinirea termenului de prescripție, la 02.10.2008.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
De la intrarea in vigoare a contractului individual de muncă, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 25 din Lg 130/1996, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui ajutor material cu ocazia zilei feroviarului.
În anul 2006 reclamanții trebuiau să beneficieze de ajutor pentru Ziua, în cuantum de un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv 310 lei (cuantum ce rezultă din anexa la contractul colectiv de muncă).
Pentru anul 2007 s-a acordat un ajutor material în sumă fixă de100 lei de salariat, deși potrivit anexei 1 la contract colectiv de muncă 2007-2008 suma ce trebuia acordată era de 407 lei.
In ceea ce privește pretențiile aferente anului 2008, instanța a constatat că suma ce trebuia acordată cu titlu de ajutor pentru ziua feroviarului era de 500 lei, conform actului adițional la contractul colectiv de muncă, înregistrat sub nr.1752/2008 la Direcția de Muncă și Protecție Socială
In concluzie, ajutorul de ziua feroviarului nu a fost plătită decât parțial în anul 2007 și nu a fost plătit deloc în anii 2006 si 2008, pârâta făcându-se vinovată de încălcarea prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea a încălcat și prevederile art. 156 din codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din codul muncii.
In acest fel, a produs reclamanților un prejudiciu material constând in contravaloarea ajutorului material de ziua feroviarului.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța a obligat pârâtele să acopere prejudiciul produs reclamanților prin neacordarea ajutorului material de ziua feroviarului pe anii 2006, 2007, 2008.
Potrivit art. art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că pârâta avea obligația să respecte drepturile reglementate cu caracter minimal în dispozițiile mai sus enunțate.
În consecință, nu s-a reținut susținerea pârâtei privind dificultățile financiare cu care s-ar fi confruntat în decursul anilor 2007 -2008, acest aspect neputând exonera angajatorul de obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite salariaților săi, asumate prin contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Totodată, nu s-a reținute nici argumentul invocat de pârâtă cum că pentru anul 2006 si-ar fi executat obligațiile asumate, întrucât sentința nr.2626/30.06.2009 a Tribunalului Dolj, privește alte părți, neputând fi opusă cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză si,mai mult, pârâta nu a produs dovezi în sprijinul acestei apărări.
Instanța a dispus plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de devalorizare de la data fiecărei scadente și până la plata efectivă, reclamanții neputând fi puși în situația de a suporta consecințele deprecierii monetare.
Pentru aceste considerente, s-a admis în parte acțiunea si a fost obliga pârâta la plata ajutorul material cuvenit Zilei pentru perioada 2006 - 2008,actualizat de la data nașterii dreptului la momentul plății efective, conform Contractului Colectiv de Muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 cod procedură civilă.
Recurenta a precizat că în cauză, calitate procesuală activă o are Federația Națională Feroviarul Comercial cu sediul în B și nu salariații săi, cu domiciliul pe raza de activitate Tribunalului Dolj.
Ori, în conformitate cu dispozițiile art. 284 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, cererile referitore la conflictele de muncă se adresează instanței competențe în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau, după caz, sediul,instanța competentă fiind Tribunalul București.
Pe fondul cauzei, susținut că în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2008 a acordat salariaților ajutoare materiale, cu încadrarea în fondul de salarii comunicat de Ministerul Transporturilor pe anii respectivi, iar prin acordarea unor alte sume de bani decât cele acordate s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al unității pentru anul respectiv.
Compania Națională de Ferate CFR a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor art. 1 din OUG nr. 79/2001, fiind companie națională la care statul este acționar majoritar și este în continuare conform OUG nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
Deși prin întâmpinarea formulată în cauză a arătat că în anul 2006 s-au acordat salariaților ajutoare materiale al căror cuantum a fost de 2.647 lei/salariat, sumă de 2,9 ori mai mare decât cea la care aveau dreptul (930 lei), instanța de fond reținut în mod greșit că unitatea nu și- îndeplinit obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă.
De asemenea, a arătat că pentru anul 2007 trebuiau primite de către salariați 3 ajutoare materiale în cuantum total de 1.221 lei/salariat, iar recurenta pârâtă acordat ajutoare în cuantum de 407 lei/salariat în aprilie, un alt ajutor de 100 lei/salariat în luna aprilie și ultimul ajutor de 450 lei/salariat în luna decembrie, situație în care, pentru anul 2007, și-a îndeplinit obligațiile asumate prin CCM la nivel de unitate.
Pentru anul 2008, în CCM sunt prevăzute două ajutoare materiale de câte 500 lei/salariat și un ajutor de 540 lei/salariat, iar recurenta a acordat un ajutor material de 500 lei/salariat în luna aprilie și un ajutor material de 540 lei/salariat în luna decembrie. Din aceste ajutoare, pentru Ziua feroviarului s-a acordat în anul 2007, în luna aprilie, suma de 100 lei/salariat.
Compania Națională de Ferate CFR SA B a susținut, că având în vedere fondul limitat de salarii, a fost în imposibilitate de acorda ajutoare, altele decât cele care au fost efectiv plătite salariaților.
A precizat că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată, o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Obligația angajatorului de achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant, apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauză și dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civil,care statuează ca "obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, face imposibilă îndeplinirea acestei obligații".
A susținut, de asemenea, că obligația angajatorului de achita drepturile pretinse de reclamantă, era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
La 01.02.2010, intimatul recurent a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că Tribunalul Dolj este instanța competentă, în funcție de domiciliul reclamanților și nu de sediul sindicatului, care are doar calitatea de reprezentant al membrilor săi.
Pe fondul cauzei, arătat că recurenta pârâtă nu a contestat existența drepturilor solicitate de reclamanți, că în anul 2007 s-a acordat doar o parte din suma ce s-ar fi cuvenit fiecărui salariat, în cuantum de 100 lei brut/salariat, situație în care în mod corect prima instanță constatat că sumele prevăzute în CCM cuvenite salariaților nu au fost acordate acestora.
Analizând recursul formulate prin prisma motivelor de recurs precum și în raport de prevederile art. 3041Cod pr. civilă se constată următoarele:
Motivul de recurs privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 284 alin. 2 din Codul Muncii este nefondat, având în vedere că dispozițiile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 menționează expres că sindicatele pot reprezenta în justiție pe membrii lor, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între aceștia și angajatorii lor.
Din economia acestui text, rezultă cu evidență că sindicatul nu are calitate procesuală proprie, ci numai calitate de reprezentant al membrilor săi.
Ca atare, în aplicarea prevederilor art. 284 alin. 2 Codul Muncii, care reglementează competența teritorială exclusivă în materia conflictelor de muncă, determinant nu este sediul sindicatului, ci domiciliul sau reședința membrilor în numele cărora sindicatul s-a adresat justiției,aceștia din urmă având calitate procesuală activă exercitată prin sindicat.
In această situație, în mod corect instanța de fond a considerat că este instanța investită cu soluționarea cauzei și judecat-o pe fond. neavând relevanță domiciliul sau sediul reprezentantului reclamanților și anume sindicatul, ci domiciliul reclamanților.
Mai mult, prin sentința civilă nr. 2142 din 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu de către instanță și a fost declinată competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, sentință care nu a fost atacată cu recurs de către pârâtă, aceasta fiind modalitatea prin care a fost investită instanța de fond, respectiv către Tribunalul Dolj.
Pe fondul cauzei se reține că tribunalul a obligat pârâta la plata ajutorului material cuvenit fiecărui membru de sindicat pentru Ziua feroviarului, aferente anilor 2006-2008, actualizat la data plății efective.
Prin întâmpinarea formulată, Compania Națională de Ferate CFR SA a arătat că pe parcursul anilor a acordat salariaților ajutoare care depășesc suma stabilită prin contractul colectiv de muncă, apărare neanalizată în vreun fel de către instanța de fond. În aceste condiții în care apărarea angajatorului este în sensul că a acordat sumele pretinse, se impune verificarea susținerilor respective, verificare care nu se a fost efectuată de instanța de fond.
Pentru stabilirea situației de fapt trebuie să fie determinate în concret sumele care se cuveneau fiecărui reclamant, sumele acordate efectiv cu titlu de ajutoare materiale pentru Ziua feroviarului pentru fiecare an, precum și eventualele diferențe rămase neachitate.
Potrivit dispozițiilor art. 163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariat, iar în speță nu au fost administrate aceste probe obligatorii.
Se constată astfel că instanța de fond a soluționat pricina fără a intra în cercetarea fondului.
Este motivul pentru care în baza art. 312 pct. 5 Cod pr. civilă se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca în rejudecare instanța să dispună obligarea pârâtei să depună statele de plată prin care face dovada achitării sumelor solicitate. De asemenea,se va verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 64 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, respectiv art.65 din CCM la nivel de unitate pe anii 2007-2008 referitoare la conduita angajaților, care, în cursul anului respectiv, nu trebuie să fi absentat nemotivat mai mult de o zi de la serviciu, să nu fi fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau să nu se fi aflat în concediu fără plată, pentru o perioadă de un an. Vor fi avute în vedere și analizate de către instanța de fond și celelalte critici formulate prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA, împotriva sentinței civile nr. 3145/19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă Federația Națională Feroviară Comercial ().
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publicădin 17.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. /ES/12.03.2010
2ex /
/
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Elena Stan, Ligia Epure
