Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1186/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6960/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1186/
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SA B (SC SA), împotriva sentinței civile nr. 1612 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-(6582/2007), în contradictoriu cu intimații reclamanți, lorga, G, OG, lonete, G, lonel-, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA B, prin avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 24 dosar, lipsind intimații reclamanți, lorga, G, OG, lonete llie, G, lonel-,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 13.10.2008.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării avocatului recurentei pârâte SC SA
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte SC SA B, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 10.12.2007 pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, reclamanții reclamanți, lorga, G, OG, lonete, G, lonel-, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 9863,52 lei din care 9330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și a sumei de 533,52 lei reprezentând daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor ce- revin.
Prin sentința civilă nr. 1612/19.03.2008 Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în opinie majoritară, a admis acțiunea formulată de reclamanții, lorga, G, OG, lonete, G, lonel-, în contradictoriu cu pârâta SC SA B; a obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști pe anii 2005,2006 și 2007 și de C pe anii 2004,2005 și 2006, proporțional cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, actualizate la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2006 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzând că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 -2004 prevede că, "pentru anii 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că " în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societăți pârâte, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 al.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că " părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 al.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu confirmă susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 al.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform art.969 cod civil au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Pe de altă parte adresa nr.3793 din 18.06.2007, emisă de Comisia Paritară nu poate susține apărarea pârâtei, întrucât din examinarea acesteia nu rezultă dacă persoanele semnatare ale acesteia au avut calitatea de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru aos emna.
Absența acestor date nu poate susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004 - 2007 nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Referitor la celelalte apărări ale pârâtei s-a constatat că aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, aspect ce s-a analizat în raport de data nașterii dreptului, cât și prescripția dreptului la acțiune care s-a analizat în raport de data scadenței fiecărui drept solicitat, excepții care au fost respinse de instanță.
Prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii în susținerea excepției de prescripție a dreptului la acțiune, pârâta implicit a recunoscut că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel că nu se putea susține că acțiunea este prematur formulată.
De altfel prematuritatea formulării acțiunii este întemeiată pe absența negocierilor dintre patronat și sindicat, împrejurare ce nu poate fi imputată reclamantului și nu poate nega dreptul acestuia de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a constatat că potrivit art.168 al.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamanți la calculul sumelor solicitate.
Astfel, a fost obligată pârâta SCE. la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007 precum și celor de C pentru anii 2004, 2005 i 2006, proporțional cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, calculate a nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății iar conform art.161 al.4 din Codul muncii,suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În termen legal împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurenta-pârâtă SC SA B (fostă SC SA), prin reprezentanții săi legali, recurs motivat în drept pe disp. art.299, 3021, 303 alin.1, 3041Cod procedură civilă și criticând sentința sub următoarele aspecte:
- nelegalitate și netemeinicie, în sensul rezolvării fundamental greșite a cererii introductive;
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că, atâta vreme cât negocierile între cele două părți nu au avut loc, conform dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă (text nemodificat în perioada anilor 2003-2008), nu se poate vorbi de existența în patrimoniul salariaților a unui drept născut, care să poată fi valorificat printr-o astfel de acțiune.
Solicită recurenta, ca instanța să repună la locul lor regulile și principiile de drept nesocotite de Tribunal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond (în opinia majoritară) a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel corect s- reținut, că, conform prevederilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel SNP "SA, "recurenta-pârâtă avea obligația pentru anii 2003-2007, să acorde salariaților săi, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, o suplimentare a drepturilor salariale, egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate".
În alin.2 s-a menționat că, pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Pentru anii 2004-2007, angajatorul nu a probat acest lucru,
s-a opus la efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili acest drept (așa cum rezultă din încheierea de ședință din 12.03.2008- fila 206 dosar fond), contrar dispozițiilor art.287 din Codul muncii.
Decizia Comisiei Paritare, despre care se face vorbire în întâmpinare nu a fost depusă la dosar, nedovedindu-se nici calitatea de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru precizarea primelor de Paști și de
Art.31 din Legea nr.130/1996, permite posibilitatea modificării clauzelor Contractului Colectiv de Muncă, cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a data eficiență unor astfel de modificări.
Nefăcându-se dovada contrarie celor solicitate de reclamanții-intimați, de către recurenta-pârâră, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, cu referire la art.161 Codul muncii.
Față de cele de mai sus, criticile urmează a fi înlăturate, Curtea reținând că aceste motive de recurs nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate.
Apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 din același Cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA B (fostă SC SA) împotriva sentinței civile nr.1612/19.03.2008 pronunțată de Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (6582/2007), în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, OG, G, -,.
.//.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
9.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Elena Luissa Udrea, Liviu
