Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1189/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1189
Ședința publică din data de 20 august 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții-recurenți Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T, Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanții-recurenți Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T în numele membrilor de sindicat, și împotriva sentinței civile nr. 1135/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Grădinița cu Program Prelungit nr. 25 T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului-recurent Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 23 iulie 2009 reclamantul-recurent Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T depune la dosar întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului-recurent Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamantului-recurent Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul obligării pârâților la plata drepturilor salariale solicitate pentru motivele expuse în cererea de recurs. Solicită respingerea celorlalte recursuri, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 1135/10.04.2009 Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membri de sindicat (indicați în tabelul nominal), în contradictoriu cu pârâții Grădinița P nr. 25 T, Primăria T - Instituția Primarului și Consiliul Local T, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor și a obligat pârâta de I unitate de învățământ la plata primelor de vacanță, cuvenite si neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare în judecata, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Raportat la forța obligatorie a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, atât pentru angajatori, cât și pentru salariați instanța a apreciat că acțiunea promovată este întemeiată, în ciuda faptului că Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996. De asemenea, apare irelevant faptul că, contrar susținerilor reclamanților, OUG nr. 146/2007 nu îi vizează, privind doar categoriile de personal enumerate în art. 1 alin. 2, între care nu se regăsesc și cadrele didactice ori alți angajați din învățământ.
De asemenea instanța a constatat că, potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Ori, cum contractul colectiv de munca încheiat intre partenerii sociali, nu definește noțiunea de "din venituri proprii", s-a concluzionat că, directorii acestor instituții, trebuiau sa prevadă aceste cheltuieli cu personalul din subordine in bugetul de venituri si cheltuieli ale unităților de învățământ pârâte.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, afiliat la Federația Educației Naționale, cu sediul în L formulat în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat la acțiunea introductivă, solicitând admiterea lui, modificarea hotărârii în sensul admiterii în tot a acțiunii, respectiv obligarea tuturor pârâților în solidar la plata primelor de concediu de odihnă.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit dispozițiilor pct. 12 al art.50 din Legea 128/1997, privind Statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar conform art.37 alin.1 lit. g din Contractul colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, dispoziție reluată și în cuprinsul art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul județului T - ramură de învățământ.
De asemenea, au mai arătat că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Mai mult, cheltuielile de personal ale unităților de învățământ preuniversitar sunt finanțate din sumele alocate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, conform dispozițiilor art. 14 alin. 4 lit. a și Anexei 5 din Legea nr. 379/2005 cât și a art. 167 alin. 3 și 5 din Legea nr. 84/1995.
În recursul formulat Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, a solicitat modificarea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Timiș în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca urmare a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor ca și pârât sau ca și chemat în garanție și respingerea în fond a acțiunii ca neîntemeiată, deoarece pe de o parte între reclamantă și acest minister nu există nicio relație de serviciu sau de muncă, iar pe de altă parte Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu statul român sau cu bugetul de stat; motivul că pârâții desfășoară operațiunile financiare prin intermediul trezoreriilor Ministerului Economiei și Finanțelor nu are relevanță în ce privește prezentul litigiu, care trebuie să se desfășoare exclusiv între angajat și angajator, fără nicio participare a unor terți.
În recursul formulat, Primarul Municipiului T și Consiliul Local al acestui municipiu, a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, arătând că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, neținând cont de dispozițiile legale în materie și de starea de fapt reală dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
A învederat că nelegal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, întrucât calitatea de angajator o au doar unitățile de învățământ, iar în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 349/2004, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ pe baza deciziei de repartizare semnată de inspectorul școlar general, iar banii pentru salarizarea personalului didactic privind din fondul de la bugetul de stat și nu de la bugetul local.
În ce privește fondul cauzei, a considerat că această instituție nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate, neexistând raportul contractuale de muncă, obligație revenindu-i doar angajatorului.
A mai declarat recurs și pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de sindicat în reprezentarea salariaților.
Motivele recursului au fost încadrate în drept în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, precum și art. 3041Cod procedură civilă.
În cererea de recurs a arătat că Inspectoratele Școlare Județene sunt organe aflate în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între Inspectoratul Școlar și cadrele didactice negăsindu-se raporturi de muncă, ci acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ pe baza deciziei de repartizare semnată de Inspectoratul Școlar General.
Prin urmare, a concluzionat recurentul că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, în sarcina Inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia și că Inspectoratul Școlar al Județului T nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală față de dispozițiile art. unde părțile au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță "din venituri proprii, în condițiile legii", rezultând că prima de vacanță putea fi achitată în totalitate din veniturile proprii ale unității de învățământ, și cum recurentul nu realizează venituri proprii pentru a putea onora solicitările reclamantei, acțiunea trebuia respinsă.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și de prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată întemeiate recursurile pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și cel declarat de reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat la acțiune, și neîntemeiate recursurile declarate de pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Astfel, obiectul litigiului pendinte îl reprezintă obligarea pârâților la plata către salariații reprezentați de sindicat a primelor de concediu de odihnă pentru perioada aferentă a celor 3 ani anterior introducerii acțiunii, sume actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data nașterii dreptului și până la data efectivă a plății.
Este adevărat că raportul de muncă este încheiat între cadrele didactice și unitatea de învățământ conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, dar, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate prin bugetele locale ale unităților administrative și, în același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Raportat la obiectul acțiunii, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală, fiind vorba de un litigiu de muncă, cu implicații financiare, neexistând nici o relație de serviciu sau de muncă între reclamanți și acest minister.
Critica celorlalți recurenți, referitoare la lipsa calității lor procesuale pasive, nu poate fi reținută, avându-se în vedere dispozițiile art. 68 alin.1 lit. e și f din Legea nr. 215/2001, conform cărora printre atribuțiile principale pe care le îndeplinește primarul, ca reprezentant legal al unității administrativ teritoriale, se regăsește și întocmirea proiectului bugetului local și a contului de încheiere a exercițiului bugetar, ce sunt supuse spre aprobare Consiliului Local al municipiului, respectiv orașului sau comunei exercitând, totodată, și funcția de ordonator principal de credite.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele membrilor de sindicat indicați în tabelele anexate la acțiunile introductive și de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, și va fi modificată sentința în sensul admiterii acțiunii și față de acești pârâți intimați, respingând recursurile declarate de ceilalți pârâți recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și reclamantului Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T, declarate împotriva sentinței civile nr. 1135/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea promovată de reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T, în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat în acțiune, față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca urmare a lipsei calității procesuale pasive, și-i obligă pe ceilalți pârâți în cauză la plata primelor de vacanță, cuvenite și neacordate membrilor de sindicat, pe perioada menționată în dispozitivul sentinței.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier
Red. /10.09.2009
Tehnored.: M/ 2 ex./10.09. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
