Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1194/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1194/
Ședința publică din 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva deciziei numărul 1176/15.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 13 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1176/M/15.07.2009, Tribunalul Brașov, a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâta - - și în consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7824 lei reprezentând contravaloarea a 8 salarii mediii nete realizate în ultimele 3 luni înainte de încetarea contractului de muncă. A obligat pârâta la plata acestei sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală prevăzută de Nr.OG 9/2000, calculate de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 394/28.04.2009, emisă de societatea - pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, la data de 27.05.2009, conform art. 65 - 67 din Codul muncii, după efectuarea preavizului de concediere de 20 zile lucrătoare în perioada 28.04.- 26.05.2009, inclusiv (conform art. 73 alin. 1 din Codul muncii și art. 86 alin. 4 din CCm-2007/2008).
Analizând acordul social - anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului de acțiuni deținut de B la B, încheiat între și Sindicatul Independent -Forța, la data de 13.12.2004 și autentificat sub nr.3717/13.12.2004 de, instanța constată că la litera "E - condiții privind disponibilizarea", se prevede expres că: " încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați,din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului, astfel: salariații/salariatul disponibilizați/disponibilizat ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singură dată, de 8 (opt) salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare".
Instanța nu a primit apărarea societății pârâte în conformitate cu care acordul social din data de 13.12.2004 nu-și produce efectele față de aceasta, deoarece a fost încheiat cu acționarul majoritar, anterior cumpărării pachetului de acțiuni, fiindcă acest acord social nu a fost desființat de către părțile contractante, nu a fost anulat în justiție.
Potrivit ultimului alineat din cuprinsul acordului, acesta "reprezintă act adițional la Contractul colectiv de muncă, astfel încât apărarea pârâtei potrivit căreia acordul nu i-ar fi opozabil nu poate fi reținută.
Dispozițiile art. 51 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007 prevăd în mod expres că: "In caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile Acordului încheiat între sindicate și patronat ".
Decizia nr. 394/28.04.2009 menționează că, ținând seama de restructurarea/reorganizarea activităților și retehnologizarea utilajelor și echipamentelor de lucru la. B, conducerea societății a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, postul acesteia fiind desființat.
In acest sens, in speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 67 din Codul muncii care prevăd:" salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații, în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil ".
În drept, potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
In acest sens, instanța a admis acest petit și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7.824 lei, reprezentând contravaloarea a 8 salarii medii nete realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare.
Cât privește actualizarea creanței, instanța a constatat că potrivit prevederilor art. 1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,instanța a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta SC SA, iar prin motivele de recurs hotărârea atacată este criticată pentru interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și schimbarea naturii și înțelesului neîndoielnic al acestuia. Astfel, prevederile acordului social ce a stat la baza admiterii acțiunii nu au făcut obiectul negocierilor Contractului Colectiv de Muncă pentru anii 2006-2007, nefiind anexă la aceasta și, în mod implicit, nici prevederile art. E din acordul autentificat la BNP, astfel cum a fost modificat prin adendumul din 29.03.2005
Se susține că în speță sunt aplicabile prevederile art. 90 alin. 6 din CCM pe anul 2008 - 2009,fiind vorba de o disponibilizare individuală.
Cu privire la cuantumul sumei compensatorii se arată că aceasta este greșit stabilită având în vedere că nu corespunde calcului depus, venitul luat în calcul de instanță cuprinzând și plățile compensatorii acordate conform art. 96 alin. 6 din CCM.
De asemenea este criticată actualizarea sumei cu indicele de inflație și cu dobânda legală.
Recurenta a depus la dosarul cauzei precizări cu privire la motivele de recurs.
Intimata reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul pârâtei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajata societății recurente, contractul individual de muncă al acesteia încetând în baza deciziei de concediere nr. 394/28.04.2009. În cuprinsul acestei decizii este menționat temeiul desfacerii contractului de muncă ca fiind " art. 65 -67 din Codul muncii ". Potrivit art. 67 Codul Muncii " salariații concediați pe motive care nu țin de persoana lor beneficiază de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
În cauză au fost depuse două acorduri sociale. Primul acord social a fost încheiat la data de 13.12.2004 și constituie anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA Potrivit pct. E din acest acord, încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului constând în 8 salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2006 -2007 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art. F pct. 2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică " pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării " fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene".
Într-adevăr, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Prin urmare, în mod corect a interpretat instanța actele juridice ce stau la baza pretențiilor reclamantului, în sensul că și acordul social din 2004 arătat mai sus își produce efectele.
Susținerea că instanța nu și-ar fi fundamentat soluția pe prevederile CCM din anii 2006 - 2007 este eronată, tribunalul argumentând doar trimiterea la acordul social în discuție, or argumentele nu pot face obiect de critică în recurs.
Mai mult, în condițiile în care soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii este legală, instanța de recurs are posibilitatea de a substitui motivarea, cazul reglementat de art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă "când hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii" fiind incident numai dacă hotărârea este susceptibilă de a fi casată sau modificată".
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, motivul de recurs referitor la plata celor 8 salarii va fi respins.
În ceea ce privește motivul de recurs cu privire la cuantumul sumei instanța constată că acesta este neîntemeiat.
Din copiile statelor de plată pentru lunile martie - mai 2008, depuse de către pârâtă la dosar, rezultă o medie a veniturilor pe ultimele 3 luni de 978 lei. Din acordul social încheiat între părți rezultă că salariatul beneficiază de 8 salarii medii nete, calculate la veniturile realizate pe ultimele 3 luni înaintea disponibilizării, neexistând nici o prevedere care să nuanțeze componenta acestor venituri realizate. De altfel clauza de la lit. E face vorbire de "veniturile realizate" și nu de salariul de bază al angajatului. În aceste condiții suma compensatorie se va calcula luându-se în considerare media tuturor veniturilor realizate de către salariat. Suma plăților compensatorii acordate la fond este corectă.
În fine, în ceea ce privește plata reactualizată a acestor drepturi bănești în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1084 Cod civil, așa cum corect a reținut prima instanță, și nu doar cele ale art. 1073 Cod civil, invocate de recurentă, acestea din urmă stabilind doar norma generală privind efectele obligațiilor, normă care se completează cu cea specială referitoare la componența prejudiciului. Art. 1082 Cod civil invocat în motivele de recurs nu are aplicabilitate în cauză pentru că recurenta nu a făcut dovada vreunei cauze care nu îi este imputabilă și care ar fi exonerat-o de plata actualizată a sumei.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC""SA B împotriva sentinței civile nr. 1176/M din 15.07.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20.10.2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. - - /23.10.2009
Dact. /23.10.2009
Jud. fond: -
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
