Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1236/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1236
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții, -, -, -, toți reprezentați de, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Buzău, Bd. -, nr.8, împotriva sentinței civile nr. 489 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în Municipiul P,-, județul P, Tribunalul Buzău, cu sediul în Municipiul B, Bd.-, nr.8, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1, caza fiind venită prin declinare de competență potrivit deciziei nr. 2107 pronunțată la data de 25 februarie 2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 29 mai 2009 și apoi pentru astăzi, dând următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Reclamanții, -, -, - au chemat in judecata pe pârâții Tribunalul Buzău, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice B si Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța sa fie obligați aceștia la calcularea către fiecare reclamant despăgubirilor echivalente diferențelor dintre drepturile salariale acordate în prezent și diferențele dintre coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor, inclusiv grefierilor informaticieni, grefierilor statisticieni și documentariști cu studii medii și coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor arhivari și grefierilor registratori, începând cu luna ianuarie 2007, actualizate în raport cu indicele de inflație de la nașterea dreptului și până la data plății efective, precum și plata pe viitor.
In motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că sunt angajați în cadrul instanțelor judecătorești din județul B pe postul de grefieri arhivari sau grefieri registratori și că la data de 01.01.2005 a intrat în vigoare Legea nr.567/2007- privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care, în art.3 al.1 arată că personalul auxiliar este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni și că, prin aceeași lege, în art. 96 și în conformitate cu ordinul Ministerului Justiției nr.100/C/03.02.2005 se prevede că începând cu 01.01.2005 se transformă toate posturile de arhivari registratori din ștatele de funcții și personal ale instanțelor judecătorești din raza de competență a Curții de APEL PLOIEȘTI, în posturi de grefieri arhivari.
Reclamanții au mai relatat că prin decizia nr.36 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a dispus transformarea posturilor începând cu data de 01.01.2005, cu treptele și coeficientul de multiplicare date în tabelele anexa 1-4 la decizie, cu menținerea salariilor de încadrare avute și că Legea 567/2004 a suferit modificări prin Legea 17/2006, care prevede în art. 91 al.3 că "la intrarea în vigoare a prezentei legi, registratorii și informaticienii în funcție vor fi încadrați ca grefieri registratori, respectiv grefieri informaticieni.", urmând să fie salarizați conform legii speciale de salarizare.
Astfel, începând cu luna ianuarie 2007, legea specială de salarizare aplicabilă personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este OG 8/2007, ordonanță care a fost aprobată cu modificări prin legea 247/2007.
S-a mai relatat de către reclamanți că potrivit prevederilor art.3 al.1 din OG8/2007, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului, iar la aliniatul 4 al aceluiași articol (lit.A din anexele nr.1a,b și 1c), sunt menționați coeficienții de multiplicare pentru stabilirea salariilor de bază.
De asemenea, potrivit art.59 din legea 567/2004, stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținându-se seama de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice.
Reclamanții au mai învederat că atât la numirea în funcția de grefier, grefier statistician, grefier documentarist, cât și la numirea în funcția de grefier arhivar sau registrator, sunt necesare aceleași cerințe, respectiv: de a avea studii medii, cunoștințe de operare pe calculator sau dactilografiere. Astfel, apreciază că activitatea desfășurată în cadrul funcției în care sunt încadrați( grefier arhivar), este egală atât în ceea ce privește locul, rolul acesteia, precum și răspunderea și complexitatea activității lor, cu munca prestată de ceilalți grefieri cu studii medii, iar potrivit prevederilor art. 39 din Codul Muncii, unul din drepturile principale ale salariatului este dreptul de salarizare pentru munca depusă, iar în conformitate cu prevederile art. 40 al.2 pct.g, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
In termenul legal prev. de art.114 indice 1 -115 cod pr.civilă au formulat întâmpinare, Ministerul Justiției și Curtea de Apel.
Curtea de Apel P în cuprinsul întâmpinării a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că pretinsa discriminare nu se justifică astfel cum este definită de 137/2000 și nici de decizia în interesul legii nr.VI a ÎNCCJ, care nu este aplicabilă în cauza de față, aceasta privind drepturile salariale prevăzute de OG nr.177/2002, care se cuvin tuturor magistraților.
Parata a mai relatat ca legiuitorul a stabilit criterii diferite de salarizare si drepturi distincte pentru aceasta categorie profesionala, astfel încât nu există discriminare în sensul art.2 din OG 137/2000. Doar în situația în care ar ocupa funcții similare, cu atribuții identice, reclamanții ar putea invoca discriminarea drept temei al acțiunii lor, însă prin voința legiuitorului, atât prin OG 8/2007, aprobată cu modificări prin Legea 247/2007, cât și prin Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor, grefieri-arhivari și grefierii registratori au atribuții, responsabilități diferite față de ceilalți grefieri, în raport de care sunt remunerați prin dispoziții exprese și speciale, având un drept la un salariu egal pentru muncă egală cu toate persoanele care exercită atribuții și activități identice.
In cuprinsul întâmpinării formulată de Ministerul Justiției s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se, în esența, că drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, iar dispoziția în cauză nu a fost aprobată, modificată, ori declarată neconstituțională, iar opțiunea legiuitorului român de a delimita o parte însemnată a personalului de specialitate utilizând unitar termenul de grefier nu trebuie interpretată în sensul că salarizarea tuturor grefierilor, independent de orice alte împrejurări care determină diferențe obiective, trebuie să fie egală. De altfel, această interpretare nu este permisă de cuprinsul OG8/2007, care în anexele sale stabilește indemnizații diferite pentru personalul auxiliar de specialitate raportat la funcția deținută, studii, grad sau treaptă profesională.
S-a mai invocat că nu există discriminare în conformitate cu prev. OG.137/2000, întrucât nu există situații comparabile, fiind dreptul legiuitorului de a reglementa diferențiat modul de salarizare a diverselor categorii profesionale din sistemul justiției, în funcție de natura diferită a funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor, răspunderii funcției, iar pretențiile reclamanților, în calitatea lor de grefieri - arhivari, privind remunerarea lor la nivelul drepturilor salariale ale celorlalte categorii de grefieri, nu au niciun temei legal, drepturile salariale ale acestora fiind stabilite în mod corect în conformitate cu conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
S-a concluzionat că prin mai multe hotărâri (Hotărârea nr.312/03.09.2007, Hotărârea nr.506/28.11.2007 și Hotărârea 199/19.03.2008), Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în soluționarea unor memorii formulate de grefieri arhivari din cadrul mai multor instanțe, care reclamau faptul că salarizarea acestei categorii profesionale este inferioară celorlalte categorii de grefieri, a reținut că "aspectele sesizate nu constituie fapte de discriminare conform OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată".
Prin sentința civilă nr.489/14.05.2008 Tribunalul Buzăua respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de grefieri arhivari și grefieri-registratori în cadrul Tribunalului Buzău și Judecătoriilor Rm.S, și.
A reținut tribunalul că în conformitate cu art.2 alin.1 din OG 137/2000 se definește noțiunea de discriminare ca fiind " orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate.precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.". Aceeași idee este stipulata si in art.16 alin.1 din Constituția României precum si art.1 din protocolul nr. 12 la CEDO.
Tribunalul constată că nu poate fi reținută vreo atingere adusă principiului egalității de tratament în materie de muncă și salarizare sau al egalității în fața legii, cum s-a invocat de către reclamanți, întrucât diferențierea făcută de legiuitor se datorează faptului că ne aflăm în prezența unor categorii profesionale deosebite, care, deși își desfășoară activitatea în domeniul justiției, au atribuții și responsabilități diferite.
Se mai reține că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul art. 1 alin.3 din OG 137/2000, se referă la persoanele aflate în situații comparabile, pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust, fiind necesar a se stabili că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între astfel de situații există, ea să nu-și găsească nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se susține, în esență, că aveau dreptul să beneficieze de drepturi salariale corespunzătoare postului ocupat astfel încât pârâții în urma transformării posturilor nu le-au achitat drepturile salariale aferente posturilor de grefier-registrator/arhivar, ci, de arhivar-registrator, fiind îndreptățite să solicite diferența de drepturi salariale.
Funcțiile de arhivari si registratori au fost reglementate prin legea 50/1996 și până la data adoptării Legii nr.17/2006 in afara corpului profesional al grefierilor, ceea ce înseamnă ca persoanele care exercitau funcția de arhivar sau registrator nu erau grefieri și nu puteau beneficia de salarizarea prevăzuta pentru aceasta categorie socio-profesionala, fiind stabiliți prin Anexa 2 Legii nr.50/1996, coeficienți de multiplicare diferiți pentru arhivari-registratori, fata de coeficienții stabiliți pentru grefieri.
Ulterior, prin modificările intervenite în statutul arhivarilor-registratori, ca efect al art.3 al.1 si 2 din legea 567/2004, arhivarii și registratorii au fost integrați în corpul profesional al grefierilor, făcând parte din categoria grefierilor cu studii medii, statutul acestui personal fiind identic cu al tuturor celorlalți grefieri sub aspectul numirii în funcție, al promovării, al suspendării din funcție, al eliberări din funcție, al derogării, detașării, transferului, al drepturilor și îndatoririlor profesionale și al răspunderii profesionale, ceea ce înseamnă ca din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică și nu doar comparabilă cu restul grefierilor cu studii medii, rezulta că ei nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu, față de restul personalului, prin refuzul acordării coeficienților de salarizare corespunzător profesiei, cu atât mai mult cu cât nu exista nicio justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării coeficientului salarial, este unul și același: apartenența la corpul grefierilor cu studii medii, indiferent de categoria socio-profesionala din care fac parte.
Astfel, prin neacordarea coeficientului de salarizare pentru grefierii cu studii medii, reclamanții sunt discriminați, deoarece se afla în aceeași situație juridică ca și grefierii cu studii.
Existenta discriminării reclamanților, rezulta și din disp.art.7 și art.23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art.7 din pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat prin Decretul 212/1974, art.14 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, din dispozițiile Legii 53/2003, art.16, 53 si 41 din Constituție.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, în integralitatea lor, curtea va constata că recursul este nefondat.
Din analiza disp. art.3 din Legea 567/2004, art.3 din HG 290/2005, a art.I pct.3 din Legea 17/2006 și OG 8/2007 se constată că legiuitorul a reglementat în mod distinct și fără echivoc încadrarea și salarizarea grefierilor arhivari și a grefierilor registratori în categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Astfel, legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de grefieri beneficii salariale superioare în raport cu alte categorii, concretizate într-un coeficient de multiplicare superior.
Diferențierea a fost făcută pe criterii obiective, în funcție de atribuțiile de serviciu concrete ale fiecărei categorii profesionale.
Recurenții solicită a se face, practic, o analiză a soluției legislative adoptate în privința salarizării personalului auxiliar de specialitate, iar nu o analiză a modului de aplicare a dispozițiilor legale.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin urmare, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, -, toți reprezentați de, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Buzău, Bd. -, nr.8, împotriva sentinței civile nr. 489 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în Municipiul P,-, județul P, Tribunalul Buzău, cu sediul în Municipiul B, Bd.-, nr.8, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.
2 ex/22.06.2009
f- Tribunalul Buzău
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
