Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1246/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1246
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Cristina Mihaela
---
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - -- House, împotriva sentinței civile nr. 494 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele-reclamante domiciliată în M,-, județul D, domiciliat în M, C-tin nr. 4, -.2,.12, județul D, domiciliată în Târgoviște, -,. 10,.A,.1,.6, județul D, domiciliată în comuna,-, județul D și domiciliată în Târgoviște, G-ral, -.11,.A,.8, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte SC SA să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 20 iunie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.4769/120/30.08.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 5630 lei, reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 - 2005 și 533,52 lei, reprezentând beneficiul de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost salariata societății pârâte până în 2006, raporturile de muncă încetând ca urmare a efectuării de disponibilizări colective. Pentru munca prestată a primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă și pe lângă acest salariu trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, nu au beneficiat de acele suplimentări salariale pentru perioada 2004- 2005.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art.166 din Codul muncii și ale art.168 alin.1 din CCM 2004-2007.
S-au depus la dosar acte.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat(art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și inserat și art.168 alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor CCM de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
Art.9 al CCM prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului.
S-a mai arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni.
La termenul de judecată din 14.11.2007 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit. e), a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 168 din pe care și-au întemeiat reclamanții cererea, drepturile solicitate în prezenta cauză au un caracter de drepturi salariale suplimentare, fiind aplicabile, așadar dispozițiile art. 283 alin. 1, lit. c) Codul muncii, în privința termenului de prescripție.
La termenul de judecată din 28.11.2007 instanța în temeiul art.164 Cod procedură civilă a admis cererea de conexare a dosarelor cu nr-, -, -, - privind pe reclamanții, și, care au solicitat aceleași drepturi salariale.
La cererea pârâtei a fost admisă în cauză efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paști și pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste primei au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003, depunându-se raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, care a concluzionat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile suplimentare brute cuvenite pe perioada 2004- 2006, actualizate cu indicele de inflație.
S-a mai menționat că suma cuvenită drept supliment salarial și prevăzută de art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariile de bază pentru anii 2004 - 2006.
Obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză au fost admise de către instanță, la termenul de judecată din 19.03.2008, urmând ca expertul să fundamenteze contabil afirmația că sumele nu au fost incluse în salariu și să precizeze dacă ar mai fi trebuit menționate separat în statele de plată în cazul în care ar fi fost incluse în salariu, depunându-se în acest sens raportul de expertiză suplimentar.
Pârâta a depus un punct de vedere extrajudiciar întocmit de expertul, din care rezultă că dacă primele de Paști și C au fost incluse în salariul de bază lunar nu mai pot fi evidențiate pe o coloană separată în statele de plată.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
După administrarea probatoriilor, prin sentința nr. 494 din 02 aprilie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția prematurității invocată de pârâtă, a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata următoarelor sume către reclamanți, astfel: 4148 lei către și, 1964 lei către și și 5385 lei către (sume brute) reprezentând contravaloare prime de C și Paști pe perioada 2004-2006, conform raportului de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Cât privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, aceasta a fost respinsă întrucât chiar pârâta în întâmpinare susține că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost achitate acestora, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.
Pe de altă parte, câtă vreme pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în mod evident aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au fost salariații societății pârâte pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată, până când au încetat contractele individuale de muncă ale acestora conform art.65 și 66 din Codul muncii.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare pentru perioada 2004- 2006 actualizate pe baza indicelor de inflație, întrucât suma prevăzută la art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariul de bază pentru anii 2004- 2006.
Aceeași concluzie reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2006, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2006 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2006.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Referitor la punctul de vedere întocmit prin expertiza extrajudiciară, tribunalul apreciază că acesta nu are relevanță în cauză întrucât pornește de la premiza că primele au fost incluse în salariul de bază lunar, ipoteză infirmată prin probele administrate în cauză, pe lângă faptul că este vorba de o expertiză extrajudiciară, în cadrul căreia nu au avut posibilitatea ambele părți să-și exprime poziția.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2004 - 2006 și având în vedere argumentele prezentate, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumelor ce reprezintă drepturi salariale suplimentare brute conform raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta SC ""SA conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Pârâta, în recursul său a criticat sentința în sensul că instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
O altă critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a reținut că se impune respingerea excepției prematurității raportat la faptul că nu există nicio reglementare care să stabilească în sarcina reclamanților obligarea declanșării unei asemenea proceduri. Admițând, pur ipotetic,susține recurenta, faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, oricum dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Instanța de fond în mod greșit nu a admis excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate în recurs precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii referitoare la neefectuarea negocierii cuantumului primelor de Paște și C nu constituie în fapt o excepție dirimantă, ci o apărare referitoare chiar la fondul cauzei care este nefondată pentru că negocierea putea să se refere, eventual, la acordarea unei prime peste cuantumul prevăzut de în art. 168 (1) din Contractul colectiv de muncă, ori reclamanții au solicitat doar diferențele rezultate în raport de salariul de bază mediu.
Excepția prescripției va fi considerată de asemenea, nefondată. Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin unul din motivele de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt corecte, că instanța de fond a acordat primele de Paște și C în echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate și nu al unui salariu mediu brut care include și sporurile întrucât, în cauză, s-a efectuat o expertiză prin care s-a stabilit corect cuantumul primelor ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut.
Față de aceste considerente, Curtea privește recursul ca nefiind fondat și urmează să-l respingă în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - -- House, împotriva sentinței civile nr. 494 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele-reclamante domiciliată în M,-, județul D, domiciliat în M, C-tin nr. 4, -.2,.12, județul D, domiciliată în Târgoviște, -,. 10,.A,.1,.6, județul D, domiciliată în comuna,-, județul D și domiciliată în Târgoviște, G-ral, -.11,.A,.8, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Cristina Mihaela
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.CP/
2 ex./27.05.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Cristina Mihaela
