Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1249/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1249/
Ședința publică din 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței civile nr. 1256/14.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatele - reclamante, domiciliate în com. jud. G și intimata - pârâtă ȘCOALA "", cu sediul în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata - reclamantă, lipsă fiind recurentul - pârât CONSILIUL LOCAL, intimata - reclamantă și intimata - pârâtă ȘCOALA "".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Intimata - reclamantă solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1256/14.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Școala "", județul
Au fost obligați pârâții la plata către reclamante a diferențelor salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșe suplimentare de vechime pentru 30,35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate pe perioada 12.06.2006 - 01.09.2007.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 3277/121/12.06.2009 din 12.06.2009, reclamantele, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei și Școala "" din comuna plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din legea 128/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, au arătat că în art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime că pârâții,deși îndeplinesc condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, nu le-au acordat aceste drepturi.
În drept, au invocat art. 50al 1,2 din Legea nr-128/1997.
În dovedirea acțiunii s-a folosit de proba cu acte, depunând la dosar adeverințe eliberate de către Școala "" din comuna privind perioadele lucrate.
Pârâtul Consiliul Local al comunei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamante, întrucât drepturile salariale suplimentare se negociază prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizații sindicale la nivel de ramură în care sunt cuprinse toate drepturile de care poate beneficia personalul didactic.
Mai arată consiliul local că nu are nici o atribuție legată de plata drepturilor salariale către reclamante ci doar cea privind alocarea fondurilor pentru finanțarea învățământului preuniversitar conform statelor de plata întocmite de către centrele financiare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește susținerea pârâtului că nu are atribuții legate de plata salarialilor personalului didactic se reține că potrivit art. 167din legea 128/1997, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce privește cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învățământ.
Nu are relevanță dacă sumele corespunzătoare au fost sau nu trecute în buget, de vreme ce acest aspect nu poate fi imputat reclamanților și nici dacă participă sau nu la negociere, dacă acest drept a fost solicitat pe cale administrativă sau direct în instanță.
Pe fondul cauzei, se constată următoarele:
Reclamantele au fost salariate ale școlii pârâte și au o vechime de peste 30 de ani.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr-128/1997:
(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Dispozițiile legale sus-arătate sunt imperative, unitatea de învățământ în care au fost încadrate reclamantele, având obligația ca la împlinirea stagiului de vechime de 30,35,40 ani( în funcție de situația concretă a fiecărei reclamante ) să acorde acea creștere a coeficientului de ierarhizare.
Potrivit art. 287 codul muncii, sarcina probei revine angajatorului. Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că articolul indicat a fost respectat și că reclamantele au primit sumele corespunzătoare, și nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabil în cauză art. 50 din legea 128/1997.
Este adevărat că prin OG 15/2008privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ s-a prevăzut în art. 5 al. (2)că în coeficienții de multiplicare cuprinși înanexele nr. 2,2ași înanexele nr. 1.1bși1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute laart. 50alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, însă nu s-a făcut nicio dovadă a aplicării acestui din urmă act normativ, la fel ca și în situația art. 50 din legea 128/1997.
Prin urmare, nu se poate verifica modul de calcul al salariilor după apariția OG 15/2008 pentru a se stabili că s-a ținut seama de procentele indicate în cele două acte normative. Față de pasivitatea manifestată de angajator, instanța nu poate face aplicarea nici unei prezumții, de vreme ce reclamanții susțin, în continuare că nu li s-au plătit aceste drepturi.
Față de aceste considerente, a fost admisă în parte acțiunea, au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor drepturile salariale neacordate reprezentând c/val tranșelor suplimentare de vechime, anterior cu trei ani introducerii cererii de chemare în judecată, începând cu data de 12.06.2006 până la data de 1.09.2007 când reclamantele s-au pensionat. În concret, unitatea angajatoare, va verifica în ce categorie de vechime se aflau reclamantele la data de 12.06.2006 și, în măsura în care era de peste 30 de ani, va aplica creșterea coeficientului de ierarhizare corespunzătoare din această dată și apoi creșterile ulterioare de la 35, respectiv 40 de ani, de la data împlinirii condiției de vechime. Dacă la data de 12.06.2006 salariatul nu avea o vechime de peste 30 de ani, dar a realizat-o ulterior, drepturile se vor calcula și achita de la data împlinirii condiției de vechime.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul o consideră întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al comunei, județul G, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanța a interpretat greșit susținerile Consiliului Local al comunei, județul G care nu a susținut că nu are atribuții în plata salariilor cadrelor didactice care lucrează în localitate.
Autoritatea locală nu are nici o atribuție în ceea ce privește calculul salariilor, ci doar alocă sumele necesare solicitate de unitatea de învățământ.
A mai arătat faptul că a alocat către unitatea de învățământ în fiecare an sumele solicitate de reclamante pentru plata salariilor, solicitând să se analizeze dacă poate avea calitate procesuală pasivă în cauză referitor la acordarea anumitor sporuri către personalul didactic, ținând cont că nu autoritatea locală trebuia să le calculeze și să le solicite.
Neprevederea sumelor în bugetul local nu poate fi imputată Consiliului Local deoarece nu au fost solicitate la momentul aprobării bugetului, acesta cuprinzând limite maxime care nu pot fi depășite.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile și respingerea acțiunii ca nefondată și nelegală.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 48 al.2 din Legea nr. 128/1997, art. 10 codul muncii, nr.OG 8/2008, OG nr.15/2008 și art.301, art.302 Cod procedură civilă.
Nu au fost formulate întâmpinări.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele următoare:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speță, obiectul judecății îl reprezintă pretențiile intimatelor- reclamante de plată a drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime de 30,35 și peste 40 de ani în învățământ, cuvenite pe perioada solicitată în forma actualizată.
Referitor la existența acestor drepturi salariale reglementate de dispozițiile art. 50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, problema pusă în discuție vizează nu doar simpla plată a acestor drepturi ci și aspectele care țin de prevederea unor asemenea sume, reflectarea lor în situațiile economico - financiare, repartizarea pe categorii de cheltuieli, aprobarea și ulterior alocarea sumelor către ordonatorii de credite prevăzuți de lege.
Sub aceste aspecte, se constată că recurentului îi revin astfel de atribuții, împrejurare care justifică existența calității sale procesuale pasive.
Potrivit art. 167 al.3 din Legea nr. 84/1995 finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, de sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În cadrul finanțării de bază sunt cuprinse inclusiv cheltuielile de personal și care, potrivit reglementărilor de mai sus, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Ca urmare, nu pot fi primite motivele de recurs invocate în cauză în sensul că nu intră în sfera atribuțiilor ce revin pârâtelor consiliilor locale, asigurarea sumelor necesare plății unor asemenea drepturi salariale ce fac parte din finanțarea de bază a unităților de învățământ.
De altfel și prevederile art. 13 din nr.OUG 32/2001 stabilesc, începând cu anul 2001 asigurarea finanțării instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția unor cheltuieli care nu privesc cauza de față.
În aplicarea acestor prevederi au fost emise Norme metodologice prin nr.HG 538/2001, nr.HG2192/2004 și nr.HG 174/2003.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al comunei împotriva sentinței civile nr1256/14.08.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL al comunei, împotriva sentinței civile nr. 1256/14.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /24.12.2009
:DC/6 ex/28.12.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
