Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1250/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE
Dosar nr- MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA NR. 1250
Ședința publică din data de 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
-
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamantul, cu domiciliul în municipiul B,-, jud.B și de pârâta Banca Comercială Română - Sucursala B, cu sediul în municipiul B,-, jud.B, prin Banca Comercială Română SA cu sediul în B,-, sector 3 împotriva sentintei civile nr. 234/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Banca Comercială Română - Sucursala Județeană B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la acordarea unui stimulent ce reprezintă echivalentul salariului de bază brut lunar avut la data de 28.09.2007, proporțional cu timpul efectiv lucrat de la începutul anului, cu ocazia sărbătorilor Cului și ale Anului, în suma de 2436 lei, stimulent prevazut de art. 19 lit. q din contractul colectiv de muncă.
S-a mai solicitat obligarea pârâtei la acordarea premierii trimestriale sau anuale în suma de 3248 lei, potrivit art. 17 al. 1 din contractul colectiv de muncă - capitolul IV, precum și la acordarea cadourilor de Anul, reclamantul fiind membru de sindicat.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei dovezi din care să rezulte că reclamantul va beneficia de prevederile art. 18, lit. și ale art. 19 pct. bb din CCM referitor la pensia privată, de 200 euro/salariat, pe an, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 2160 euro pentru lucrările efectuate în bancă, în baza convenției civile nr. 66574/27.09.2007 încheiate cu aceasta.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale.
In motivarea acțiunii, căreia i s-au adus o serie de precizări pe parcursul procesului, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data de 28.09.2007, când a fost înscris în programul inițiat de bancă și intitulat "retragerea de ", iar prin ordinul nr.1657/24.09.2007, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, pârâta refuzând în mod nejustificat acordarea drepturilor conferinte de dispozițiile cuprinse în contractul colectiv de muncă, mai sus arătate.
In ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, reclamantul a arătat că începând cu data de 30.04.2007 s-a îmbolnăvit foarte grav datorită ritmului susținut în care a lucrat în bancă, a stresului la care a fost supus în timpul serviciului, iar la data de 27.11.2007 a fost pensionat pe caz de boală, prin decizia nr. -/10.12.2007,privind acordarea pensiei de invaliditate, emisă de Casa Județeană de Pensii
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei bancare pe motiv că reclamantul a încheiat contractul individual de muncă cu Banca Comercială Română, încetarea contractului fiind dispusă tot de această bancă, susținându-se totodată că sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, pârâta neavând folosința dreptului subiectiv.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererilor reclamantului întrucât acesta nu beneficiază de stimulentul acordat salariaților cu ocazia sărbătorilor Cului și Anului pentru anul 2007 și de premierea trimestrială sau anuală pe același an, întrucât la sfârșitul anului reclamantul nu mai era salariatul unității, contractul de muncă ala acestuia încetând la data de 28.09.2007, în temeiul art. 55 lit. b din Codul Muncii.
S-a mai arătat că cererea privind cadourile ce urmau a fi acordate de sindicat, trebuie formulată față de organizația de sindicat, iar în privința cererii prin care s-a solicitat eliberarea unei dovezi care să ateste că reclamantul va beneficia de prevederile art. 18 lit. și art. 19 pct. din CCM, ce cuprinde reglementări privind pensia privată de 200 euro/salariat, s-a arătat că angajatorul este obligat la acordarea acesteia numai în situația în care persoana ce solicită acordarea pensiei are calitatea de salariat în momentul formulării cererii de aderare.
De asemenea, s-a susținut că cererea reclamantului privind plata unor lucrări efectuate după încetarea raporturilor de muncă este neîntemeiată, întrucât nu sunt probate susținerile acestuia, neîntemeiată fiind și cererea privind acordarea de daune morale deoarece nu sunt circumscrise fundamentele pe care se bazează daunele morale solicitate și în ce constau acestea, modalitatea de calcul a valorii solicitate, banca neîntreprinzând niciun fel de acte care să justifice acordarea de daune morale.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 234/12.03.2008 Tribunalul Buzăua respins excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR - Sucursala Județeană B și a admis în parte acțiunea obligând pârâta să acorde reclamantului un stimulent ce reprezintă echivalentul salariului de bază brut lunar avut la
data plății, proporțional cu timpul efectiv lucrat de la începutul anului în bancă, cu ocazia sărbătorilor Cului și ale Anului.
Prin aceeași sentință, s-a luat act că reclamantul renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a beneficia de cadourile de Anul, în calitate de membru de sindicat, s-a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei de a elibera o dovadă din care să rezulte că va beneficia de prevederile art. 18 lit. y și art. 19 pct. b din CCM, referitor la pensia privată, respingându-se și capoătul de cerere privind obligarea pârâtei de a-i acorda premierea trimestrială sau anuală, precum și cererea privind acordarea de daune morale de 50.000 euro.
Totodată, s-a disjuns capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 2160 euro reprezentând prestații efectuate în temeiul convenției civile nr. 66574/27.09.2007, ce a fost înaintat spre competentă soluționare Judecătoriei Buzău.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a fost angajatul unității pârâte, iar excepția lipsei calității procesuale pasive invocată este neîntemeiată întrucât reclamantul a fost încadrat în muncă, a beneficiat de drepturi și și-a îndeplinit obligațiile de serviciu la unitatea pârâtă - BCR -Sucursala B, iar potrivit art. 41 al. 2 Cod. pr.civilă, societățile care nu au personalitate juridică, pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere, pârâta având asemenea organe.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin cererea adresată la data de 8.05.2007, reclamantul a solicitat înscrierea în programul "Retragerea de " și aprobarea încetării contractului de muncă prin acordul părților, iar prin Ordinul nr. 1657/24.09.2007 s-a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantului, în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii, începând cu data de 28.09.2007, după această dată reclamantul încheind cu pârâta un contract de colaborare, prin care s-a angajat să efectueze operațiuni de intermediere între bancă și clienții acestuia, în schimbul unui comision plătit de bancă.
De asemenea, s-a reținut că prin decizia nr. -/10.12.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B, reclamantul a fost pensionat pentru invaliditate - boală obișnuită.
Capătul de cerere privind obligarea unității la acordarea de daune morale a fost respins ca neîntemeiat, pe motiv că nu există probe care să demonstreze că reclamantul s-a îmbolnăvit și pensionat pentru invaliditate din culpa unității pârâte.
In ceea ce privește cererea reclamantului, de obligare a pârâtei la plata sumei de 3248 lei reprezentând premierea trimestrială sau anuală pentru anul 2007, instanța a concluzionat că aceasta este neîntemeiată, în raport de dispozițiile contractului colectiv de muncă, la care a făcut referire, reținându-se că premierile nu se acordă tuturor salariaților, ci acestea se dau în funcție de rezultatele obținute în activitate.
Referitor la cererea reclamantului având ca obiect obligarea unității pârâte de a-i elibera o dovadă din care să rezulte că va beneficia de drepturile prevăzute de art. 18 lit. y și art. 19 pct. bb din Contractul Colectiv de Muncă, privind pensia privată, instanța a
reținut că potrivit notelor scrise depuse la dosar de pârâtă, aceasta a arătat că și-a îndeplinit obligațiile semnate prin CCM, referitor la pensiile private, iar reclamantul nu a solicitat anterior acționării în judecată eliberarea unei dovezi în acest sens, acesta nedovedind că i s-au încălcat drepturile privind contribuția băncii la fondul de pensii facultative, situație în care și acest capăt de cerere a fost respins.
Capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2436 lei, reprezentând suplimentul acordat cu ocazia sărbătorilor Cului și Anului, a fost apreciat ca întemeiat, având în vedere disp. art. 19 lit. q din CCM potrivit cărora salariații băncii au dreptul să beneficieze de acordarea unui stimulent care reprezintă echivalentul salariului de bază brut lunar avut la data plății, proporțional cu timpul efectiv lucrat de la începutul anului în BCR, cu ocazia sărbătorilor Cului și ale Anului, în funcție de posibilitățile financiare ale băncii.
S-a arătat că acordarea acestui stimulent este prevăzută și în anexa la CCM, privind salarizarea, în art. 18 al. 1 și 2, stipulându-se la alin. 2 că de acest drept beneficiază salariații încadrați la data efectuării plății, precum și personalul pensionat și moștenitorii legali ai celor decedați în anul de referință.
S-a mai reținut că împrejurarea că reclamantului i-a încetat contractul de muncă prin acordul părților, ca urmare a cuprinderii acestuia în programul "Retragerea de," în fapt fiind disponibilizat, nu-l poate plasa pe acesta într-o poziție dezavantajoasă față de cei pensionați în anul 2007, care să îl excludă de la dreptul de a beneficia de acest stimulent, considerente pentru care acțiunea a fost admisă în parte în sensul celor sus arătate.
De asemenea, instanța a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere prin care a solicitat să beneficieze de cadourile acordate de Anul, în calitate de membru de sindicat, disjungând cererea privitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 2160 euro, reprezentând remunerația ce i s-ar fi cuvenit în baza contractului de colaborare, pe care a înaintat-o spre competentă soluționare Judecătoriei Buzău, pe motiv că este vorba de o convenție civilă, care nu are legătură cu raporturile de muncă dintre un salariat și bancă, nefiind vorba de un conflict de drepturi.
Impotriva sentinței primei instanțe, au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta.
In recursul său, reclamantul a susținut că în mod greșit nu i-a fost recunoscut premiul anual în sumă de 3248 lei, întrucât este prevăzut în contractul colectiv și contractul individual de muncă, ambele contracte fiind depuse la dosar.
De asemenea, s-a susținut că în mod eronat s-a disjuns capătul de cerere privitor la plata drepturilor cuvenite din contractul de colaborare și tot în mod greșit i-a fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, ce au fost cerute pentru faptul că datorită muncii stresante din bancă s-a îmbolnăvit și s-a pensionat medical.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, depunându-se la dosar și concluzii scrise.
Pârâta Banca Comercială Română - Sucursala Județeană B, prin Banca Comercială Română SA, a criticat la rândul său hotarârea primei instanțe, ca nelegală și netemeinică, invocând disp. art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a soluționat instanța, prin respingere, excepțiile invocate de aceasta, unindu-le cu fondul.
Astfel, se arată că potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, neavând patrimoniu propriu, nefiind aplicabile dispozitiile art. 41 al. 2 Cod proc.civilă.
De asemenea, Regulamentul de Funcționare al BCR - art. 7 alin. 1 pct. 31, precum și art. 104 din nr.OUG 99/2006, definesc sucursala ca fiind orice unitate operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile acesteia.
Se susține în continuare că și în raport de dispozițiile Codului muncii, respectiv ale art. 10, 14 și 230, precum și ținând cont de art. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, angajatorul trebuie să fie o persoană juridică.
Banca Comercială Română este persoană juridică română, constituită potrivit legii, care este organizată și funcționează potrivit actului constitutiv și prevederilor legale aplicabile, având calitatea de angajator unic în raporturile de muncă, contractul individual de muncă al reclamantului fiind încheiat cu aceasta, astfel că nu există identitate între persoana prevăzută în contractul de muncă ca fiind cea care și-a asumat anumite obligații față de reclamant și pârâta chemat în judecată,BCR SA - Sucursala Județeană B neavând folosința dreptului subiectiv, acțiunea fiind introdusă împotriva unei structuri lipsite de calitate procesuală.
O altă critică se referă la greșita admitere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2436 lei, reprezentând stimulentul acordat cu ocazia sărbătorilor Cului și Anului, soluția fiind lipsită de temei legal, ignorându-se faptul că prevederile contractului colectiv de muncă nu poat fi amendate decât prin voința părților, intervenția instanței nefiind permisă decât în măsura în care clauzele contractului contravin prevederilor legale imperative sau sunt contradictorii, caz în care instanța trebuie să aprecieze care clauze sunt aplicabile.
Susține recurenta că dispozițiile CCM sunt clare, în sensul că persoanele care nu au calitatea de salariați la data plății primei de C nu sunt îndreptățite să o primească, iar instanța nu are căderea să adauge la clauza respectivă.
Se arată în continuare că interpretarea înscrisurilor pe baza cărora a fost pronunțată sentința atacată este, în parte, greșită învederându-se că programul "Retragerea de " nu a fost rezultatul negocierilor dintre BCR și sindicate, ci a fost realizat în mod unilateral de BCR SA, iar condițiile de derulare ale acestui program nu vin în completarea CCM și nici nu pot influența în vreun fel aplicarea și interpretarea CCM.
De asemenea, se arată că motivarea instanței este contradictorie și prin aceea că a considerat aplicabilă extinderea prevederilor CCM pentru foștii salariați pensionați și
asupra personalului care a încetat contractul de muncă prin acordul părților în cadrul programului"Retragerea de ", asimilându-l însă nu cu pensionarii, ci cu personalul disponibilizat.
Se mai susține că suma primită la desfacerea contractului de muncă în condițiile programului" Retragerea de " a fost stabilită de angajtor în cuantum suficient de generos, astfel încât nu este justificată niciun fel de altă compensare, prin asimilare cu alte categorii de slariați ale căror contracte de muncă au încetat, exemplificându-se cazul celor pensionați, care, potrivit prevederilor CCM primesc între 2 și 6 salarii, în timp ce
reclamantul a beneficiat în cazul programului "Retragerea de " de un număr mult mai mare de salarii.
Arată recurenta că potrivit disp. art. 19 din CCM, de acordarea stimulentului respectiv beneficiază numai salariații care aveau calitatea de salariați ai BCR la data plății acestuia, cerință legală ce nu este îndeplinită de către reclamant, căruia i-a încetat contractul de muncă la data de 28.09.2007, la cererea sa, prin accesarea programului "Retragerea de ", reclamantul neîncadrându-se nici în cazurile de excepție prevazute de art 18 alin. 2 din Anexa 1 la CCM, în sensul că acesta nu a încetat raporturile de muncă prin pensionare în anul 2007, conform prevederilor Contractului colectiv de muncă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în parte a setinței în sensul respingerii capătului de cerere prin care s-a solicitat acordarea unui stimulent, ce reprezintă echivalentul salariului de bază brut lunar, proporțional cu timpul efectiv lucrat de la începutul anului, cu ocazia sărbătorilor Cului și Anului, depunându-se la dosar și o serie de înscrisuri, în copie.
Recurenta pârâta a formulat întâmpinare cu privire la recursul recurentului reclamant prin care a invocat excepția nulității recursului acestuia pe motiv că recursul nu este motivat, neindicându-se greșelile săvârșite de prima instanță în dezlegarea pricinii, iar pe fond, s-a solicitat respingerea recursului acestuia ca nefondat.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 al. 1 Cod pr.civilă, excepția nulității recursului reclamantului, invocată de pârâtă, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând în consecință aor espinge, întrucât potrivit art. 304/1 Cod pr.civilă recursul declarat împotriva unei hotarâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel - ca în pricina de față - nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Pe fondul cauzei, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, iar recursul pârâtei este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Referitor la recursul reclamantului, este neîntemeiată critica acestuia potrivit căreia în mod greșit i- fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la acordarea premierii trimestriale sau anuale.
În conformitate cu art. 17 alin. 1 din anexa nr. 1 la CCM, intitulată "Salarizarea personalului din BCR SA", anexă care face parte integrantă din Contractul colectiv de muncă, în vederea stimulării salariaților pentru aportul direct
al acestora la realizarea obiectivelor băncii în condiții de eficiență și competitivitate, aport concretizat în realizarea unor indicatori de performanță stabiliți pentru fiecare unitate, pentru rezultate deosebite obținute în activitatea individuală sau prin lucrări apreciate ca valoroase, dacă țintele financiare s-au atins,se plătesc premii în limita a 23% din fondul de salarii primit trimestrial.
De asemenea, la art. 17 alin. 8 se stipulează că datorită naturii activităților desfășurate de personalul suport din centrala băncii și unitățile teritoriale, care nu se reflectă direct în rezultate, pentru distribuirea premiilor se vor avea în vedere drept criterii și: volumul, calitatea, eficiența muncii prestate pentru buna desfășurare a întregii activități, reflectată ulterior în rezultatele unității teritoriale sau a compartimentului din centrală.
In raport de aceste dispoziții, în mod justificat a concluzionat prima instanță că premierile se acordă salariaților în funcție de rezultatele obținute în activitate și nu este obligatoriu a fi acordate tuturor salariaților, ca în cazul salariilor sau a sporului de vechime, motiv pentru care soluția respingerii acestei cereri a reclamantului apare ca fiind corectă.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2160 euro pentru prestațiile efectuate în temeiul contractului de colaborare nr. 66574/27.09.2007, acesta a fost, de asemenea, în mod corect disjuns de prima instanță cu motivarea că este vorba despre o convenție civilă, încheiată după încetarea raporturilor de muncă dintre salariat și bancă, astfel încât, competența de soluționare a acestei cereri nu aparține tribunalului, nefiind vorba de un conflict de muncă, ci judecătoriei, căreia cererea i-a fost trimisă spre competentă soluționare, cu respectarea disp. art. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Nici ultima critică din recurs, prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă cererea recurentului privind acordarea daunelor morale în sumă de 50.000 euro, nu este întemeiată, câtă vreme nu s-a facut dovada unui prejudiciu moral rezultat din încălcarea, de către pârâtă, a unui drept personal nepatrimonial al recurentului, acesta neprobând că s-a îmbolnăvit din culpa unității și că din acest motiv s-a pensionat de invaliditate în cursul anului 2007, pensionare care a avut loc pentru boală obișnuită, conform deciziei nr. -/10.12.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
Pe de altă parte, înscrierea recurentului în programul "Retragerea de " și încetarea contractului de muncă al acestuia în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii, pe baza acordului părților, a fost consecința exprimării propriei opțiuni și nu se poate concluziona că promovarea unui asemenea program ar putea justifica acordarea de daune morale către cei care au optat pentru încetarea contractului de muncă, în termenii și condițiile prevazute în acest program, în baza căruia au beneficiat, de altfel, de o serie de recompense.
In raport de considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul reclamantului ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 al. 1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare.
Referitor la recursul pârâtei, este neîntemeiat primul motiv de recurs, prin care se susține, în esență, că în mod greșit s-au soluționat de către prima instanță
excepțiile invocate de aceasta instituție, întrucât, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, recurentul reclamant a fost încadrat în muncă la BCR - Sucursala Județeană B, beneficiind de drepturi și îndeplinindu-și obligațiile în cadrul acestei sucursale, fișa postului fiindu-i eliberată de aceasta sucursală.
De asemenea, potrivit art. 41 al. 2 Cod.pr.civilă, societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere, situație în care se află și BCR - Sucursala Județeană B, care este înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J-, -.
C de-al doilea motiv de recurs invocat de pârâtă este însă întemeiat.
Astfel, în conformitate cu art. 19 lit. q din contractul colectiv de muncă valabil pe anul 2007, salariații băncii au dreptul să beneficieze de acordarea unui stimulent care reprezintă echivalentului salariului de bază brut lunar avut la data plății proporțional cu timpul efectiv lucrat de la începutul anului, cu ocazia sărbătorilor Cului și ale Anului, în funcție de posibilitățile financiare ale băncii.
In același sens, în anexa nr. 1 la contractul colectiv de muncă, anexă care face parte integrantă din acest contract, se prevede în capitolul IV, intitulat "Premii și stimulente", la art. 18 alin. 1, dreptul salariaților băncii la acest stimulent, stipulându-se la alin. 2 al art. 18 că de acest stimulent beneficiază salariații băncii încadrați la data efectuării plății, precum și: personalul pensionat în anul de referință, moștenitorii legali ai personalului băncii decedat în anul de referință și salariații care la data acordării stimulentului se află într-una din situațiile legale de suspendare a contractului individual de muncă, cu excepția celor care se află în cercetare penală.
Din modul de redactare a prevederilor art. 18 din anexa nr. 1 la CCM, rezultă în mod evident că de acordarea stimulentului prevăzut de acest articol, puteau beneficia numai cei care aveau calitatea de salariați ai băncii, încadrați la data efectuării plății, precum și cei ale căror contracte de muncă încetaseră prin pensionare în anul 2007, respectiv moștenitorii legali ai personalului băncii decedat în anul de referință sau cei ale căror contracte individuale de muncă erau suspendate potrivit prevederilor legale.
Faptul că recurentul reclamant s-a pensionat în cursul anului 2007, ulterior încetării contractului său de muncă, fiind pensionat de invaliditate, conform deciziei nr. -/10.12.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B, pentru boală obișnuită, începând cu data de 27.11.2007, nu poate conduce la concluzia că acesta este îndreptățit și la acordarea stimulentului prevăzut de art. 19 lit. q din CCM și art. 18 din Anexa nr. 1 la CCM, câtă vreme contractul de muncă al acestuia a încetat în baza art. 55 lit. b, din Codul Muncii, pe baza acordului părților, începând cu data de 27.09.2007, nemaiavând calitatea de salariat la data efectuării plății, iar contractul de muncă al recurentului nu a încetat de drept, ca urmare a pensionării, potrivit art.55 lit.a și art. 56 lit.d din Codul Muncii.
Nu se poate reține nici existența unei discriminării între recurent și cei ale căror contracte de muncă au încetat în cursul anului 2007, prin pensionare,din moment ce aceștia nu se află în situații comparabile, așa cum prevăd disp. art 1 alin.3 din OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Recurentul reclamant, al cărui contract de muncă a încetat în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii, a beneficiat de drepturile rezultând din aplicarea programului "Retragerea de ", respectiv de un număr considerabil de salarii acordate pentru fiecare an rămas până la îndeplinirea condițiilor pentru pensionarea pentru limită de vârstă, precum și în funcție de vechimea în bancă, drepturi de care nu au beneficiat și cei ale căror contracte de muncă au încetat ca urmare a pensionării în anul 2007.
Față de considerentele ce preced, Curtea priveșlte recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 al. l Cod.pr. civilă îl va admite, iar conform art. 312 al. 2 și 3 Cod. Pr.civilă va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea către reclamant a unui stimulent ce reprezintă echivalentul salariului de bază brut lunar avut la data plății, proporțional cu timpul efectiv lucrat de la începutul anului 2007, în Bancă, cu ocazia sărbătorilor Cului și ale Anului, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului reclamantului, invocată de recurenta pârâtă, ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul B,-, jud.B împotriva sentinței civile nr. 234/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu recurenta pârâtă Banca Comercială Română - Sucursala B, cu sediul în municipiul B,-, jud.B, prin Banca Comercială Română SA cu sediul în B,-, sector 3.
Admite recursul declarat de pârâta Banca Comercială Română - Sucursala B, prin Banca Comercială Română SA împotriva aceleiași sentințe civile, având nr. 234/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și în consecință:
Modifică în parte sus menționata sentință, în sensul că respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea către reclamant a unui stimulent ce reprezintă echivalentul salariului de bază brut lunar avut la data plății, proporțional cu timpul efectiv lucrat de la începutul anului 2007, în Bancă, cu ocazia sărbătorilor Cului și ale Anului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - - - -
Fiind în concediu de odihnă
Prezenta se semneaza de
Președintele instanței,
Grefier,
Red. /DD
3 ex/4.07.2008
f- Tribunalul Buzău
G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
