Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1251/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1251
Ședința publică din data de 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 15 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în,-, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat Tătărani, nr. 851, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat., jud. P, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 11, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 141 2,. A,. 7, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 30,. C,. 56, jud. P, cu domiciliul în municipiul P, str. - -, nr. 29, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 101,. C,. 13, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat Popești, nr. 75, jud. P, cu domiciliul în -, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2008, dând următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- și acțiunile conexe înregistrate sub nr-, -, -, -, -, -, -, - pe rolul aceluiași tribunal, reclamanții, și au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând prime de Paște și C, pe perioadele arătate pentru fiecare reclamant, actualizate în funcție de indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au avut calitatea de salariați ai unității-pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr.15 din 7 ianuarie 2008 respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunile conexe, obligând pârâta la plata sumelor către fiecare reclamant, după cum urmează: 6163,62 lei către reprezentând drepturi salariale restante în sumă de 5630,00 lei și 513,62 lei daune; 3780 lei către; 7480 lei către drepturi neacordate și 533,52 lei daune reactualizare; 2380 lei către și 402,92 lei reactualizare; 2380 lei plus 402,92 lei către; 2380 lei drepturi salariale plus 402,92 lei către; 6370,6 lei drepturi salariale neachitate către reactualizate; 7480 lei drepturi salariale neachitate și 533,32 lei reactualizare către; 8322 lei drepturi salariale actualizate către; 3780 lei drepturi salariale și 474,32 lei către; 6370,6 lei drepturi salariale suplimentare restante neachitate în funcție de rata inflației către.
De asemenea, pârâta a fost obligată la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamanta, 500 lei către, 500 lei către și 500 lei către.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei, iar potrivit art.168 din în vigoare în perioadele menționate de reclamanți, aceștia aveau dreptul la prime pentru Paște și C în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 alin 1lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004, potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția, prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cuantumul sumelor la care pârâta a fost obligată față de fiecare reclamant, sume ce se vor reactualiza în raport de indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă, astfel: - față de reclamanții, și la câte 3623 lei brut reprezentând prime C 2004 - 2005 și Paște 2005-2006; față de reclamanții și la câte 2576 lei brut reprezentând prime C 2004 - 2005 și primă Paște 2005; față de reclamanții, și la câte 4783 lei brut reprezentând prime C 2004 - 2005-2006 și Paște 2005 - 2006,iar față de reclamanții, și, la câte 1649 lei, reprezentând prime C 2004 și Paști 2005.
Cuantumul acestor sume rezultă din conținutul adresei nr.830 /5.02.2008 depus în copie, la dosar, în recurs, de către recurentă,cuprinzând salariile de bază medii pe societate din luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003 -2007,corespunzând 799 lei pentru C 2004, 850 lei pentru Paște 2005, 927 lei pentru C 2005, 1047 lei pentru Paște 2006, 1160 lei pentru C 2006.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 15 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în,-, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat Tătărani, nr. 851, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat., jud. P, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 11, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 141 2,. A,. 7, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 30,. C,. 56, jud. P, cu domiciliul în municipiul P, str. - -, nr. 29, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 101,. C,. 13, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat Popești, nr. 75, jud. P, cu domiciliul în -, jud. P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce cuantumul sumelor la care pârâta a fost obligată față de fiecare reclamant, sume ce se vor reactualiza în raport de indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă, astfel: - față de reclamanții, și - la câte 3623 lei brut reprezentând prime C 2004 - 2005 și Paște 2005 -2006;
- față de reclamanții și - la câte 2576 lei brut reprezentând prime C 2004 - 2005 și primă Paște 2005;
- față de reclamanții, și - la 4783 lei brut reprezentând prime C 2004 - 2005-2006 și Paște 2005 - 2006;
-față de reclamanții, și - la câte 1649 lei brut reprezentând prime C 2004 i Paște 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Fiind în concediu de odihnă,
Prezenta se semnează de președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
01.07.2008
/AȚ
Trib.P nr-
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
