Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1315/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1315/
Ședința publică din 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Tg-M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr.164 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul recurentei,consilier juridic, și reprezentantul reclamantului-intimat Sindicatul ACORD Tg-M, consilier juridic, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar înscrisurile solicitate la termenul anterior din care se comunică câte un exemplar reprezentantului reclamantului intimat.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, în principal casarea în tot a hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii introductive, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a Consiliului Județean M și obligarea chematului în garanție să asigure fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamant.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Depune la dosar practică judiciară.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.164 din 12.02.2009, Tribunalul Mureșa admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, prin reprezentant legal Sindicatul Acord Tg.M în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Tg.M,-, jud.
A bligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază al reclamantului, începând cu data de 01.03.2007 și până la 01.12.2007.
Sumele mai sus menționate cuvenite reclamantului vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei indemnizații și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Tg.M,-, jud.M, în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean M cu sediul în Tg.M, P-ța -, nr.2, jud.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.10.2008 reclamantul, prin reprezentant legal Sindicatul Acord Tg. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului acordarea începând cu data de 1 martie 2007 indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază și obligarea la plata sumei amintite actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit art. 9.2 și 31.1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 indemnizația de dispozitiv, în procent de 25% din salariul de bază, se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, că obligația de acordare a indemnizației rezultă și din prevederile art. 47 din Legea nr. 138/1999, coroborate cu prevederile art. 13 din aceeași lege. Reclamantul a precizat că de indemnizația de dispozitiv beneficiază toți foștii colegi care au fost preluați în cadrul instituției pârâte din cadrul fostului Serviciu de Evidență Informatizată a Persoanei și că în opinia acestuia prin neacordarea sporului de dispozitiv se încalcă principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminărilor.
În probațiune, la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: extras din Decizia nr.125/R a Curții de Apel Tg.M (40), extras de pe portalul instanței (41. practică judiciară (42-57).
Cercetând actele și lucrările dosarului instanța a apreciat că acțiunea reclamantului este fondată, având în vedere că potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază. Conform art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
În temeiul art. 9 alin. 4 din nr.OUG 63/2003 Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496/28.07.2003, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2, având conținutul "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Instanța a apreciat că această completare îl vizează și pe reclamant, care își desfășoară activitatea, ca personal civil (în sensul dat de art. 31 pct. 1 din Ordinul nr. 275/2002), în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului M, direcție aflată în structura și autoritatea Consiliului Județean
Este evident că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 Ministrul Administrației și Internelor s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 138/1999) să fie cuprins și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Prin această măsură s-a reușit înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea instituțiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 138/1999, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Față de aspectul că pârâtul nu a făcut, în condițiile impuse de art. 163 din Codul muncii, dovada achitării în favoarea reclamantului a indemnizației de dispozitiv cuvenite începând cu data de 01.03.2007, aferente reclamantului, instanța apreciată că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată.
Ca atare, cu unanimitate de opinii, instanța a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază al reclamantului, începând cu data de 01.04.2008 până la 01.12.2007 și să oblige pârâta la plata actualizată în funcție de rata inflației a acestor sume.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean Mar espins-o, deoarece acest consiliu nu are calitate de angajator și nici ordonator de credite pentru sumele alocate în baza nr.496/2003.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului care a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea în totalitate a sentinței atacate cu respingerea acțiunii formulată de către reclamantul, în secundar, modificarea în parte a hotărârii judecătorești atacate, în sensul admiterii în cauză a cererii de chemare în garanție a Consiliului Județean M și a obliga chematul în garanție să asigure fondurile necesare plății drepturilor solicitate de către reclamant.
Prin întâmpinarea formulată de reclamantul - Sindicatul Acord Tg.M s-a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma prevederilor art.3041Cod procedură civilă, instanța constată următoarele:
Prin Legea nr.138/1999 s-a prevăzut indemnizația de dispozitiv pentru militarii bază de contract, cadrele militare în activitate și salariații civili.
Astfel că legiuitorul, în temeiul art.9 alin.4 din OUG mnr.63/2003, Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr.496/28.07.2003 prin care a completat Ordinul MI nr.275/2002, în sensul introducerii pct.9.2, având conținutul "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Deci, cu alte cuvinte, cadrul legislativ s-a extins și la categoria de angajați din care face parte și reclamantul, fapt pentru care instanța de fond a stabilit corect că îi revine plata indemnizației de dispozitiv stabilită.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii atacate până la soluționarea recursului se respinge ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța de fond în mod cert a greșit soluția, având în vedere că "acest consiliu nu are calitate de angajator și nici ordonator de credite pentru sumele alocate în baza nr.496/2003".
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, este o structură administrativă constituită la nivel local, astfel nr.1434/2004 este actul normativ în baza căruia au fost constituite Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, în care se prevede - "Direcția Generală este instituția publică cu personalitate juridică", înființată în subordinea Consiliului Județean"
Așa fiind, Curtea va admite recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean M cu obligația de a asigura fondurile necesare plății drepturilor solicitate de către reclamant și va menține restul dispozițiilor hotărârii instanței de fond.
Față de cele arătate în cauză, Curtea, va admite recursul pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M în condițiile art.312 Cod pr.civilă.
Va modifica în parte sentința civilă atacată, în sensul că va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean
Va obliga chematul în garanție să asigure sumele necesare achitării despăgubirilor bănești, solicitate de reclamant și va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Tg-M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr.164 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă atacată în sensul că admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Tg-M,-, jud. M, în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean M, cu sediul în Tg.M, P-ța - nr.3, Județul
Obligă chematul în garanție la asigurarea sumelor necesare achitării despăgubirilor bănești, solicitate de reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător
Fiind plecat din instanță, Fiind în concediu de
semnează odihnă, semnează
judecător delegat judecător delegat
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă,
semnează grefier șef
Red.AV
Tehnored.
21.07.2009
13.08./2 ex.
Jd.fd.
Asist.jud. C-tin
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
