Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1329/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1329/R-CM
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de pârâții MUNICIPIUL PITEȘTI și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI împotriva sentinței civile nr.70/CM din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns prof. pentru Sindicatul Preuniversitar Muntenia, în numele membrilor de sindicat - reclamanții, lipsind recurenții-pârâți și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Sindicatului Preuniversitar Muntenia depune la dosar cereri de recuzare a magistraților - -, - - și - -, ce fac parte din completul de judecată.
Se suspendă judecarea cauzei în vederea soluționării cererilor de recuzare formulată de Sindicatul Preuniversitar Muntenia.
Ca urmare a respingerii cererilor de recuzare, completul de judecată a procedat la reluarea cauzei.
Reprezentantul Sindicatului Preuniversitar Muntenia arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentantul Sindicatului Preuniversitar Muntenia în numele membrilor de sindicat - reclamanții având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.10.2008 reclamantul Sindicatul Preuniversitar Muntenia în numele și pentru membrii de sindicat, C, -, -, -, Romi, Au Chemat In Judecata Pe Pârâții Școala nr. 18, Centrul Bugetar Liceul cu Program Sportiv, Municipiul P, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației și Cercetării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanta pe perioada 2001-2008, actualizata cu indicele de inflație la data achitării sumelor in cauza.
Au mai solicitat reclamanții obligarea paratei Școala Nr. 18 P la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de munca, precum și obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanții arată că în vederea aplicării principiului egalitarii de tratament, personalul contractual trebuie sa beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit dispozițiilor art. 35 alin 2 din Legea nr. 188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
Se face trimitere la Deciziile nr. XXIII/12.12.2005, nr. XII/05.02.2007 si nr. LXXVII/05.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanta a fost recunoscut polițiștilor, magistraților si personalului auxiliar al instanțelor, precum si funcționarilor publici., care prevede că la plecarea în concediul de odihnă funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu.
Deoarece prin nr.OUG 146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihna suspendate in perioada 2001-2006, reclamanții apreciază ca numai prin acordarea primei de vacanta tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalitarii cetățenilor, având în vedere faptul ca si ei desfășoară activitate in domeniul administrației publice. Altfel s-ar produce o discriminare între personalul din învățământul preuniversitar și funcționarii publici,încălcându-se disp. art.1 ale Protocolului nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Au mai susținut reclamanții că drepturile salariale pentru perioada 2001-2004 nu sunt prescrise întrucât potrivit prevederilor art. 16 din Decretul 167/1958 termenul de prescripție s-a întrerupt prin recunoașterea dreptului prin OUG nr.146/2007.Prin acest act normativ pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 personalul din sectorul bugetar căruia până la intrarea în vigoare a acestui act normativ nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006 trebuia să le primească în trei tranșe până în octombrie 2008.
Pârâtul Municipiul Paf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de ordonatorii terțiari de credite, în speță, centrele bugetare de învățământ și că acestea, împreună cu Inspectoratul Școlar Județean și Ministerul Educației, Cercetării și tineretului trebuie să asigure respectarea prevederilor legale privind salarizarea personalului din subordinea acestora, în baza raporturilor juridice existente între aceste unități și personalului didactic. Între municipiul P și reclamanți nu există astfel de raporturi.
Instanța, din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate pe perioada 2001-2004,excepție pe care a unit-o cu fondul.
În urma probelor adminJ. în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.70/CM/16.01.2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligă pe pârâții Școala Nr.18 și Centrul Bugetar Liceul Cu Program Sportiv din P să plătească acestora drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă și cererile privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001-2004 și pentru viitor.
A fost obligat pe pârâtul Municipiul să vireze pârâților Școala Nr.18 și Centrul Bugetar - Liceul cu Program Sportiv din P, fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
S-a respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Județean
S-a reținut de instanța de fond la pronunțare acestei sentințe că excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P este neîntemeiată întrucât potrivit art. 167 alin. 2 teza 3-a din legea 84/1995 și art.13 din OUG nr. 32/2001 finanțarea instituțiilor din învățământul preuniversitar se realizează prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale,urmând aor espinge.
Reclamanții invocă, în susținerea cererii de chemare in judecata, existenta dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public in temeiul art. 35 alin 2 din Legea nr. 188/1999, precum si decizii ale Înaltei Curți de Casație si Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauza nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile in interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu exista nicio situație de discriminare fata de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, s-a reținut ca, potrivit art. 241 alin. 1 lit.c din Codul muncii, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de munca la nivel național prevede la art. 8 alin 2 ca in raporturile de munca dintre angajați si angajator se aplica, cu prioritate, reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent daca acestea se găsesc sau nu in contractul colectiv de munca sau in prevederile legale.
Potrivit art. 50 alin 12 din Legea nr. 128/1997 - Statutul Personalului Didactic - personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
In aceasta ordine de idei, contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției, sale dreptul personalului didactic la prima de vacanta ce trebuia acordata in plus fata de indemnizația de concediu.
În cauza nu a intervenit nicio clauza de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanta, astfel încât sa se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive, OUG 146/2007 nefiind aplicabilă personalului din învățământ, ci categoriilor expres enumerate în preambulul acestui act normativ: polițiști, personalul din organele autorității judecătorești, funcționarilor publici, personalul din administrația centrală din, funcționarilor publici din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, personalului de la oficiile consulare, din misiunile diplomatice, institutele culturale românești, precum și personalului din sectorul bugetar ale căror drepturi la primele de vacanță au fost suspendate.
Tribunalul a apreciat astfel că pentru perioada 2001 - 2005 dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanta este prescris în raport de dispozițiile art. 166 din Codul muncii.
In temeiul dispozițiilor art. 13 din OUG nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea, instanța a obligat pe pârâtul Municipiul să vireze pârâților Școala Nr.18 și Centrul Bugetar Liceul Cu Program Sportiv din P, fondurile necesare achitării drepturilor solicitate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată.
S-a respins acțiunea fata de paratul Inspectoratul Școlar Județean A, de vreme ce printre atribuțiile reținute de art. 142 din Legea nr. 84/1995 nu este menționată și obligarea acestei instituții la plata către reclamanți a primei de vacanta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Municipiul P și Ministerul Educației, Cercetării și
În recursul declarat de Municipiul P se critică sentința instanței de fond ca nelegală, vizând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, întrucât în mod eronat a fost respinsă excepția lipsei sale procesuale pasive.
De asemenea, în condițiile în care reclamantul nu are calitate de funcționar public și nu i se aplică dispozițiile Legii nr.188/1999, nejustificat s-a admis acțiunea pentru plata primei de vacanță pe perioada 2005-2008.
Pe de altă parte, hotărârea recurată nu este motivată, invocarea provederilor constituționale și ale contractului de muncă nefiind de natură a îndreptății reclamantul la acordarea acestui drept în absența unor dispoziții legale în acest sens.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B se critică sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică, întrucât:
1. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la apărările acestui pârât privind lipsa calității sale procesuale pasive, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui minister, însă în dispozitivul sentinței nu s-a reținut nicio obligație de plată.
2. Instanța de fond a motivat în contradictoriu perioada pentru care s-au acordat drepturile salariale, astfel că nu a reținut corect faptul că pentru perioada 2001-2005 dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii și în mod greșit a acordat drepturi salariale pentru perioada 2005-2008, fără a ține cont că acțiunea a fost depusă la 11 noiembrie 2008 și se puteau solicita aceste drepturi începând cu 11 noiembrie 2005 și nu cu 1 ianuarie 2005.
3. Instanța de fond nu a făcut nicio mențiune referitoare la apărările Ministerul Educației, Cercetării și B și nici cu privire la excepția ridicată prin întâmpinare, aplicând greșit prevederile legale privitoare la capacitatea procesuală pasivă a acestuia.
Nu s-a avut în vedere că această instituție nu este angajatorul reclamanților și nu are nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia, neavând nici calitate de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar, situație în care nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
4. Pe fondul cauzei instanța a aplicat în mod greșit prevederile art.50(12) din Legea nr.128/1997, cât și prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Astfel instanța de fond a asimilat veniturile proprii cu veniturile bugetare și în mod nelegat a acordat reclamanților un drept în afara limitelor sale externe de ordin material, antamând fondul bugetului public pentru acoperirea unor cheltuieli neprevăzute de legislația specifică.
În Contractul colectiv de muncă s-a prevăzut că prima de vacanță se acordă din venituri proprii, iar instanța de fond, în mod greșit a obligat pârâții să plătească niște drepturi salariale din bani publici în alt mod decât cel prevăzut de lege.
Față de motivele arătate, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Recursul formulat de ambii pârâți este nefondat.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Municipiul P privind lipsa calității sale procesuale pasive se constată că, acesta a fost obligat să vireze celorlalți pârâți fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale ale reclamanților.
Este adevărat că drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de ordonatorii terțiari de credite, respectiv de centrele universitare de învățământ, iar calcularea și acordarea efectivă a acestora este obligația angajatorului propriu.
Potrivit dispozițiilor art.26 8b din Legea nr.631/2002 privind aprobarea bugetului de stat, finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de preuniversitar de stat se efectuează din taxa pe valoarea adăugată.
În baza Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, în cadrul prerogativelor conferite de art.38 lit.d și e, consiliul local are obligația de a face toate demersurile pentru a asigura repartizarea sumelor necesare pe comune, orașe, municipii în vederea salarizării personalului din învățământul preuniversitar.
În același context, municipiul urmează să se preocupe să-i fie puse la dispoziție sumele respective chiar dacă nu le calculează și nu le plătește efectiv.
De asemenea, potrivit art.167 alin.2 teza 3 din Legea nr.84/1995 și art.13 din OUG nr.32/2001 finanțarea instituțiilor din învățământul preuniversitar se realizează prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Rezultă astfel că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent.
Celelalte susțineri din recurs sunt întemeiate.
Astfel cum este motivată în fapt și în drept, acțiunea este întemeiată pe principiul nediscriminării iar discriminarea este invocată în raport de funcționarii publici și de personalul bugetar vizat prin nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Personalul bugetar pentru care a fost stabilită prin această ordonanță de urgență plata eșalonată a primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006 este format din funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României și din alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Cadrele didactice și personalul didactic auxiliar cum sunt reclamanții nu se regăsesc printre categoriile de personal vizate de ordonanța de urgență, cu atât mai mult cu cât legile speciale enumerate în preambul, prin care a fost prevăzută prima de concediu de odihnă nu reglementează statutul celor dintâi.
Pe de altă parte, dacă avem în vedere faptul că nr.OUG146/2007 prevede acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal bugetar pentru care prima de concediu de odihnă a fost prevăzută prin lege specială pentru perioada 2001 - 2006, constatăm că prin Legea nr.128/1997 privind statutul cadrelor didactice, cu modificările ulterioare, constituind legea specială a acestei categorii profesionale, este reglementată la art. 50 alin.(12) posibilitatea personalului didactic de a primi premii și alte drepturi bănești dacă acestea sunt prevăzute de lege sau sunt negociate prin contracte colective de muncă.
Cum alte legi nu prevăd pentru respectiva categorie profesională plata primei de concediu de odihnă, rămâne de examinat o eventuală negociere a acesteia prin contract colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ nu reglementează nici în capitolul 3 cuprinzând timpul de odihnă, nici în capitolul 4 privind alte drepturi salariale dreptul la prima de vacanță sau de concediu de odihnă.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pe anii 2003/2004 prevede la art.37 lit.g), printre premii, o primă de vacanță acordată din venituri proprii, în condițiile legii, odată cu indemnizația de concediu.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2001 și contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2002-2003 prevăd la art. 41 alin.(1) lit.c) posibilitatea negocierii la nivelul instituțiilor a altor adaosuri la salariul de bază.
Aceeași posibilitate este stabilită și prin art.41 alin.1 lit.c) din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2003 -și din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006.
Dispoziții mai favorabile nu sunt cuprinse în contractele colective de muncă aplicabile în perioada ulterioară.
Din reglementările cuprinse în contractele colective de muncă mai sus menționate rezultă că numai din anul 2003 este prevăzută prima de vacanță ca adaos la salariu, însă nu ca drept, ci ca vocație.
Acordarea primei de vacanță se face din venituri proprii, în condițiile legii. Altfel spus, plata primei de vacanță este condiționată de stabilirea cuantumului acesteia prin lege în sens larg și de existența fondurilor bugetare.
Rezultă că reclamanții nu se află în situație de comparabilitate cu celelalte categorii de personal atât din punct de vedere al conținutului atribuțiilor de serviciu, al responsabilităților, cât și din punct de vedere al salarizării.
Câtă vreme nu a fost stabilit prin lege sau negocieri cuantumul primei de vacanță și nu s-au alocat fonduri pentru plată, vocația nu poate fi realizată.
Beneficiul, vocația sau posibilitatea nu sunt protejate în aceeași măsură împotriva discriminării ca dreptul efectiv în sensul art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Tratamentul diferențiat trebuie să vizeze recunoașterea, folosința sau exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniile politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că soluția instanței de fond prin care s-a reținut temeinicia pretențiilor reclamanților prin raportare la prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ este rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor legale.
În temeiul art. 304 pct.9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă recursul pârâtului Municipiul P va fi admis iar sentința va fi modificată în sensul respingerii acțiunii.
Recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și urmează, de asemenea, a fi admis.
Primul și al treilea motiv de recurs vizează lipsa calității procesuale a acestui recurent.
Instanța constată însă că în dispozitivul sentinței civile atacate nu s-a admis acțiunea față de acest minister și nu a fost obligat în vreun fel la plată către reclamanți, situație în care cele două motive de recurs nu au obiect.
În cel de-al doilea motiv de recurs se critică sentința instanței de fond privind perioada pentru care s-au acordat drepturile salariale, constând în prima de vacanță reclamanților.
Avându-se în vedere faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea reclamanților este neîntemeiată pentru întreaga perioadă solicitată nu se mai impune analizarea acestui motiv de recurs.
C de-al patrulea motiv de recurs vizează fondul cauzei și anume modul de acordare a primei de vacanță reclamanților, prime ce nu sunt prevăzute nici în Legea nr.127/1997 și nici într-o altă dispoziție legală.
Față de motivarea făcută mai sus la recursul formulat de pârâtul Municipiul P, privind plata drepturilor salariale constând în prime de vacanță reclamanților, prin care s-a arătat că acțiunea acestora este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, și recursul declarat de acest pârât este fondat și, în baza art.312 alin.2 Cod pr.civilă, urmează a fi admis în sensul modificării sentinței și respingerii acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MUNICIPIUL PITEȘTI și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI împotriva sentinței civile nr.70/CM din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./09.10.2009
EM/4 ex.
Jud.fond. /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
