Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 136/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 136/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC " " SA B, cu sediul social în B, str. G- nr. 11 bis, sector 1 și sediul procesual în B,-, etaj 3,. 7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 706/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, G, I, G, -, A, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimații reclamanți avocat, lipsă fiind recurenta pârâta SC " " SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru, după care:
Apărătorul intimaților reclamanți depune la dosar xerocopii ale contractelor colective de muncă pe anii 2006, 2007 și note scrise arătând că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, conform notelor scrise depuse la dosar și a practicii Curții de APEL GALAȚI.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 706/14.10.2008 a Tribunalului Brăila, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, -, OG, i, G, A, și cererile de intervenție formulate de și în contradictoriu cu pârâta SC SA (fostă SA).
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant și intervenient primele de Paști pe anii 2006 și 2007 și primele de C pe anii 2005 -2007, actualizate cu indicele inflației la data plății.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților 3.300 lei cheltuieli totale de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1614/113/22.10.2007 reclamanții, G, -, OG, i, G, A, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B (în prezent B) pentru a fi obligată să îi plătească drepturile salariale, constând în primele de Paște și de C neacordate în perioada 2005-2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții și, care la rândul lor au cerut același lucru ca și reclamanții.
În motivarea acțiunii și cererii de intervenție, reclamanții, respectiv intervenienții, au arătat că au fost salariații societății pârâte și că potrivit contractului individual de muncă beneficiau și de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă la nivel de societate. Conform art. 168 alin. 1 din contractul colectiv, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C trebuiau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Întrucât pârâta nu le-a plătit aceste drepturi, reclamanții și intervenienții au formulat cererile de față, în dovedirea cărora au depus copie de pe carnetele de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivată de faptul că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii cererile pentru soluționarea conflictelor de muncă în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă se soluționează în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cât privește fondul cauzei pârâta a cerut respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect întrucât, conform deciziei comisiei paritare, începând cu anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, invocând actele adiționale la contractul colectiv de muncă și punctul de vedere al comisiei paritare, a susținut că plata drepturilor pretinse nu s-a făcut în formula unor prime în cuantumul arătat la art. 168 alin. 1 din acest contractul, ci începând cu 2003, în varianta cumulării acestora, fracționării și plății în 12 tranșe lunare, sub forma unei suplimentări permanente a salariului.
Ca dovadă a celor susținute a depus copie de pe protocolul încheiat la 1.03.2002 cu, contractul colectiv de muncă pe anul 2003 și actele adiționale la acest contract, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, regulamentul de organizare și funcționare a comisiei paritare la nivelul SC SA, hotărâri ale consiliului de administrație și adrese emise de pârâtă și, nota privind reașezarea salariului, extras de stat de plată pe anul 2007, precum și practică judiciară.
Reclamanții au solicitat ca pârâta să depună statele de plată pentru perioadele în litigiu și să comunice în procente creșterile salariale (altele decât primele de Paști și de C) prin reașezarea salariului de bază în perioada 2005-2007.
Deși administrarea acestei probe a fost încuviințată de instanță, pârâta nu s-a conformat, prezentând doar evoluția salariului mediu de bază în perioada 2003-2007.
Analizând mai întâi excepția prescripției dreptului la acțiune, în conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă, instanța a constatat că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte s-a stabilit că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. De precizat că (în prezent ) a luat ființă în anul 2002 prin reorganizarea, iar contractul colectiv de muncă este preluat de la societatea-mamă, așa cum s-au preluat și salariații.
Din conținutul art. 168 reiese clar că dreptul suplimentar prevăzut a se acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C este un drept de natură salarială.
Având în vedere că prin art. 283 lit. c Codul muncii legiuitorul a reglementat distinct dreptul la acțiune în privința drepturilor salariale, instanța constată că dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii, invocat de pârâtă în susținerea excepției prescripției, nu este incident în cauză deoarece reglementează dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale.
Un argument în plus este și faptul că art. 166 alin. 1 Codul muncii prevede că termenul de prescripție al dreptului la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea obligațiilor privind plata salariilor este de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Referitor la fondul cauzei, analizând susținerile părților în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, tribunalul a constatat următoarele:
După cum reiese din carnetele de muncă depuse în copie la dosar reclamanții au fost salariați ai pârâtei SC SA B (actual SC SA B) în perioada pentru care se cere plata primelor. Conform art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă pârâta, în calitate de angajator, avea obligația de a acorda reclamanților toate drepturile ce decurg din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății pârâte pentru anul 2003 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", instanța a constatat că reclamanților li se cuveneau astfel de drepturi suplimentare.
Art. 168 alin. 2 din același contract colectiv prevedea că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
În acest scop, prin hotărârea nr. 14/31.03.2003 a consiliului de administrație al SC SA s-a aprobat ca în anul 2003 salariile medii de bază să fie reașezate în sensul introducerii în salariile de bază a sumei fixe de 700.000 lei/om/lună, reprezentând prevederi ale CCM art. 168 alin. 1 ce se acordau salariaților cu ocazia sărbătorilor religioase.
Ulterior, prin actele adiționale încheiate la contractul colectiv de muncă art. 168 alin. 2 fost modificat, menționându-se că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
2 al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă a fost interpretat de Comisia Paritară a SA în sensul că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, respectiv pârâta și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română, au confirmat faptul că în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
În baza actelor anterior menționate pârâta a susținut că începând cu anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că plata drepturilor pretinse de reclamanți nu putea fi făcută în varianta solicitată, ci numai astfel cum părțile s-au înțeles.
Cu toate că potrivit art. 287 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezi în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, pârâta nu a depus actele solicitate de reclamanți în dovedirea acțiunii, respectiv statele de plată pentru perioadele în litigiu și relații privind procentul creșterilor salariale (altele decât primele de Paști și de C) prin reașezarea salariului de bază în perioada 2004-2007.
Întrucât inserarea într-un contract a unei obligații nu poate fi invocată drept probă a executării acelei obligații, instanța apreciază că pârâta nu a dovedit netemeinicia pretențiilor reclamanților, deoarece mențiunile din contractul colectiv de muncă și actele adiționale și precizările făcute de comisia paritară cu privire la intenția părților de a include drepturile solicitate în salariul de bază nu fac dovada că cele convenite au fost respectate.
Ca urmare, instanța a reținut că reclamanților nu li s-au plătit primele de Paști și de C pretinse.
Pentru considerentele expuse instanța a admis acțiunea și cererea de intervenție formulată de cei doi intervenienți așa cum au fost formulate.
În temeiul art. 161 alin. 4 Codul munciia dispus actualizarea sumelor cuvenite reclamanților cu indicele de inflație la data plății, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
Totodată, potrivit art. 274 Cod procedură civilă în referire la art. 287 Codul muncii pârâta a fost obligată să plătească reclamanților cheltuielile de judecată efectuate și dovedite, respectiv onorariul pentru avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SA B (SC SA B), considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Nu s-a ținut cont de apărarea diferită a care nu a susținut teze includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de bază devine component în structura sa.
Zbaterea apărătorilor de a reliefa prin înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă (adrese ale Direcției Politicii a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse) ce înseamnă în includerea în salariul de bază a primelor, s-a dovedit un exercițiu inutil.
A solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299, 302 indice 2, 304 alin. 1 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat de recurentă, atât pe baza motivelor arătate de acestea, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 168 alin. 1 din CCM încheiat între SC. B și salariați, reprezentați de, înregistrat la mun. B sub nr. 9002/31.10.2003, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Problema ce se pune în discuție este acordarea primelor de Paști și C în perioada 2004-2007.
Astfel, prin art. din actele adiționale nr. 1, 2 3 și 4 la CCM nr. 9002/31.10.2003, s-a prelungit valabilitatea Contractului Colectiv de Muncă înregistrat la B cu nr. 3193/2004 pentru anii 2004 - 2007.
Este adevărat că nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate în perioada menționată însă, în recurs, la solicitarea apărătorului intimatului reclamant, s-au depus la dosar contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2007 în formă reeditată, înscrisuri ce nu aflau la dosarul de fond, fiind aplicabile disp. art. 305.pr. civilă.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003, ci se deduce că vor fi acordate în mod separat, nefiind parte componentă a salariului de bază, așa cum susține recurenta.
De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
În consecință, în cazul recurentei A, modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut și expresia "înanul 2003" și nu "dinanul 2003".
Față de cele arătate, susținerile recurentei sunt nefondate, față de înscrisurile noi depuse în recurs, acțiunea fiind în mod corect admisă de către prima instanță.
În baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ce nefondat recursul declarat de recurenta
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE DE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " SA B, cu sediul social în B, str. G- nr. 11 bis, sector 1 și sediul procesual în B,-, etaj 3,. 7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 706/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel |
Grefier, |
: - /17.02.2009
: 2 ex.//20.02.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
CU OPINIA SEPARATĂ A D- JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
În sensul admiterii recursului și respingerii acțiunii ca nefondată.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Spre deosebire de colegii mei, consider că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată și trebuia respinsă, recursul declarat de societatea pârâtă fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Prin actele adiționale încheiate ulterior, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg, fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota comisiei paritare a SA, semnată inclusiv de reprezentantul salariaților -.
Potrivit art. 977 cod civil "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar intenția acestora este arătată chiar de semnatarii contractului colectiv de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-au primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază.
Judecător,
: - -/17.02.2009
: 2 ex.//20.02.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
