Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1437/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Dosar nr-
- Secția civilă mixtă -
DECIZIA CIVILĂ nr. 1437/R/2008
Ședința publică din 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cigan Dana JUDECĂTOR 2: Popa Aurora
JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de intimata SC SA O prin lichidator judiciar Vest audit O- în contradictoriu cu petentul domiciliat nr. 206 împotriva sentinței civile nr. 390/LM din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurentei intimate prin lichidator, consilier juridic în baza delegației depusă la dosar emisă de recurentă și intimatul petent personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că intimatul a depus la dosar întâmpinare, concluzii și note de ședință alături de un set copii acte, după care:
Se comunică întâmpinarea reprezentantei recurentei intimate.
Părțile, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta recurentei intimate susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive ca neîntemeiată pentru motivele arătate în scris susținute oral.
Intimatul petent solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală potrivit motivelor arătate în întâmpinarea, concluziile și notele de ședință depuse la dosar.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 390/LM din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul domiciliat în, nr. 206, cod poștal -, jud. B în contradictoriu cu pârâta SC SA O prin lichidator judiciar VEST AUDIT cu sediul în O,-, cod poștal -, jud. B și, în consecință:
S-a constatat că pe perioada septembrie 2003 - 30octombrie 2006 reclamantul este îndreptățit la drepturi salariale nete în cuantum de 12.019,68 lei, din care cu suma de 3.119,84 lei reclamantul este înscris pe tabelul de creanță.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului carnetul de muncă cu toate înscrierile la zi, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamantul a fost angajat al unității pârâte cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată începând cu data de 01.02.2002 în funcția de consilier juridic cu fracțiune de norma având un salariu lunar de 4.000.000 ROL.
Prin decizia nr. 2/06.10.2006 începând cu data de 30.10.2006 acestuia s- desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 65 alin. 1 Codul muncii.
Instanța a reținut că, în virtutea principiului înscris în art. 969 cod civil potrivit căruia "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" contractul individual de muncă este obligatoriu pentru cele doua părți ale sale angajator și angajat. Așa fiind, părțile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal încheiat, ci ele trebuie să își execute întocmai obligațiile lor, salariatul să presteze munca, angajatorul să plătească această muncă.
În virtutea obligativității menționate oricare dintre părți, ca titulară a drepturilor dobândite prin contract este îndreptățită să pretindă satisfacerea acestor drepturi. În acest sens art. 8 alin. 1 Codul muncii prevede că "relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe".
Astfel unitatea angajatoare, în speță pârâta, avea obligația in temeiul art. 287 din Codul muncii ca, până la prima zi de înfățișare, să facă dovada că in perioada ulterioară lunii iunie 2004 reclamantul nu a desfășurat activitate în cadrul unității până la desfacerea contractului de muncă in 30.10.2006, așa cum susține în întâmpinarea depusă.
In ce privește cuantumul sumei solicitate a fi constatată ca fiind suma datorată de unitatea angajatoare cu titlu de drepturi salariale restante aferente perioadei septembrie 2003- octombrie 2006, instanța reține că aceasta nu a fost contestată sub aspectul cuantumului, ci doar al temeiniciei acordării ei, pârâta arătând de altfel că reclamantul este înscris pe tabelul de creanță cu suma de 3.119,84 aferenta perioadei septembrie 2003-iunie 2004.
In lumina acestor considerente, întrucât contractul de muncă al reclamantului a subzistat până la data de 30.10.2006, continuând sa își producă efectele pana la aceasta data, pârâta nefăcând dovada contrara, instanța în temeiul art. 154 coroborat cu art. 161 din Codul muncii constată că pe perioada septembrie 2003- octombrie 2006 reclamantul este îndreptățit la drepturi salariale nete în cuantum de 12.019,68 lei din care cu suma de 3.119,84 lei aferenta perioadei septembrie 2003-iunie 2004, reclamantul este înscris pe tabelul de creanță.
Astfel pe perioada sept. 2003- aprilie 2006 (data deschiderii procedurii insolventei impotriva paratei) reclamantul este indreptatit la drepturi salariale nete in suma de 10105,68 lei, contributiile datorate bugetului consolidat fiind de 2592 lei, iar pe perioada mai 2006- octombrie 2006 reclamantul este indreptatit la drepturi salariale nete in suma de 1914 lei, contributiile datorate bugetului consolidat fiind de 486 lei.
Împotriva hotărârii pronunțate societatea intimată reprezentată de lichidator a formulat recurs solicitând modificarea în întregime a acesteia în sensul respingerii acțiunii intimatului.
Criticile societății recurente vizează faptul că tribunalul nu a ținut cont de probele administrate în cauză din care rezultă că ulterior lunii iunie 2004 intimatul nu a mai prestat nici o activitate, faptul ce nu poate fi contestat cel puțin după deschiderea procedurii de lichidare a SC SA, dreptul de administrare al debitoarei fiind ridicat în întregime prin efectul art. 47 alin. 1 din 85/2006.
Mai mult, se reține că instanța de fond s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere care formează obiectul unui alt dosar, format ca urmare a disjungerii dispuse în această cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La 20 ianuarie 2002 contestatorul intimat a încheiat un contract de muncă pe durată nedeterminată cu J de normă cu SC SA, contract înregistrat la ITM conform vizelor evidențiate.
Prin sentința nr. 247/F din 13 aprilie 2006 Tribunalului Bihora dispus deschiderea procedurii prevăzute de 64/1995 privind pe debitoarea SC SA
Petentul a solicitat și obținut prin hotărârea atacată recunoașterea drepturilor salariale pe perioada septembrie 2003 - 30 octombrie 2006, astfel încât nici nu se pune problema unei activități substanțiale ulterioare momentului deschiderii acestei proceduri, acțiunea fiind de altfel formulată la 15 iunie 2006 și trenând pe rolul instanțelor până în acest moment datorită excepțiilor invocate de recurente, excepții care au fost respinse rând pe rând de instanța de recurs ( decizia civilă nr. 711 din 14 iunie 2007 și decizia civilă nr. 255 din 19 februarie 2008 ale Curții de APEL ORADEA ).
Este adevărat că în hotărârea atacată se reține că unitatea angajatoare să facă dovada că reclamantul nu a desfășurat activitate în cadrul unității până la desfacerea contractului de muncă din 30 octombrie 2006, dar acest aspect este irelevant câtă vreme revine angajatorului obligația de a stabili periodic care sunt atribuțiile angajaților și de a urmări executarea acestora, sau de a aplica sancțiunile legale, dacă aceasta se impune.
De altfel, contractul de muncă al contestatorului fost desfăcut prin decizia nr. 2 din 6 octombrie 2006 emisă de SC SA prin lichidator, ori potrivit principiilor aplicabile în materie, în condițiile în care în contractul de muncă plata salariului lunar nu este condiționată de un anumit volum de muncă, acesta trebuie plătit pe toată durata existenței acestui contract.
Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat menținând în întregime ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de intimata SC SA O prin lichidator judiciar Vest Audit O- în contradictoriu cu petentul domiciliat nr. 206 împotriva sentinței civile nr. 390/LM din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.CD
06.11.2008.
Jud fond -
Dact IM/2 ex./06.11.2008.
Președinte:Cigan DanaJudecători:Cigan Dana, Popa Aurora, Galeș Maria
