Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1502/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1502
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Elena Lazăr
JUDECĂTORI: Simona Elena Lazăr, Lucian Crăciunoiu Dan
: - -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, G a, a, G, -, -, -, G, C, -, -, a, -, a, C, -, toți cu domiciliul ales în P,-, județ și intervenientul, domiciliat în P,-,.132,.B,.22, județ P și cu domiciliul ales în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.119 din 19.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei Și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 24 iunie 2009, dând următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, G a, a, G, -, -, -, G, C, -, a, -, a, C, -, și intervenientul în nume propriu au chemat în judecată pe parații, Curtea de Apel P, Ministerul Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligați pârâții să calculeze si sa plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând cu anul 2004 pana la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și în continuare în viitor, actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație începând cu data nașterii acestora până la plata efectiva, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă iar Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să-i aloce fondurile necesare plații reclamantei.
La 08.01.2008 conform art. 114 alin.5 cod pr. civilă, reclamanții au depus cerere de desemnare a unui reprezentant comun in persoana reclamantei .
n motivarea acțiunii, s- susținut că în scopul asigurării eficiente confidențialității informațiilor clasificate au fost emise acte normative menite să confere categoriilor de personal ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații, prin art.3 din Legea nr. 444/2006 privind aprobarea OG nr. 19/2006, prevăzându-se că pentru păstrarea confidențialității cadrele militare in activitate, funcționarii publici, angajații pe baza de contract si personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica si siguranța naționala, beneficiază de un spor lunar de 15 % din salariul de bază.
S-a mai susținut in motivarea acțiunii de către reclamanți că prin disp.art.15 alin.1 din OG nr. 6/2007 s- prevăzut ca sporul de confidențialitate sa se acorde nu numai categoriilor de funcționari publici din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru studierea arhivelor Securității, Ministerului Economiei si Comerțului, prin art.20 al.3 din Legea nr. 656/2002, modificata prin legea nr. 405/2002 acordându-se sporul si unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de prevenire si Combatere Spălării Banilor.
Motivând acțiunea, reclamanții au mai arătat că OG nr. 137/2001 prevede, prin art.30 al.3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15 % personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru asigurarea unui tratament echitabil si similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, ce gestionează informații clasificate conform art.28 din Legea nr. 182/2002.
La data de 20.09.2007 numitul formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care solicitat la rândul său plata sporului de confidențialitate întrucât in perioada supusa judecații a fost judecător in cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI.
In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte.
Ministerul Justiției formulat la data de 24.09.2007 întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii deoarece sporul de confidențialitate se acorda funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului iar categoriile de funcționari publici cuantumurile sporului si condițiile de acordare se stabilesc in limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite cu încadrarea in cheltuielile de personal prevăzute in bugetul aprobat.
Prin aceeași întâmpinare, Ministerul Justiției susținut că potrivit disp.art.21 al.3 din OG nr. 137/2000 persoana care se considera discriminata poate formula in fața instanței de judecata o cerere pentru acordarea de despăgubiri, iar din examinarea OG nr. 137/2000 reiese ca legiuitorul nu avut in vedere modul de reglementare unor relații sociale in lege folosindu-se sintagmele "exercitarea unor drepturi enunțate", "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării in condiții de egalitate drepturilor omului si libertăților fundamentale sau drepturilor recunoscute de lege".
Pârâta Curtea de Apel Ploiești prin întâmpinarea formulată la data de 20.09.2007 a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât legiuitorul a avut in vedere anumite categorii de personal la acordarea acestui spor limitând foarte strict sfera acestui personal și dispunând ca unitățile în care se va acorda sporul de confidențialitate vor fi expres menționate prin acte normative sau cu caracter administrativ.
DGFP formulat întâmpinare, la data de 03.10.2007, prin care invocat excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei si Finanțelor, susținând că acesta nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite intre care figurează si Ministerul Justiției.
Prin sentința civilă nr.119/18.01.2009 Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei si Finanțelor invocată de DGFP P, a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă și pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiată întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plata pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuala pasiva in prezenta cauza in care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând in sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul Muncii, intre salariați si angajator precum si alte persoane juridice sau fizice care au vocație in temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedura civilă.
Pe fondul cauzei tribunalul a arătat că pentru păstrarea confidențialității în legătura cu informațiile clasificate, prin Legea nr. 444/2006, se prevede că se acordă un spor lunar de până la 15 % din salariul de bază funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe baza de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranță națională.
În acest sens și dispozițiile art.15 din OG nr. 6/2007 privind unele masuri pentru reglementarea drepturilor salariale si altor drepturi ale funcționarilor publici prevăd ca sporul de confidențialitate se acorda funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului in cuantum de până la 15 % din salariu, CNSAS, Ministerului Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul.
Menționează instanța de fond că prin dispozițiile art.21 din OG nr. 137/2000 se stabilește ca persoana care se considera discriminata poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri si restabilirea situației anterioare discriminării.
Cum salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiază este reglementata prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal, reclamanții, care îndeplinesc funcția de judecător la Curții de APEL PLOIEȘTI, sunt îndreptățiți la un salariu stabilit potrivit actelor normative precizate la care se adăuga celelalte sporuri: sporul de vechime, sporul de fidelitate precum si sporul de condiții grele.
Cât privește sporul de confidențialitate, tribunalul constată că potrivit Legii nr. 444/2006 acesta se acordă astfel cum restrictiv este prevăzut de art.3, cadrelor militare in activitate, funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract si personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica si siguranța naționala, prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare naționala, ordine publică și siguranță națională.
În opinia instanței de fond, întrucât reclamanții nu fac parte din aceste categorii, rezultă ca nu sunt îndreptățiți li se acorda sporul de confidențialitate, fără se constata exista unei discriminări față de celelalte categorii și, întrucât atribuțiile de serviciu ale personalului din sistemul autorității judecătorești au un conținut diferit de cel al altor categorii profesionale, se poate conchide că nu există situație comparabilă intre categorii profesionale distincte, magistrați, personal auxiliar de specialitate, funcționari publici, demnitari, alți salariați.
Împotriva sentinței civile nr.119/18.01.2008 a Tribunalului Prahova în termen legal, au declarat recurs reclamanții și intervenientul în interes propriu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admiteți calea de atac, să se modifice în tot hotărârea recurată, iar pe fond să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs, recurenții-reclamanții arată că în fapt, prima instanță a fost învestită cu o cerere având ca obiect calcularea și plata sporul de confidențialitate de 15 % începând cu anul 2004 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii și în viitor, actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație și operarea în carnetele de muncă.
Recurenții susțin că demersul lor juridic este fondat pe împrejurarea că prin acte normative este prevăzut un astfel de spor pentru anumite categorii de persoane în scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate, fiind necesar a exista un tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane aflate în respectiva situație.
Mai arată recurenții că în mod greșit instanța de fond le-a respins acțiunea cu motivarea că nu fac parte din categoriile la care se referă respectivele acte normative, dispozițiile OG nr. 137/2000 prevăd ca exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul său privește persoane aflate în situații comparabile, iar atribuțiile de serviciu ale personalului din sistemul autorității judecătorești au un conținut diferit de cel al altor categorii profesionale, această interpretare a tribunalului venind în contradicție cu normele în vigoare, hotărârea pronunțată fiind nelegală.
Astfel, potrivit art. 13 din OUG nr.57/2000, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului, primește lunar un spor de confidențialitate de până la 20% calculat la salariul de bază brut.
De asemenea OG nr. 137/2000, în art.30 alin.3 prevede că pentru păstrării confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului, primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut.
Art. 13 din OG nr. 123/2003 stipulează că, sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15%, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice, pentru care, prin acte normative specifice se prevede acordarea acestui spor.
În acest sens sunt și prev.art.13 din OG nr. 10/2007. Aceste acte normative nu fac referire la informații clasificate reglementate de Legea nr. 182/2002.
Pe de altă parte și recurenților-reclamanți care fac parte din unitățile de justiție, le-a fost impusă prin lege, o obligație profesională imperativă, de confidențialitate prevăzută de art.99 lit.d din Legea nr.303/2004 și art.4 alin.l din Legea nr.302/2004 rap.la art. 15 din Codul deontologic, art.78 alin.l din Legea nr.567/2004 și art.9 din Codul deontologic, art.2 alin.4 și 5 din Legea nr 677/2001 art. 18 lit.c din Legea nr. 108/1999, iar unitățile de justiție fac parte din categoria unităților bugetare.
Această distincție nu-și găsește nicio justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece elementul generator al sporului de confidențialitate este obligația de confidențialitate și nu statutul diferitelor categorii socio-profesionale.
În altă ordine de idei, art. 4 și art. 16 din Constituția României, consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, astfel că este discriminatoriu criteriul de diferențiere a acordării sporului de confidențialitate personalului din unitățile bugetare în raport de categoria socio-profesională, în condițiile existenței unei situații identice, aceea a obligației de confidențialitate.
Sentința a fost criticata pentru neegalitate și netemeinicie și de intervenientul în interes propriu, arătând că instanța de fond a reținut că sporul de confidențialitate se aplica conform art. 3 din Legea 444/2006 cadrelor militare in activitate, funcționarilor publici cu statut special și, întrucât magistrații nu fac parte din aceste categorii, a concluzionat instanța ca ei nu sunt îndreptățiți la primirea sporului de confidențialitate.
Intervenientul învederează că hotărârea tribunalului este greșită întrucât potrivit art. 13 din OUG nr.57/2000, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului, primește lunar un spor de confidențialitate de până la 20% calculat la salariul de bază brut, iar Nr.OG 137/2000, in art. 30 alin. 3 prevede si ea ca pentru păstrarea confidențialității in legătura eu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștința în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului, primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculate la salariul de baza brut.
Pe de alta parte și magistraților, care fac parte din unitățile de justiție, le-a fost impusa prin lege, o obligație profesionala imperativă, de confidențialitate reglementată de art.99 lit.d din legea nr. 303/2004 si art. 4 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 15 din Codul Deontologic, art. 78 alin. L din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul Deontologic, art. 2 alin. 4 si 5 din Legea nr. 677/2001, art. 18 lit. e din Legea nr. 108/1999, iar unitățile de justiție fac parte din categoria unităților bugetare.
Însă doar celorlalte categorii socio-profesionale, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial.
Recurentul susține ca persoane plasate in situații analoge sau comparabile, în speța de față, chiar identic, beneficiază de un tratament preferențial și aceasta distincție nu-si găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă, deoarece elementul generator al sporului de confidențialitate este obligația de confidențialitate și nu statutul diferitelor categorii socio-profesionale.
Recurentul-intervenient precizează că sunt încălcate astfel disp. art. 4 si art. 16 din Constituția României, art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, conform căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plata egală pentru muncă egală. In acest sens sunt și dispozițiile art. 6 alin. 3 din Codul Muncii, în conformitate cu care, pentru munca egală sau de valoare egală, este interzisă orice discriminare, precum și art. 1 alin. 2 lit. I din OG nr. 137/2000, aprobata prin Legea nr.48/2002, modificata prin Legea nr. 27/2004, Legea nr. 324/ 2006, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
La data de 7 mai 2008 intimata pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului exercitat de intervenient, arătând că din analiza art. 3 din OG nr. 19/2006, a art. 15 din OG nr. 6/207 precum și a celorlalte dispoziții pe care recurentul își întemeiază acțiunea rezulta fără putință de tăgadă faptul că legiuitorul a avut în vedere anumite categorii de personal, la acordarea acestui spor, limitând foarte strict sfera acestui personal și dispunând că unitățile în care se va acorda sporul de confidențialitate vor fi expres menționate prin acte normative sau cu caracter administrativ.
Intimata Curtea de APEL PLOIEȘTI susține că nu există o discriminare în sensul art.2 din nr.OG 137/2000 întrucât nu ne aflam în fața unor situații identice unde ar exista tratament diferit pentru persoane diferite.
Intimatul-parat Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la recursul formulat solicitând să se constate că recursul este nefondat și să se mențină hotărârea tribunalului ca fiind temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării se arată că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Susține intimatul că din examinarea cuprinsului Ordonanței Guvernului nr.137/2000 rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative. În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Se mai precizează că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată, întrucât ar fi însemnat o adăugare la lege, ceea ce nu poate fi permis, având în vedere atribuțiile, competentele conferite de Legea fundamentala celor trei puteri în actualul stat de drept.
Totodată, se arată că dreptul la sporul de confidențialitate pentru judecători nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin niciun act normativ
în vigoare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor si lucrărilor dosarului, precum si a textelor de lege incidente in cauza, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit dispozițiilor art. 304 1.pr.civ. Curtea constata ca recursul formulat este fondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune in continuare:
Reclamanții au calitatea de magistrați în cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI, iar prin cererea de chemare in judecată au solicitat obligarea pârâților să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu anul 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și în continuare.
Prin acțiunea de față, reclamanții au mai solicitat calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pe perioada indicată, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la executarea hotărârii, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Curtea reține că prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 decembrie 2008 în dosarul nr. 27/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din codul deontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate prin norme de drept, devin, de regula, raporturi juridice de muncă.
În această categorie intră raporturile de muncă (de serviciu) ale funcționarilor publici civili sau militari, ale soldaților și gradaților, ale persoanelor care dețin demnități publice, ale magistraților și magistraților-asistenți, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, ale membrilor cooperatori și raporturile juridice de muncă născute în baza încheierii contractului individual de muncă.
Magistrații constituie o categorie specială de personal care își desfășoară activitatea in temeiul unui raport de munca sui generis.
Este un raport juridic care are la baza un acord de voință, un contract nenumit, de drept public, încheiat cu însuși statul, reprezentat de Președintele României și de Consiliul Superior al Magistraturii.
Ulterior numirii, părți în raporturile de muncă ale magistraților sunt, în puterea legii, ca exponenți ai puterii judecătorești ai statului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe și parchete de pe lângă acestea.
Atribuțiile persoanelor juridice respective sunt exclusiv de natura funcțională, operatorie.
atribuții clasice ale angajatorului, chiar esențiale, sunt exercitate de către Președintele României și Consiliul Superior al Magistraturii, deci de alte autorități decât persoanele juridice, parte în raporturile de muncă ale magistraților.
Drepturile și obligațiile acestor categorii de personal sunt reglementate de Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare și Legea nr.304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Ceea ce este comun magistraților, magistraților-asistenți și personalului auxiliar de specialitate, în ceea ce privește problema pusă în discuție de recursul în interesul legii, este faptul ca atât atribuțiile și responsabilitățile fiecărui post, condițiile de muncă, cât și cuantumul indemnizațiilor/salariilor nu pot fi negociate în mod individual deoarece ele sunt stabilite de lege sau de regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.
Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, dispune în art. 39 alin. (2) lit. f) că salariatului îi revine obligația de a respecta secretul de serviciu.
La rândul ei, Legea nr. 182/2002 stabilește la art. 36 alin. (3) că persoana care urmează să desfășoare o activitate sau să fie încadrată la un loc de muncă ce presupune accesul la informații clasificate trebuie să prezinte conducătorului unității un angajament scris de păstrare a secretului de stat sau de serviciu. Textul legal reglementează doua ipoteze privind acest angajament, și anume: la încadrarea în muncă (la încheierea contractului individual de muncă sau la nașterea raportului de serviciu) ori la trecerea într-o altă muncă în cadrul aceleiași unități (la același angajator).
Potrivit art. 16 alin. 1 din Codul deontologic al magistraților, magistrații au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinara potrivit art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Nu există justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, în cazul în care doi salariați, care nu se găsesc în situații identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii, dar care amândoi lucrează - cu titlu de exemplu - în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei sa primească sporul corespunzător, iar cel de al doilea să nu îl primească pentru motivul că legea sau ordonanța în baza căruia este retribuit acest din urmă salaria nu prevede acordarea acestui spor.
Ca atare, magistrații, magistrații-asistenți si personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3.pr.civ. deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 304, 3041și 312 pr.civ. Curtea urmează să admită recursurile formulate, să modifice în parte sentința recurată și să oblige pârtii Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, în favoarea reclamanților și a intervenientului, începând cu luna septembrie 2004 la zi și până la încetarea discriminării, în continuare.
De asemenea va obliga pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale recurenților.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate reclamanții, G a, a, G, -, -, -, G, C, -, -, a, -, a, C, -, toți cu domiciliul ales în P,-, județ și intervenientul, domiciliat în P,-,.132,.B,.22, județ P și cu domiciliul ales în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.119 din 19.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei Și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3 și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul ca admite acțiunea.
Obliga pârtii Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, în favoarea reclamanților și a intervenientului, începând cu luna septembrie 2004 la zi și până la încetarea discriminării, în continuare.
Obligă pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale recurenților.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATORI,
- - - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
3 ex. - 4.08.2009
judecători fond -, R
Tribunalul Prahova
Dosar fond 5568/105/2007
Președinte:Simona Elena LazărJudecători:Simona Elena Lazăr, Lucian Crăciunoiu Dan
