Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 155
Ședința publică de la 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de u împotriva sentinței civile nr. 1526 din 4.12.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimată fiind Școala cu clasele I - VIII de.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul u, lipsă fiind reprezentantul intimatei Școala cu clasele I - VIII de.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Recurentul u arată că nu are de formulat alte cereri. Interpelat fiind de instanță precizează că a mai avut un litigiu pe rolul instanței pentru sporul de vechime și plata concediului de odihnă, litigiu care a făcut obiectul dosarului nr-.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul u solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe deoarece aceasta nu are temei legal. Arată că instanța de fond a apreciat ilegal deoarece orele plătite peste Ja de normă sunt ore suplimentare. Precizează că art. 109 prevede că durata programului de lucru este de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână, dar legea specială spune că norma de predare în învățământul preuniversitar este de 18 ore pe săptămână. Încadrarea sub 18 ore pe săptămână reprezintă încadrare fracțională. Mai arată că pentru cele 4 ore nu primește nici un spor și că art.136 și 144 alin.2 din Legea 128 nu prezintă punctul de vedere la cumulul de funcții. Consideră că instanța nu a analizat falsul din decizia de încadrare. Indică faptul că instanța se prevalează de art.50 alin.1și 2 din ordinul ministrului educației, act normativ care este inferior legii organice. Mai precizează că în anul 2005 avea peste 10 ani vechime ca preot și avea drepturi la sporuri.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui cu nr. 2671/89/12.09.2008, reclamantul uas olicitat obligarea pârâtei Școala cu clasele I-VIII i de la salarizarea sa în regim de cumul de funcții pentru cele 13 ore efectuate săptămânal, acordarea sporului de mediu lunar, acordarea sporului de stabilitate, acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică, reactualizarea celui de-al 13-lea salariu și actualizarea acestor sume cu rata inflației.
În motivare acțiunii, reclamantul a arătat că a fost profesor de religie la școala pârâtă timp de 7 ani și că, în cursul anilor școlari 2005-2006 și 2006-2007 predat prin cumul de funcție timp de 13 ore săptămânal, fiind plătit fără a avea încheiat contract individual de muncă, însă încadrarea trebuia făcuta pentru cele 13 ore, deoarece o catedră întreagă are 18 ore săptămânal și numai peste aceste ore se pot calcula pore suplimentare.
A mai arătat reclamantul că, prin decizia nr. 333 din 27 mai 2008 Curții de Apel Iași, a câștigat sporul de vechime pentru perioada 1.09.2005-31.08.2007 și că nu a primit sporul de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 3% din salariul de bază și nici sporul de stabilitate în cuantum de 15% din salariul de bază.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că la încadrarea reclamantului s-a avut în vedere dispoziția V nr. 348/14.09.2006, care prevedea o J de normă plus 4 ore suplimentare. Reclamantul nu are contract individual de muncă deoarece a refuzat semnarea lui, iar sporul de stabilitate și cel neuropsihic sunt incluse în salariul de bază.
Ambele părți au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1526 din 4 decembrie 2008, Tribunalul Vasluia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Școala cu clasele I-VIII de, care a fost obligată să acorde sporul de mediu rural pentru anii școlari 2005-2006 și 2006-2007, să recalculeze cel de-al 13-lea salariu în conformitate cu dispozițiile deciziei nr. 333/2008 a Curții de Apel Iași și să reactualizeze sumele acordate prin sentință.
A respins capătul de cerere cu privire la salarizarea reclamantului în regim de cumul de funcții pentru toate cele 13 ore săptămânale pentru anii școlari 2005-2006 și 2006-2007, capătul de cerere cu privire la acordarea sporului de stabilitate și capătul de cerere cu privire la acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din documentele depuse la dosar, rezultă fără echivoc că reclamantul a avut funcția de profesor de religie la pârâtă în anii școlari 2005-2006 și 2006-2007 și că a fost salarizat pentru 9 ore reprezentând J de normă didactică plus 4 ore suplimentare, care au fost acoperite prin plata cu ora.
Raportat la dispozițiile art. 136 coroborate cu dispozițiile art. 44 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 și decizia de încadrare a V nr. 348/14.09.2006, instanța a apreciat că pârâta a aplicat corect dispozițiile legale și a procedat la salarizarea reclamantului de 9 ore ca J de normă adăugând 4 ore suplimentare, drept pentru care pretențiile reclamantului cu privire la acest capăt de cerere vor fi respinse. Reclamantul este în drept a fi salarizat în regim de cumul de funcții, dar numai între contractul individual de muncă cu normă întreagă pentru funcția de bază, respectiv cea de preot, și contractul individual de muncă prezumat a fi încheiat cu timp parțial, respectiv de normă, plata celor 4 ore ce depășesc Ja de normă, tocmai datorită faptului că nu pot fi normate într-un post didactic, realizându-se în sistem de plată cu ora, conform prevederilor din Legea nr. 128/1997 și Ordinului nr. 3541/2006 (art. 12). Cum reclamantul nu a cerut recunoașterea unui asemenea cumul de funcții, instanța nu l-a putut acorda.
Reclamantul a desfășurat activitate în mediul rural, în comuna i de, dar nu i-a fost acordat sporul pentru mediul rural, conform dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 128/1997 coroborate cu dispozițiile HG nr. 167/2002, în cuantum de 5% din salariul de bază, drept pentru care se va admite acest capăt de cerere.
Instanța a mai apreciat că cererea reclamantului privind acordarea sporului de stabilitate în procent de 15% din salariul de bază, de care beneficiază personalul didactic cu o vechime neîntreruptă în învățământ de peste 10 ani, conform dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, este neîntemeiată, deoarece, așa cum recunoaște și reclamantul, a predat la școala pârâtă 7 ani și are o vechime ca preot de peste 10 ani, iar sporul de stabilitate nu se acordă pentru vechime recunoscută în învățământ personalului didactic care provine din alte sectoare de activitate, ci doar pentru vechime efectivă, neîntreruptă ca și cadru didactic, drept pentru care acest capăt de cerere va fi respins.
Cu privire la sporul de suprasolicitare neuropsihică, s-a constatat din statele de plată că acest spor i-a fost acordat reclamantului, urmând să fie respins și acest capăt de cerere.
În ce privește solicitarea reclamantului de recalculare a celui de-al 13-lea salariu conform deciziei nr. 333 Curții de Apel Iași, s-a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 1 din HG nr. 281/1993, premiul anual acordat bugetarilor este un salariu mediu de bază realizat în anul pentru care se face plata și având în vedere că prin decizia amintită s-au acordat reclamantului drepturi salariale sub forma sporului de vechime, drepturi care sunt incluse în salariul de bază, acest salariu trebuie recalculat, drept pentru care se va admite acest capăt de cerere.
A fost admis și capătul de cerere cu privire la reactualizarea sumelor acordate, având în vedere că salariatul este îndreptățit la aceste sume.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că motivațiile instanței sunt netemeinice, nelegale, iar concluzia ilogică. Art. 136 și art. 44 din Legea nr. 128/1997 nu exprimă nici un punct de vedere care să susțină motivația instanței pe tema cumulului de funcții sau a orelor suplimentare. Decizia de încadrare a V, pe care se întemeiază concluziile instanței, este falsificată, iar instanța nu amintește de copia acestei decizii, autentificată de directorul școlii, aflată la fila 89 dosar. Citând dispozițiile art. 117 Codul muncii, recurentul susține că se încadrează cu cele 13 ore la cumul de funcție cu timp limitat de lucru.
Cu privire la sporul de stabilitate, art. 50 alin. 1 definește tranșele de vechime suplimentare din învățământ, iar Ordinul 1350/2007 nu se poate opune prevederilor art. 135 alin. 1 din Legea nr. 128/1997. Conform art. 139 alin. 1, vechimea ca preot i se recunoaște ca vechime în învățământ în vederea stabilirii sporului de stabilitate care este un drept salarial.
Mai susține recurentul, citând dispozițiile art. 50 alin. 13 din Legea nr. 128/1997, că, având 13 ani vechime recunoscută în învățământ, ar fi trebuit ca acest spor de 3% din salariul de bază să fie dat pentru 4 tranșe de vechime.
Concluzionează recurentul că instanța folosește de 3 ori articole de lege care nu nimic în comun cu subiectul litigiului și opune legilor organice, acte normative inferioare.
Intimata Școala cu clasele I-VIII de nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 16 alin. 4 din Legea nr. 128/1997, în învățământul preuniversitar, orele rămase neocupate se atribuie de către directorul școlii, prin cumul sau plata cu ora, personalului didactic titular, personalului asociat sau cadrelor didactice pensionate.
Potrivit art. 10 din Ordinul nr. 3541/2006 al Ministerului Educației și Cercetării, cumulul de funcții pentru activitatea didactică se poate efectua de personalul didactic și de specialiștii din alte domenii de activitate pe posturi didactice vacante, temporar vacante sau rezervate în aceeași unitate de învățământ sau în unități de învățământ diferite, pe o durată de cel mult 10 luni din anul de învățământ.
În același sens, art. 10 din Ordinul nr. 3541/2007 al Ministerului Educației, Cercetării și T prevede că posturile didactice rămase vacante, rezervate sau temporar vacante pot fi ocupate prin cumul, cu contract individual de muncă cu normă întreagă sau contract individual de muncă cu timp parțial, pe durată determinată, în conformitate cu prevederile art. 101 și 1011Codul muncii, de către personalul didactic existent, încadrat cu normă maximă, de către cadrele didactice pensionate, precum și de specialiști din alte sectoare de activitate. de funcții pentru activitatea didactică se poate efectua în aceeași unitate de învățământ sau în unități de învățământ diferite, pe o durată de cel mult 10 luni din anul de învățământ.
Față de aceste prevederi legale, care reglementează cumulul de funcții în învățământul preuniversitar, se constată că dispozițiile art. 136 din Legea nr. 128/1997, care privesc predarea la disciplina "" și dispozițiile art. 44 alin. 3 din același act normativ, care privesc orele de limbi străine, ambele reținute de prima instanță, nu sunt aplicabile în cauză.
Recurentul a susținut, prin acțiunea introductivă, că a funcționat ca profesor de religie la intimată timp de 7 ani, prin cumul de funcții. Din probatoriul administrat în cauză, respectiv copia carnetului de muncă, copiile statelor de plată și ale statelor de funcții, rezultă că recurentul, preot paroh, a funcționat la intimată, prin cumul, în anii școlari 2005-2006 și 2006-2007. Așadar, cumulul de funcții nu rezultă numai din decizia de încadrare nr. 348 din 14.09.2006 a V, ci și din aceste înscrisuri aflate în copie la dosarul de fond.
Recurentul susține că prima instanță și-a întemeiat concluziile și a motivat hotărârea pe copia "falsificată" a acestei decizii, în care se menționează "9+4 ore" nu pe copia "autentificată" de directorul școlii, aflată la fila 89 dosar, care nu conține această mențiune.
Curtea constată că, în condițiile în care nu a fost depusă la dosarul cauzei sau la grefa instanței decizia în original, iar la dosar sunt depuse două copii, ambele "conform cu originalul", semnate de directorul intimatei, pe copia aflată la fila 32 fiind aplicată și ștampila intimatei, în mod corect prima instanță s-a întemeiat pe această ultimă copie, care se coroborează cu celelalte înscrisuri menționate anterior, și a reținut că recurentul a fost încadrat cu 1/2 normă didactică, respectiv 9 ore, urmând ca pentru ceea ce depășește această fracțiune de normă, respectiv 4 ore, să fie plătit cu ora.
Și dispozițiile art. 101 și 1011Codul muncii reglementează posibilitatea angajatorului de a încadra salariați cu fracțiune de normă, prin contracte individuale de muncă cu timp parțial. Deși nu s-a încheiat în formă scrisă, fiind încălcate prevederile art. 1011alin. 2 Codul muncii, recurentul a fost în cei doi ani școlari salariatul intimatei, cu contract individual de muncă cu timp parțial, reprezentând o fracțiune de normă didactică de .
Pentru cele 4 ore în plus, peste această fracțiune de normă, recurentul nu a fost plătit nelegal, în regim de ore suplimentare, așa cum susține, ci în sistem de plată cu ora, reglementat de art. 16 alin. 4 din Legea nr. 128/1997. Prin urmare, dispozițiile art. 117 și art. 109 Codul muncii, de asemenea invocate de recurent, nu sunt aplicabile în cauză. Aceasta întrucât doar munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară. Cele 4 ore în plus săptămânal nu sunt în afara normei didactice de predare normale, care este de 18 ore, așa încât nu puteau fi considerate ore suplimentare de către intimată.
Cu privire la sporul de stabilitate, se constată, într-adevăr, că acesta nu este reglementat de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1999, cum eronat a reținut prima instanță, ci de art. 50 alin. 11 din acest act normativ, care prevede că personalul didactic cu o vechime neîntreruptă în învățământ de peste 10 ani beneficiază de un spor de stabilitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
În ceea ce privește noțiunea de "vechime în muncă ca vechime recunoscută în învățământ", definită de art. 139 alin. 1 din Legea nr. 128/1999 și avută în vedere la stabilirea drepturilor salariale ale personalului didactic, potrivit art. 49 alin. 1 lit. e din Legea nr. 128/1999, aceasta nu se confundă cu noțiunea de "vechime neîntreruptă în învățământ de peste 10 ani", la care face trimitere art. 50 alin. 11 din Legea nr. 128/1999. Statutul personalului didactic nu definește această noțiune, așa încât nu se poate reține nici o contradicție între prevederile acestui act normativ și cele din art. 3 alin. 2 din Ordinul nr. 1350/2007, conform cărora, prin vechime neîntreruptă în învățământ de peste 10 ani, se înțelege activitatea realizată atât în calitate de personal didactic de predare, personal didactic de conducere, îndrumare și control, cat și în calitate de personal didactic auxiliar, cu contract de munca într-o unitate/instituție de învățământ/ inspectorat școlar. Se considera vechime neîntreruptă și perioadele în care personalul didactic a avut catedra rezervată în învățământ.
Or, recurentul nu a dovedit că a efectuat timp de 10 ani, neîntrerupt, o atare activitate. Mai mult, art. 3 alin. 3 din Ordinul nr. 1350/2007 prevede expres că sporul de stabilitate nu se acordă pentru vechime recunoscută în învățământ personalului didactic care provine din alte sectoare de activitate.
Neîntemeiate sunt și susținerile recurentului privind sporul de suprasolicitare neuropsihică, reglementat de art. 50 alin. 13 din Legea nr. 128/1997. Menționarea distinctă, în statele de plată, a sporului de 3% numai pentru perioada septembrie-decembrie 2005, este justificată prin prisma dispozițiilor art. 3 alin. 1 din OG nr. 4/2006 și art. 3 alin. 1 din OG nr. 11/2007. Potrivit acestor dispoziții legale, sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, stabilit în conformitate cu prevederile <LLNK 11997 128 10 202 50 41>art. 50 alin. 13 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul didactic de predare încadrat pe funcțiile prevăzute în anexele nr. 1.1, 1.2 și 2, este cuprins în coeficienții de multiplicare, corespunzător tuturor tranșelor de vechime recunoscute în învățământ. Așadar, începând cu data de 1.01.2006, sporul pentru suprasolicitare neuropsihică este cuprins în coeficienții de multiplicare și nu se mai acordă distinct, fiind neîntemeiată cererea recurentului de calculare și plată a acestui spor.
Cu privire la cele 4 tranșe de vechime la care recurentul pretinde că ar fi avut dreptul, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. 1 din Legea nr. 128/1999, se constată că prima instanța nu a fost investită și nu a examinat salarizarea recurentului în raport de vechimea recunoscută în învățământ.
În consecință, față de considerentele expuse, care se substituie parțial considerentelor primei instanțe, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1526 din 4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
16.03.2009
Tribunalul Vaslui:
- -
- -
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
09 Martie 2009
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
