Drepturi bănești. Jurisprudență. Sentința 16/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 16
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu Aneta
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen, că s-au depus la dosar un punct de vedere de către pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și un exemplar al încheierii prin care s-a admis cererea de abținere formulată de către judecătorul și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă,constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra conflictului de muncă de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr.479/45/25.06.2008, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea primilor 3 pârâți la plata actualizată a sporului de confidențialitate de 15% începând cu 1.06.2005 și până la înlăturarea discriminării, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților sumelor cerute prin acțiune.
S-a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art.26 din OG137/2000, citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert în discriminare.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, în perioada de referință, au îndeplinit funcția de judecător la Tribunalul Iași, respectiv la Curtea de APEL IAȘI.
În jurisprudența, cauza Von Kamann Nord - 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din actele normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Tot statuează, în cauza indicată anterior, că astfel de discriminări ce își au originea în dispoziții de natură legislativă pot fi puse în evidență pe baza unor analize pur juridice. O consecință juridică perceptibilă, se arată tot în jurisprudența internațională, este de ajuns pentru a face să poată fi apreciat asupra respectării acestui principiu. Nu în ultimul rând trebuie avută în vedere și argumentarea în cauza Jekins 96/80 și anume, că ceea ce trebuie urmărit este impactul discriminatoriu al măsurii ce afectează victima (prin normele legale ce o supun la un tratament diferit).
Se mai invocă și cazul 127/92, în care Curtea Europeană de Justiție relevă faptul că reclamantul trebuie să evidențieze doar elementele de fapt, care, combinate duc la concluzia că există un aparent tratament inegal. Că trebuie să se facă o comparație între situația reclamantului și cea a unei persoane similare, în fapt sau în teorie.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (cauza Marks contra Belgiei).
Jurisprudența CEDO și doctrina au statuat că pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții, acestea fiind întrunite în cauză:
- Existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință (existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile).
În cazul de față, tratamentul diferențiat aplicat reclamantelor constă în deosebirea ce s-a realizat între magistrații ce gestionează informațiile prevăzute de lege și care nu beneficiază de sporul de confidențialitate, și persoanele indicate de legiuitor prin OUG 19/2006 (art.3 al.1) aprobată prin Legea 444/2000), OG 67/2007 (art.15) și Legea 656/2002 (art.20 al.3), ce gestionează același tip de informații și care beneficiază de acordarea sporului.
- Existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 republicată.
În cazul de față, criteriul ce a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat poate fi considerat categoria profesională.
- Tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
Prin această măsură - consideră reclamantele - sunt încălcate prevederile art.6 alin.2 din Codul muncii ce consacră principiul egalității în materia raporturilor juridice de muncă. Deși au aceeași obligație legală de păstrare a confidențialității informațiilor cu care intră în contact prin natura funcției deținută, sunt nejustificat excluse de la acordarea dreptului corelativ de care beneficiază celelalte categorii profesionale.
- Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Ministerul Justiției nu justifică obiectiv discriminarea creată, în sensul art.27 al.4 din OG 137/2000. În plus, orice ingerință în exercitarea dreptului trebuie să răspundă criteriului de proporționalitate, astfel încât trebuie păstrat un echilibru just între cerințele interesului general de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului, printre acestea numărându-se și dreptul la încasarea sporului de confidențialitate de care beneficiază tot personalul bugetar ce gestionează informațiile descrise în actele normative invocate, inclusiv magistrații militari. Echilibrul ce trebuie păstrat va fi distrus dacă persoana în cauză suportă o sarcină specială și exorbitantă, altfel spus, dacă reclamantele, deși au impusă aceeași obligație de confidențialitate, nu primesc și dreptul material corespunzător.
Ca atare, solicită admiterea acțiunii formulate.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, după termenul de soluționare în fond a cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel reține că acțiunea reclamantelor este nefondată.
Pentru a ne afla în domeniul de aplicare a art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, deosebirea, excluderea, restricția trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art.2 alin.1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Raportat la art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Din analiza dispozițiilor legale ce reglementează activitatea categoriilor de personal față de care reclamantele se consideră discriminate, se constată că sporul de confidențialitate este acordat prin acte normative speciale, prin prisma atribuțiilor deosebite pe care aceste categorii de persoane le exercită, ce implică protecția informațiilor clasificate, astfel cum sunt reglementate de Legea nr.182/2002.
Categoria magistraților nu se află, în speță, pe poziție comparabilă cu categoria persoanelor indicate în actele normative menționate.
Astfel, din perspectiva OG19/2006 (aprobată prin Legea 444/2006), magistrații militari primesc sporul de confidențialitate în calitatea lor de militari activi, iar nu de magistrați. De asemenea, trebuie relevat că sunt beneficiari ai acestui spor doar persoanele indicate de această ordonanță care gestionează informații clasificate, în funcție de certificatul/avizul deținut. Mai mult, potrivit art. 3 alin. 3 categoriile de persoane, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului apărării sau conducătorului unității.
Elementele menționate de reclamante spre comparare conduc astfel la situații distincte și anume la activități diferite ale categoriilor de persoane invocate.
Din perspectiva art.20 al.3 din Legea 656/2002, invocat de asemenea de reclamante, persoanele care, potrivit legii, gestionează informații clasificate, beneficiază de un spor de 15%. Prin urmare, acest spor se acordă tuturor persoanelor ce desfășoară activități ce presupun gestionarea de informații clasificate astfel cum acestea sunt denumite de lege. Coroborând dispozițiile Legii 656/2002 cu ale Legii 182/2002, Curtea reține că acest spor se acordă persoanelor care operează cu informații clasificate și dețin certificat/aviz de securitate.
Curtea constată că nici din perspectiva dispozițiilor art.15 al.1 din OG6/2007 nu există tratament discriminatoriu.
Sporul de confidențialitate prevăzut de art.15 al.1 din OG6/2007 combinat cu art.45 din OG188/1999 nu este acordat în mod absolut tuturor funcționarilor publici prevăzuți de acest text, ci legiuitorul lasă la latitudinea ordonatorului principal de credite dreptul de a determina categoriile de funcționari, cuantumurile sporurilor de confidențialitate și condițiile de acordare.
Prin urmare, câtă vreme legiuitorul a prevăzut și pentru această categorie profesională diferențieri în privința acordării sporului de confidențialitate (păstrarea secretului de stat, secretului de serviciu și faptelor, informațiilor și documentelor de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice) nu se poate reține existența discriminării creată de legiuitor.
Ca atare, doar personalul care operează cu informații clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ beneficiază de sporul de confidențialitate.
Acest spor este acordat, în consecință, unor categorii profesionale distincte, cu statut special, expres prevăzute de legiuitor, statut care derivă din însăși natura activităților desfășurate.
legale invocate de către reclamanți ce prevăd acordarea sporului de confidențialitate anumitor categorii profesionale sunt circumscrise unor condiții care ating un grad de justificare obiectivă și rezonabilă, date de operarea cu informații clasificate.
Pentru considerentele expuse anterior, nu se poate reține întrunirea elementului de analogie sau de comparabilitate între categoriile de persoane care sunt invocate în prezenta acțiune și reclamanții-recurenți.
Se mai reține că, prin deciziile Curții Constituționale, s-a statuat că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, atât în doctrină, cât și în jurisprudența constituțională s-a statuat în mod constant că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, ci presupune instituirea unui tratament egal în situații care nu sunt diferite. De aceea, nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise soluții legislative diferite pentru situații diferite.
Curtea Constituțională a mai reținut că instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privința drepturilor și obligațiilor unor categorii de cetățeni care se află în situații diferite, nu este contrară art.16 alin.1 din Constituție.
De altfel și prin Hotărârile nr. 232, 318, 437 din 2007 ce au rezolvat petiții vizând discriminarea creată prin acordarea sporului de confidențialitate admisă anumitor categorii de personal, Colegiul Director al s-a pronunțat în sensul că, în raport cu definiția discriminării, nu se poate reține întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament de deosebire, restricții, preferințe, între persoane care se află în situații comparabile și care sunt tratate în mod diferit datorită unuia din criteriile prevăzute de lege și care are ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pentru toate considerentele expuse, instanța va respinge ca nefondată acțiunea reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele și, cu domiciliul ales la Curtea de APEL IAȘI, str. - nr.25, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în I, str. - nr.25, Tribunalul Iași, cu sediul în I, str. - nr.25 și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Asist.Jud. Asist.Jud.
Grefier,
Red.
Tehnored.
11.09.2008- 2 ex.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu Aneta
