Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 169/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 169
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții intimați, și și de intimații recurenți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -prin DGFP I și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - ȘI PENTRU DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE, împotriva sentinței civile nr. 1290 din 04 07 2007 Tribunalului Iași, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru intimații recurenți Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare, lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, recurenții intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere de renunțare la judecata recursului.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia acestea sunt declarate în termen și motivate.
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul reprezentantului intimatului recurent Ministerul Apărării Naționale și pentru Direcția Instanțelor Militare.
Consilier jr. solicită ca instanța să ia act de renunțarea la judecata recursului formulată de recurenții intimați.
In ce privește recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1290/4 iulie 2007 Tribunalul Iași respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
Respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de acesta.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și, cu domiciliul ales în I,-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, cu sediul în B, str. - 3-5, sector 5, Direcția Instanțelor Militare ( - B), cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 1.
Obligă pârâții, în solidar, să plătească fiecărui reclamant diferențele de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.01.2003-30.04.2004 și cu sporul de 40%o din aceeași indemnizație pentru perioada 01.05.2004 -31.03.2006.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Acțiunea reclamanților are ca obiect plata unor sporuri salariale ca modalitate de reparare a unui prejudiciu generat de existența unor dispoziții cu caracter discriminatoriu, iar nu contestație împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, astfel încât litigiu este de competența tribunalului, potrivit disp. art. 2 pct. l lit. c Cod procedură civilă, raportat la art. 21, 281 și 283 alin. 3 lit. c Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art. 42 din Legea nr. 177/2002 și procedura specială prevăzută de această normă.
Despăgubirea pretinsă vizează o perioadă ce debutează cu 1.01.2003, iar acțiunea este înregistrată la data de 20.12.2005, înăuntrul termenului general de prescripție de trei ani prevăzut de dreptul comun în materie, termenul de 5 zile de la comunicare invocat în întâmpinare fiind afectat unei proceduri speciale, care nu se aplică în cauză, cum s-a arătat.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, se reține, mai întâi, că această parte nu a fost chemată în judecată în calitate de ordonator de credite, ci pentru a sigura, în limitele atribuțiilor sale, resursele necesare plății drepturilor pretinse. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel față de care se poate realiza interesul de care se prevalează reclamantul.
Instanțele judecătorești sunt instituții publice, iar elaborarea proiectelor de legi bugetare și de rectificare bugetară sunt atribuții ce revin acestui pârât, potrivit legii (art. 3 HG1574/2003), astfel încât are calitatea de a sta în proces.
Asupra fondului, instanța reține că reclamanții au funcția de judecători în cadrul Tribunalului Militar Iași, solicită obligarea pârâților Ministerul Apărării Naționale, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor) la plata drepturilor salariale de 30% și 40% din indemnizația de încadrarea brută lunară pentru perioada 1.01.2003-30.04.2004 respectiv începând cu data de 1.05.2004 și dovedesc că nu au beneficiat de aceste drepturi.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.4 din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționare în cadrul Ministerului Publica D. procurorii și judecătorii care participă la judecarea cauzelor în care urmărirea penală a fost efectuată de procurori din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procurorii și judecătorii care participă la judecarea cauzelor în care urmărirea penală a fost efectuată de procurori din cadrul beneficiază de un spor de 40/% la indemnizația de încadrare brută lunară, iar în baza art. 7 din aceeași lege, sporurile prevăzute la alin.4 se acordă începând cu data de 1.01.2005.
Aceste texte de lege sunt în contradicție cu principiul egalității în fața legii consacrat de dispozițiile art. 16 alin. l și 2 din Constituția României care prevăd că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Potrivit art. 1 alin.2 lit. i din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că exercitarea drepturilor enunțate de text privește persoane aflate în situații comparabile.
Dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 prevăd că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alineatul 1, față de alte persoane. In acest sens, prin decizia 20 din 2.02.2000 a Curții Constituționale, în considerente, s-a reținut, invocându-se jurisprudența îndelungată a Curții Europene a Drepturilor Omului că "în aplicarea art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
De asemenea, făcându-se aplicarea unui principiu fundamental prevăzut de importante acorduri și convenții internaționale, anume cel al nediscriminării, trebuie asigurată egalitatea între cetățeni și excluse privilegiile și discriminarea în ceea ce privește concretizarea unor drepturi fundamentale, economico - sociale.
Noul Cod al muncii enumera (art. 5) ca principiu fundamental al dreptului muncii, principiu egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, interzicând orice discriminare față de un salariat, fie ea discriminare directă (în care se includ actele și faptele de deosebire, excludere, restricție sau preferință care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii), orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă. Potrivit dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că prevederile art. 24 alin. 4 din Legea nr. 508/2004 introduc o discriminare care nu are la bază un criteriu obiectiv între judecătorii care participă la judecarea cauzelor cu infracțiuni de corupție sau în care urmărirea penală a fost efectuată de procurorii din cadrul și ceilalți judecători, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României.
Diferențierea salarială de 40% este nejustificată deoarece, deși scopul urmărit este legitim, metoda de atingere a acestui scop nu este cea mai corectă, având în vedere faptul că incoruptibilitatea trebuie asigurată pentru toți magistrații, la toate nivelurile de judecată și în toate dosarele. Acordarea sporului menționat doar pentru anumite categorii de judecători nu poate duce la asigurarea incoruptibilității magistraților și la asigurarea respectării principiilor statului de drept.
Articolul 21 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că în toate cazurile de discriminare menționate de ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Având în vedere aceste prevederi legale, în speța dedusă judecății, instanța reține că pentru o justă și integrală despăgubire, plata drepturilor salariale solicitate reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului cauzat reclamanților prin dispoziții discriminatorii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, precum și pârâții Ministerul Apărării și Ministerul Economiei și Finanțelor.
1. Recurenții reclamanți, și au comunicat instanței cerere de renunțare la judecata recursului (filele 13 - 14 dosar recurs).
Prin urmare, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă va lua act de renunțarea la judecata recursului.
2. Ministerul Apărării, prin reprezentant legal, consideră sentința nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul - pârât că reclamanții nu au dovedit că au prestat acea muncă care să le dea dreptul la plată egală cu magistrații care au desfășurat activități din cele enumerate în Legea nr. 508/2004, principiul egalității de tratament cuprins în art. 5 din Codul muncii nu a fost încălcat, ci aplicat conform voinței legiuitorului.
Mai motivează recurentul că diferența de tratament în ceea ce privește acordarea sporurilor în cauză are o justificare obiectivă și rezonabilă.
3. Ministerul Economiei și Finanțelor consideră sentința nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în acțiune, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fonduri pentru efectuarea plăților pretinse.
Mai motivează că raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturile salariale.
1. Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este nefondat.
Potrivit art. 49 din Legea 500/2002 (ce abrogă art. 80 din Legea nr. 72/1996) creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și /sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Reclamantul nu a solicitat obligarea directă a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii pentru a se analiza raporturile de dreptul muncii dintre cele 2 părți. Obligația stabilită în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor s-a făcut prin raportare la dispozițiile art. 60 din Codul d e procedură civilă, art. 49 din Legea 500/2002 și art. 1 din nr.OUG 22/2000.
Pentru aceste considerente se constată că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Curtea constată că recursul Ministerului Apărării este nefondat.
Prin raportare la dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000, art. 16 din Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată că este discriminatorie acordarea sporurilor de 30 % și, respectiv, 40 % prevăzute de OG nr. 24/2004 și art. 24 alin. 4 din Legea nr. 508/2004, doar magistraților indicați de aceste acte normative, fără existența unei justificări obiective și rezonabile.
Curtea are în vedere și Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie obligatorie, conform art. 329 (3) Cod procedură civilă conform căreia: "În aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din nr.OG 177/2002 și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art. 28 alin. 4 din nr.OG 43/2002, modificată prin nr.OUG 24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr. 60/2004 stabilește: Drepturile salariale prevăzute de aceste texte se cuvin tuturor magistraților".
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de Ministerul Apărării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea reclamanților, și la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1290 din 4 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul lași.
Respinge recursurile declarate de Ministerul Apărării și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 1290 din 4 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
21.04.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
