Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 172/
Ședința publică din 13 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta, prin Sindicatul ACORD Tg-M, de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M și de chematul în garanție Consiliul Județean M, împotriva sentinței civile nr.1658 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentantul reclamantului-recurent Sindicatul ACORD Tg-M, consilier juridic, reprezentantul pârâtei-recurente M, consilier juridic, reprezentanta chematului în garanție-recurent Consiliul Județean M, consilier juridic și reclamanții-intimați, lipsă fiind reclamanta-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar recurentul Consiliul Județean Maf ormulat întâmpinare la recursurile declarate de sindicat și DGASPC
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Reprezentantul reclamantului-recurent solicită admiterea recursului, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată. Totodată, solicită respingerea recursurilor declarate de pârâta DGASPC M și chematul în garanție Consiliul Județean
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului conform memoriului de la dosar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii formulată de reclamanți. În ceea ce privește recursurile declarate de pârâtă și de chematul în garanție, solicită respingerea acestora ca nefondate.
Reprezentanta chematului în garanție-recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive, privind acordarea sporului de dispozitiv, precum și a cererii de chemare în garanție.
Reclamanții-intimați lasă la aprecierea instanței soluția în cauză.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1658 din 06.10.2008 a Tribunalului Mureșs -a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2005-24.02.2005; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului M; s-a obligat pârâta la plata în favoarea fiecărui reclamant a indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecărui reclamant, cuvenite pentru perioada 25.02.2005-30.06.2005; s-a dispus ca sumele menționate cuvenite reclamanților să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei indemnizații și până la data executării efective a hotărârii, s-au respins restul pretențiilor reclamanților ca prescrise; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de M, în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean M; a fost obligat chematul în garanție Consiliul Județean M să aloce în favoarea M, fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că sporul de dispozitiv li se cuvin reclamanților potrivit art.13 din Legea nr.138/1999 și pct.9.2. din.nr.496/2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanta, prin Sindicatul ACORD Tg.M și pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M și de chematul în garanție Consiliul Județean
Reclamanta, prin Sindicatul ACORD Tg.M, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, ca netemeinică și nelegală, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că în cauză sunt incidente prev. art.304 pct.9 Cod pr.civilă, sentința fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
rgumentele pe care se fundamentează susținerile lor au în vedere faptul că la nivelul M drepturile salariale pentru luna ianuarie 2005 s-au plătit în cursul lunii februarie 2005, iar cele pentru februarie 2005 s-au achitat în luna martie 2005, fapt pentru care dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data la care aceasta a luat la cunoștință de faptul că acest spor nu i-a fost acordat, constatare care nu putea fi făcută decât în luna februarie 2005, lună în care aceasta a primit salariul pentru luna anterioară.
Prin coroborarea cu argumentul că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la data de 25 februarie 2005, rezultă fără putință de tăgadă faptul că acesta era în termen să solicite drepturile începând cu luna ianuarie 2005 și, pe cale de consecință, respingerea pretențiilor reclamantei pentru perioada 01.01.2005-25.02.2005, nu are un fundament legal, impunându-se modificarea hotărârii atacate.
Pârâta M, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, modificarea în parte a hotărârii judecătorești și respingerea acțiunii formulate.
În motivarea recursului a arătat că prin noțiunea de personal civil legiuitorul se referă doar la acel personal încadrat cu contract individual de muncă în cadrul unităților militare prev.de art.1 și 2 din Legea nr.138/1999 iar reclamanta nu face parte din categoria acestui personal, după cum nici Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M nu face parte din categoria unităților prevăzute de actul normativ mai sus arătat.
În drept, au fost invocate prev. art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Pârâtul Consiliul Județean M, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate, cu consecința respingerii în totalitate ca nefondată a acțiunii formulate de către reclamanți și suspendarea în temeiul art.300 alin.3 Cod pr.civilă, a executării sentinței atacate până la soluționarea recursului.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9, art.277 Cod procedură civilă și OUG nr.123/2003.
În motivarea cererii s-a arătat că dispozițiile legii nr.138/1999 nu au putut fi aplicate la nivelul instituției recurente (administrație publică locală), cu atât mai mult cu cât prevederile legislative privind salarizarea personalului contractual încadrat la instituțiile publice nu prevede acest spor.
S-a mai solicitat suspendarea executării sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041și 306 alin.2 Cod pr.civilă, instanța constată ca recursurile declarate sunt nefondate, din următoarele considerente:
Reclamanții fac parte din categoria personalului civil, contractual din cadrul M, instituție publică ce funcționează în subordinea Consiliului județean, potrivit Hotărârii de Guvern nr.1434/2004 privind atribuțiile și regulamentul cadru de organizare și funcționare ale Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M.
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militate în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul instituțiilor prev. la art.1 beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice s-a reorganizat conform prev.OUG nr.63/2003.
Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 a emis ordinul nr.496/28.07.2003, prin pct.9, 2 prevăzând că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală.
Ministerul Administrației și Internelor emite ordine care stabilesc obligații și în seama personalului contractual din cadrul autorităților publice locale, caz în care se poate vorbi de o anumită subordonare legală.
Astfel, conform art.14 pct.4 din OUG nr.63/2003 Ministerul Administrației și Internelor îndrumă și sprijină autoritățile publice locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale.
Ordinul mai sus amintit are caracterul unui act administrativ de autoritate, cu forță juridică deplină și, în cazul neîndeplinirii unor condiții de validitate își produce efectele juridice pentru care a fost emis până la data constatării nulității de către organul competent.
Prin urmare beneficiază de indemnizația de dispozitiv și personalul civil din administrația publică, fără a diferenția între administrația centrală și cea locală.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune aferentă perioadei 01.01.2005-24.02.2005 potrivit art.166 alin.1 Codul muncii, aceasta este întemeiată, deoarece petitul de acțiune are în vedere drepturi scadente în luna ianuarie și februarie 2005 iar acțiunea a fost înregistrată în 25 februarie 2008.
Față de cele ce preced, ținând seama și de prev.art.312 Cod pr.civilă urmează să se respingă recursurile declarate ca nefondate.
Cererea de suspendarea nu s-a pus în discuția părților, întrucât litigiul a fost soluționat irevocabil la al doilea termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Sindicatul ACORD Tg-M, cu sediul în Tg.M,-, jud. M, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Târgu-M,-, jud. M și de chematul în garanție Consiliul Județean M,cu sediul în Tg.M,-, împotriva sentinței civile nr.1658 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Sz.
Tehnored.CC/2 ex.
02.03.2009
Jd.fd.
Asist.jud. C-tin
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
