Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1731/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1731
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
xxxx
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, -, -, -, a, A, și G împotriva sentinței civile nr. 1015/29.10.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții reclamanți, prin cererea de recurs, solicită judecarea cauzei în lipsă în baza art.242 pct.2 pr.civ, după care, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționarea acesteia.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Olt reclamanții, -, -, -, a, A, și G reprezentați prin mandatar- au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu anul 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești, să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă, iar să aloce fondurile necesare achitării sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut existența unei discriminări între personalul auxiliar de specialitate din sistemul judiciar pe de o parte și alte categorii de salariați din sistemul bugetar în condițiile în care prin diverse acte normative speciale, doar pentru aceștia din urmă a fost prevăzut beneficiul unui spor de confidențialitate în cuantum variabil.
Prin sentința nr.1015 din 29 octombrie 2007 Tribunalului Olta fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, a, A, și G reprezentați prin mandatar-, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că actele normative invocate de către reclamanți prevăd acordarea sporului de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor clasificate așa cum sunt definite în Legea nr.182/2002 iar reclamanții nu pot beneficia de sporul solicitat întrucât în primul rând nu manipulează și nu gestionează informații clasificate, iar legile invocate nu prevăd expres acordarea sporului și pentru personalul auxiliar de specialitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal și motivat recurs, reclamanții, -, -, -, a, A, și G reprezentați prin mandatar-, arătând în esență că natura juridică a obligației de confidențialitate reprezintă o clauză legală a raportului de muncă, o clauză obligatorie (iar nu facultativă ca în dreptul comun al muncii ) însă raportul de muncă indiferent dacă este tipic sau atipic are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
Din acest motiv obligația și prestația de confidențialitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale în sensul dispozițiilor prevăzute de art.155 din CM și art.26 raportat la art.1 și art.295 din CM, indiferent de categoria socio-profesională, astfel că se află într-o situație identică cu tot celălalt personal din unitățile bugetare.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă și nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii dreptului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz. art. 3041. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenții reclamanți au statutul de personal auxiliar și personal conex în cadrul Tribunalului O l
Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi al personalului din organele autorității judecătorești, care este actul normativ aplicabil pentru perioada pentru care a fost solicitat sporul de confidențialitate de până la 15%, precum și OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești - în vigoare în prezent - nu au dispoziții în sensul acordării dreptului solicitat de reclamanți.
Potrivit art. 5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă.
Codul muncii definește noțiunile de discriminare directă și discriminare indirectă. Astfel, alineatul 3 al art. 5 din Codul muncii arată că, constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință întemeiate pe unul sau mai multe criterii prevăzute la alineatul 2, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alineatul 2, dar care produc efectele unei discriminări directe.
OG 137/2000 reglementează explicit modalitățile prin care se realizează eliminarea tuturor formelor de discriminare și anume prin instituirea unor acțiuni afirmative sau a unor măsuri speciale pentru persoanele și grupurile de persoane aparținând minorităților naționale, pentru comunitățile minorităților naționale, respectiv în vederea protecției grupurilor defavorizate atunci când acestea nu se bucură de egalitatea șanselor, precum și prin sancționarea comportamentului discriminatoriu.
Curtea reține că, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr. 567/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin legea specială.
Este adevărat că potrivit art. 78 din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, însă situația acestei categorii de personal nu poate fi considerată comparabilă cu ce a altor categorii de personal pentru care se prevede în mod expres în legislație acordarea sporului de confidențialitate.
Situația personalului auxiliar de specialitate și a personalului conex al instanțelor nu poate fi considerată comparabilă cu cea a personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională al căror statut este reglementat de Legea nr. 360/2002, întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și îndatoririle acestora sunt diferite. Totodată categoriile de informații pentru care se acordă sporul de confidențialitate la care se referă OG 19/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și anume informațiile clasificate este diferit de cele la care se referă Legea nr. 567/2004, privind statutul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, și anume informații confidențiale.
Pe de altă parte, situația personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești nu poate fi considerată comparabilă cu cea a funcționarilor publici, întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite - Legea 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, OG 6/2007, privind măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
Astfel, OG 6/2007 a instituit sporul de confidențialitate pentru anumite categorii de funcționai publici, și anume, funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Curtea reține că acest act normativ menționat mai sus nu se referă la alte categorii de salariați din sistemul public precum personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Situația personalului auxiliar de specialitate al instanțelor nu poate fi considerată comparabilă nici cu cea a membrilor plenului și a altor salariați din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și nici cu cea a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite, respectiv Legea nr. 656/2002, privind prevenirea spălării banilor, OG 137/2000, OG 2/2006 și OUG 24/2000.
Curtea reține că dreptul solicitat de recurenții reclamanți nu face obiectul art. 14 al CEDO, întrucât Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea 103/2006, consacră expres la art. 1 că, exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare situație, astfel că nu poate fi aplicat, în speță, câtă vreme nu există nici un text legal care să recunoască dreptul la spor de confidențialitate.
Prevederile art. 14 din Convenție, așa cum CEDO a statuat în jurisprudența sa, nu are o existență independentă, întrucât are efect doare în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și protocoalelor sale. Se reține că dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental apărat și garantat de Convenție.
Acest drept nu face obiectul reglementării constituționale din art. 16, potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, întrucât Curtea Constituțională a statuat în numeroase decizii de speță - decizia nr. 108/14.02.2006 - că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și apărate de Constituție.
Față de cele statuate de decizia Curții Constituționale, sporurile, premiile și alte stimulente nu reprezintă drepturi fundamentale atunci când sunt acordate prin acte normative, deci cu atât mai mult acestea nu sunt drepturi fundamentale dacă nu sunt acordate pin acte normative.
în hotărârea nr. 232/29.08.2007 a statuat că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că hotărârea instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților este legală și temeinică, astfel că în baza art. 312. va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, -, a, A, și G împotriva sentinței civile nr. 1015/29.10.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.
Ex.2/MC/25.04.2008
Jud.fond.
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea, Doina Vișan
