Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1764/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1764/
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, cu domiciliul ales în Tg-M, Bd. 1 - 2. nr.79, jud. și de pârâții Spitalul Municipal S, cu sediul în Tg-M,-, județul M și Ministerul Sănătății cu sediul în B, sector 1,--3, împotriva sentinței civile nr. 706 din12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentanta reclamanților-recurenți, av. și reprezentantul pârâtuluiu-recurent Spitalul Municipal S, av., lipsă fiind reclamanții-recurenți, pârâtul-recurentul Ministerul Sănătății Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentanta reclamanților-recurenți depune la dosar înscrisuri privind desfășurarea procedurilor ginecologice și obstetricale în blocurile operatorii, un exemplar din aceste înscrisuri fiind comunicat cu reprezentantul pârâtului-recurent.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Reprezentanta reclamanților-recurenți solicită admiterea recursului, prevalându-se de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și obligării pârâților, în solidar, la plata despăgubirilor echivalente cu diferența drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, începând cu data de 23 decembrie 2005, actualizarea sumelor în raport de indicele ratei de inflație și în conti9nuare până la încetarea stării de discriminare, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că reclamanții-recurenți sunt discriminați în raport cu celelalte categorii de personal care beneficiază de sporul de 50%, respectiv personalul mediu sanitar și cel auxiliar sanitar, având în vedere că aceștia își desfășoară activitatea în blocul operator, în aceleași condiții ca și celelalte categorii de personal. În ceea ce privește recursurile declarate de pârâți, solicită respingerea acestora ca nefondate.
Reprezentantul pârâtului-recurent Spitalul municipal S solicită admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii atacate pentru motivul prev. de art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, rejudecarea cauzei și pe fond respingerea acțiunii reclamanților. Precizează că, unul din motivele de recurs invocate este eroarea materială strecurată în hotărârea instanței de fond în sensul că, deși în minută se menționează că soluția s-a pronunțat în ședința publică din 12 mai 2009, în dispozitivul sentinței s-a trecut data de 12 iunie 2008. A mai arătat prin motivele de recurs împrejurarea că prima instanță nu s-a pronunțat în dispozitivul hotărârii asupra excepției lipsei parțiale dreptului la acțiune invocată de Ministerul Sănătății Cu privire la fondul cauzei, menționează că actele normative care reglementează acordarea sporului de 50% solicitat de reclamanți prevăd în mod expres că de aceste condițiile beneficiază doar personalul mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator. Totodată, solicită respingerea recursului declarat de reclamanții-recurenți ca neîntemeiat.
Referitor la eroarea materială invocată, reprezentanta reclamanților-recurenți apreciază că este vorba de o eroare materială evidentă care urmează să fie îndreptată de către Tribunalul Mureș.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.706 din 12 mai 2009 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș, s-a respins lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, s-a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea în solidar a pârâților la plata pentru viitor a despăgubirilor și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Spitalul Municipal S, și Ministerul Sănătății Publice.
Prima instanță a obligat pârâții în solidar să plătească în favoarea fiecărui reclamant o despăgubire echivalentă cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, calculat pentru timpul efectiv lucrat în blocul operator, începând cu data de 23.12.2005, ori cu data angajării la Spitalul Municipal S dacă este ulterioară acestei date și până la încetarea stării de discriminare a reclamanților, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației, de la scadența lunară a fiecăreia până la data plății efective.
De asemenea, instanța a obligat pârâtul Spitalul Municipiului S să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor bănești menționate, a respins restul pretențiilor reclamanților și a obligat pârâții la plata sumei de 4165 lei către reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că deși Ministerul Sănătății Publice nu are calitate de angajator, are legitimare procesuală pasivă, întrucât are atribuții privind elaborarea bungetului de venituri și cheltuieli ale instituțiilor sanitare publice.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că reclamanții sunt angajați la Spitalul Municipal S, în funcția de medici obstetricieni - ginecologi, desfășurându-și activitatea de chirurgie atât în cadrul secțiilor de specialitate, cât și în blocul operator.
Prin OUG nr.115/2005 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, la art.13 s-a prevăzut că sporurile se acordă în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, iar la lit.e s-a prevăzut sporul pentru condiții deosebit de periculoase.
Prin Legea nr.125/2005, la art.13 lit.e al OUG menționat, s-a introdus mențiunea că personalul blocului operator constituie o categorie de personal medico-sanitar care își desfășoară activitatea în codiții deosebit de periculoase.
Prin OG nr.17/2008, art.13 lit.e a fost modificat în ceea ce privește sintagma personalul blocului operator prevăzându-se "personalul încadrat în blocul operator".
Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.721/2005, prin care s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în anexa 2 la lit. d pct.4, s-a prevăzut că se acordă sporul de 50% din salariul de bază personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator.
Prima instanță a mai reținut că acordarea acestui spor numai personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, excluzând categoria medicilor, care își desfășoară activitatea în blocul operator, este discriminatorie, în contextul în care și aceștia din urmă își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâții.
Astfel, recurenții reclamanți, au solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții reclamanți au arătat că pentru perioada în litigiu nu s-a ținut o evidență concretă a timpului efectiv desfășurat în blocul operator, întrucât timpul operațiilor nu poate fi evidențiat, pentru că durata unei intervenții este diferită de la caz la caz.
Recurenții au mai arătat că actele normative care reglementează îndreptățirea personalului mediu la sporul de 50% pentru condiții deosebit de periculoase nu face distincție după numărul de ore lucrate efectiv în blocul operator, iar sporul nu se raportează la ore, ci la salariul de bază.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Spitalul Municipal Sas olicitat, în principal, casarea sentinței atacate, iar, în subsidiar, modificarea acesteia în parte în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă sub aspectul faptului că în minută și în dispozitiv se precizează ca dată a pronunțării hotărârii 12 iunie 2008, în condițiile în care în sentință se arată că ședința publică a avut loc la data de 12 mai 2009, aspect care atrage nulitatea hotărârii.
Recurentul pârât a mai arătat că deși în considerente prima instanță motivează soluția de respingere a excepției lipsei parțiale a dreptului la acțiune invocată de Ministerul Sănătății Publice, în dispozitiv lipsește soluția pe această excepție, iar cu privire la excepția necompetenței materiale, instanța s-a pronunțat prin dispozitiv, însă nu este analizată această excepție în considerentele sentinței.
Recurentul a precizat că pârâții nu sunt angajați ai blocului operator, neexistând o astfel de structură în cadrul Spitalului Municipal S, ci o sală de operații, iar actele normative care reglementează acordarea sporului solicitat de reclamanți prevăd în mod expres că de acesta beneficiază numai personalul mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, astfel că hotărârea atacată este nelegală.
Recurentul a mai criticat soluția primei instanțe sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, în contextul în care xerocopia chitanței depusă la dosarul cauzei face dovada plății onorariului avocațial în baza contractului de asistență juridică nr.108/2009 fiind achitat de o persoană care nu are calitatea de reclamant, iar nu în baza contractului de asistență juridică nr.109/2009.
În drept, recurentul Spitalul Municipal Sai nvocat dispozițiile art.105 alin.2, art.304 pct.5, 7, 8, 9 din Codul d e procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Sănătății Publice a solicitat prin recursul promovat, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că nu are legitimare procesuală pasivă în cauză,întrucât nu are atribuții în privința plății drepturilor salariale.
De asemenea, Ministerul Sănătății Publice a arătat că potrivit Ordinului nr.1778/2006 în blocul operator se poate încadra numai personal mediu și auxiliar sanitar și numai aceste categorii de salariați pot beneficia de sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, hotărârea primei instanțe fiind nelegală sub acest aspect.
În drept, recurentul Ministerul Sănătății Publice a invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9, art.312 alin.3 și art. 304 ind.1 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 304 ind. 1.pr.civ. instanța de control judiciar reține următoarele:
Cu privire la motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 din Codul d e procedură civilă, invocat de recurentul Spitalul Municipal S, respectiv acela că prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă, constată că ultimul termen de judecată în fața primei instanțe a fost la data de 05 mai 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 12 mai 2009. Atât în minută, cât și în dispozitivul hotărârii s-a făcut mențiunea că sentința a fost pronunțată la data de 12 iunie 2008.
În practicaua hotărârii s-a menționat corect faptul că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din data de 05 mai 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 12 mai 2009.
Conform art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrară.
Într-adevăr, din eroare, în dispozitiv și în minută, s-a menționat ca dată a pronunțări hotărârii 12 iunie 2008, fiind în mod evident o eroare materială, care poate fi îndreptată urmând procedura reglementată la art. 281 din Codul d e procedură civilă.
Această eroare însă nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii, care să atragă incidența dispozițiilor art.304 pct.5 din Codul d e procedură civilă, aceasta cu atât mai mult cu cât chiar lipsa din dispozitiv a mențiunii că pronunțarea s-a făcut în ședință publică atrage nulitatea relativă a hotărârii, numai dacă se dovedește că s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, or, în speță s-a menționat din eroare o altă dată decât cea consemnată în practicaua hotărârii, fiind evident faptul că hotărârea s-a pronunțat la data de 12 mai 2009.
Prin urmare, Curtea constată că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.5 din Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește excepția lipsei parțiale a dreptului la acțiune invocată de Ministerul Sănătății Publice, Curtea va înlătura criticile recurentului Spitalul Municipal S, în sensul că lipsește din dispozitiv soluția primei instanțe asupra acestei excepții, cu toate că în considerente este argumentat motivul respingerii excepției.
În acest sens, Curtea constată că asupra acestei excepții prima instanță s-a pronunțat prin încheierea din data de 05 martie 2009, astfel că soluția nu trebuia reiterată în dispozitivul hotărârii.
Referitor la mențiunea din dispozitivul hotărârii privind respingerea excepției necompetenței materiale, Curtea constată că într-adevăr, în cuprinsul hotărârii nu se regăsesc motivele soluției asupra acestei excepții.
În acest sens, instanța constată că această excepție a fost soluționată de prima instanță pe parcursul judecării procesului, respectiv prin încheierea din data de 05 martie 2009. Era inutil ca instanța să reia considerentele deja expuse în încheierea de la acea dată cu privire la excepția în discuție, cum, de altfel, nu era necesar a se relua în dispozitivul hotărârii soluția asupra acestei excepții, însă faptul că totuși s-a făcut această mențiune, nu atrage nicio sancțiune.
În ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, critica formulată de acest recurent urmează a fi înlăturată, constatând că în mod legal prima instanță a respins această excepție, întrucât, deși nu are calitatea de angajator în raport cu reclamanții, Ministerul Sănătății Publice are legitimare procesuală pasivă, pentru că, potrivit art.1 din HG nr.862 din 28 iunie 2006, privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății Publice, acesta este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, având ca atribuții principale, potrivit art.2 din același act normativ, printre altele, asigurarea, în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, resurselor umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din sistemul de sănătate, urmărind gestionarea eficientă a resurselor alocate sistemului de sănătate. De asemenea Ministerul Sănătății Publice are atribuții privind fundamentarea necesarului de servicii medicale, precum și resurselor financiare pentru funcționarea sistemului de sănătate. Totodată, potrivit prevederilor art.4, pct.48 din HG nr.862/2006, Ministerul Sănătății Publice elaborează norme metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli de către instituțiile sanitare publice și (pct.49) avizează bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa.
În consecință, Curtea va înlătura criticile recurentului Ministerul Sănătății Publice sub aspectul legitimării procesuale pasive a acestuia.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că reclamanții sunt angajați ai Spitalului Municipal S, în funcția de medici obstetricieni - ginecologi, specificul muncii acestora presupunând desfășurarea activității atât în cadrul secțiilor de specialitate, cât și în blocul operator.
Prin OUG nr.115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, la art.13 s-a prevăzut că sporurile se acordă în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, iar la lit.e s-a prevăzut sporul pentru condiții deosebit de periculoase.
Prin Legea nr.125/2005 la art.13 lit.e al OUG menționată s-a introdus mențiunea că personalul blocului operator constituie o categorie de personal medico-sanitar care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase.
Prin OG nr. 17/2008, art. 13 lit. eaf ost modificat în ceea ce privește sintagma personalul blocului operator prevăzându-se "personalul încadrat în blocul operator".
Prin Ordinul Ministrului sănătății nr.721/2005 s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, regulamentul stabilind obiectivele și principiile, precum și criteriile de acordare a acestor sporuri, avându-se în vedere factori cum ar fi riscul de îmbolnăvire, solicitarea nervoasă, indicii de morbiditate. În Anexa 2 la lit. d pct. 4 din Regulament s-a prevăzut că se acordă sporul de 50% din salariul de bază personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator.
La încadrarea locurilor de muncă în categoriile enunțate de lege și regulament au fost avuți în vedere factori precum natura factorilor nocivi, intensitatea de acțiune a acestora asupra organismului, durata de expunere la acțiunea factorilor nocivi, condiții de muncă ce implică efort fizic, suprasolicitare nervoasă (art. 7 din Regulament).
Aceleași norme ale regulamentului reglementează situația particulară a persoanelor care își desfășoară activitatea la unul din locurile de muncă prevăzute în regulament sau își desfășoară activitatea fracționat în mai multe locuri de muncă (art.11 și 13 din Regulament) cum este situația medicilor ginecologi, care pot și trebuie să beneficieze de sporul prevăzut pentru locurile de muncă respective, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste locuri.
Conform statelor de plată aflate la dosarul cauzei reclamanții nu au primit sporul de 50% pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase.
Angajatorul a omis să aibă în vedere natura acestui spor sau mai exact condițiile exprese de acordare, respectiv "medicii din blocul operator și sala de operații, unde există risc de contaminare, executând intervenții chirurgicale de urgență". Acest spor poate și trebuie să fie acordat, în situațiile de excepție prevăzute de lege, respectiv în legătură cu efectuarea intervențiilor de urgență.
Astfel cum s-a arătat anterior, în general, atât condițiile de stabilire a procentelor de spor, cât și încadrarea locurilor de muncă în diferite categorii, au în vedere acoperirea în plan material a riscului de îmbolnăvire sau prevenirea îmbolnăvirilor de orice natură, pe care le presupune activitatea în mediul spitalicesc.
activității reclamanților presupune desfășurarea activității atât în condiții ce solicită o încordare psihică foarte ridicată, condiții deosebite, în compartimente cu paturi postoperatoriu ( anexa 3 lit. b pct. 17), cât și în blocul operator (anexa 2 lit. d pct.4).
Desfășurarea, în mod obiectiv, a activității în două compartimente distincte (secție și bloc operator), naște în favoarea reclamanților dreptul la aplicarea prevederilor art.11/13 din Regulament.
Aceste din urmă dispoziții legale nu presupun îndeplinirea condiției ca o categorie de personal, vizată astfel, să fie cuprinsă expres în anexa corespunzătoare a regulamentului, ci presupun doar, ca activitatea să se desfășoare și în locurile de muncă, altele decât cele obișnuite sau curente.
Instanța constată că reclamanții au fost discriminați, având în vedere politica salarială a angajatorului, care fără o explicație rezonabilă a acordat sporul de 50% numai personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, excluzând categoria medicilor ginecologi, care își desfășoară activitatea în blocul operator.
Prevederile art.11 și 13 din Regulament oferă angajatorului posibilitatea de a aplica în mod echitabil legislația de salarizare în raport de specificul activității salariatului, locul sau locurile unde își desfășoară activitatea și riscurilor de îmbolnăvire la care este supus.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.155 din Codul muncii ). Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Astfel, considerentul pentru care se acordă sporul de 50% este desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase, iar reclamanții și-au desfășurat activitatea în blocul operator în aceleași condiții ca personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar.
Chiar dacă reclamanții și-au întemeiat cererea și pe dispozițiile Legii nr.137/2000, în concret pretențiile acestora ce fac obiectul acțiunii vizează modalitatea de calcul și plată a drepturilor salariale aferente activității desfășurate și în considerarea locului/ locurilor de muncă în care aceasta s-a desfășurat efectiv.
În același context, Curtea constată că reclamanții au depus la dosarul cauzei, sentința civilă nr.1287 din 20 iunie 2008 Tribunalului Mureș, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1561/R din data de 14 noiembrie 2008 Curții de Apel Tg.-M (filele 6-11), prin care s-a recunoscut colegilor reclamanților, medici chirurgi la Spitalul Municipal S, dreptul la sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase.
Analizând cererea reclamanților din perspectiva celor două hotărâri judecătorești invocate, precum și deciziile nr.1639/R din 02.12.2008 și nr. 1610/R din 15.10.2009 pronunțate de Curtea de Apel Tg.-M, instanța constată că la nivelul instanței de control judiciar există o practică judiciară constantă în privința problemei juridice aflată în discuție, în sensul recunoașterii dreptului medicilor care își desfășoară activitatea și în blocul operator la acordarea sporului de 50% pentru condiții deosebit de periculoase.
Prin urmare, reclamanții au osperanță legitimăde a obține drepturile bănești solicitate, neexistând vreo justificare obiectivă și rezonabilă pentru o diferență de tratament a reclamanților în raport de alte persoane aflate în situații similare. În caz contrar, s-ar crea o altă situație de discriminare în ceea ce-i privește pe reclamanți, din perspectiva prevederilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului coroborat cu art.1 din Protocolul nr.1 la aceeași convenție (cauza Beian împotriva României).
Având în vedere aceste argumente instanța de control judiciar constată că pretențiile reclamanților sunt întemeiate doar în parte, în sensul în care despăgubirile li se cuvin numai pentru timpul efectiv lucrat în blocul operator, începând cu data de 23.12.2005, urmând a respinge din această perspectivă recursul reclamanților.
Astfel, împrejurarea că pentru perioada în litigiu nu s-a ținut de către angajator o evidență riguroasă a timpului petrecut în blocul operator, nu este de natură a determina îndreptățirea reclamanților la acordarea acestui spor pentru toată perioada menționată, aceasta întrucât prevederile regulamentului mai sus-menționat sunt clare în privința dreptului medicilor care își desfășoară activitatea atât în cadrul secțiilor, cât și în blocul operator.
Referitor la cheltuielile de judecată în primă instanță, la plata cărora au fost obligați pârâții,Curtea constată că reclamanții au dovedit cuantumul acestor cheltuieli cu chitanța nr.106 din 05.02.2009 (fila 201).
Astfel, conform chitanței menționate, prin mandatar, a achitat Societății civile de avocați & suma de 4165 lei, reprezentând onorariu avocațial conform contractului de asistență juridică nr.109/2009.
Conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 40 în dosarul primei instanțe, reclamantul, atât în nume propriu, cât și în calitate de mandatar al celorlalți reclamanți a încheiat contractul de asistență juridică nr.109/2009. Din această perspectivă în mod legal prima instanță a constatat că este întemeiată și probată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împrejurarea că plata sumei de bani reprezentând onorariu avocațial s-a făcut de către reclamantul, prin mandatar, nu schimbă cu nimic situația reținută anterior, atâta timp cât plata s-a făcut pentru serviciile prestate în baza contractului nr. 109/2009.
În ceea ce privește chitanța aflată la fila 172 în dosarul primei instanțe, în cuantum de 6400 lei reprezentând onorariu avocațial achitat de în baza contractului de asistență juridică nr.108/2009, instanța a înlăturat-o constatând că face dovada achitării onorariului avocațial într-o altă cauză și din eroare a fost atașată la acest dosar. Astfel, pârâții nu au fost obligați să achite această sumă, ci suma de 4165 lei, conform chitanței de la fila 201 din dosarul Tribunalului.
Față de cele reținute mai sus, Curtea va înlătura și aceste critici formulate de recurentul Spitalul Municipal
În consecință, Curtea constată că nu este incident niciunul din motivele de nelegalitate invocate de recurenți, astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate atât de către reclamanți cât și de către pârâți, împotriva sentinței civile nr.706 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, cu domiciliul ales în Tg-M, Bd. 1 - 2. nr.79, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 706 din12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Spitalul Municipal S, cu sediul în Tg-M,-, județul M și Ministerul Sănătății Publice, cu sediul în B, sector 1,--3, împotriva aceleiași hotărâri.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.
PRESEDNTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
10 exp.
08.12.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Cu opinie separată: în sensul admiterii recursurilor, modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamanților.
JUDECĂTOR
MOTIVAREA OPINIEI
Nu pot fi de acord cu opinia majoritară și cred că recursul formulat de pârâți este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții s-au adresat Tribunalul Mureș solicitând instanței obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând un spor de 50% din salariul de bază în condițiile art. 13 lit. e din nr.OUG 115/2004, de asemenea au solicitat anularea situației de discriminare creată prin dispozițiile discriminatorii prev. de lit. D pct. 4 din Anexa 2 din Regulamentul din data de 07.07.2005, și acordarea pe viitor a acestui spor de 50%.
Reclamanții și-au motivat cererea de chemare în judecată spunând că deși își desfășoară activitatea în blocul operator împreună cu personalul mediu sanitar ei nu beneficiază de sporul de 50%, fiind excluși prin dispozițiile legale mai sus menționate.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 283 și 284 din Legea nr. 53/2003 și pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancțiunea tuturor formelor de discriminare.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să le acorde sporul de 50% din salariul de bază începând cu data angajării la Spitalul Municipiului S și până la încetarea stării de discriminare.
Pentru a dispune acest lucru, Tribunalul Mureșa ajuns la concluzia că reclamanții se află într-o stare de discriminare în raport cu personalul mediu sanitar care lucrează în blocul operator, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin.1, art. 3 alin.2, art. 27 din nr.OG 137/2000. De asemenea, Tribunalul Mureșa invocat și dispozițiile art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum art. art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei.
Consider că în mod nelegal au fost invocate dispozițiile art. 2 și 27 din nr.OG 137/2000, după ce Curtea Constituțională printr-o serie de decizii ( exemplu nr. 818/2008 ) a constatat că ele vin în contradicție cu principiile constituționale, n măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul ca instanțele judecătorești au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanții nu și-ar fi întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OG 137/2000, și ar fi considerat că în realitate sunt cuprinși în categoriile de personal îndreptățite să beneficieze de acest spor, cererea nu era întemeiată.
Se constată că nr.OG 115/2004 a stabilit că salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar vor beneficia de sporuri în condițiile unui regulament adoptat de Ministerul Sănătății.
În Ordinul nr. 721 din 5 iulie 2005 emis de Ministerul Sănătății, sunt cuprinse dispoziții cu caracter general iar în anexe sunt prevăzute, pe de o parte locul de muncă pentru care se acordă sporuri, pe de altă parte categoriile de personal care sunt îndreptățite să le primească.
Așa cum chiar reclamanții au arătat, în anexa nr. 2 din Regulamentul adoptat prin Ordinul nr. 721/2005, la litera D pct. 4, doar personalul mediu sanitar și auxiliar încadrat în blocul operator beneficiază de sporul de 50% nu și medicii. În aceste norme s-a prevăzut o dublă condiționare: legată de locul de muncă precum și de categoria socio-profesională din care face parte personalul contractual din unitățile sanitare. Reclamanții deși își desfășoară activitatea în blocul operator nu intră în categoria personalului mediu sanitar sau auxiliar sanitar.
Trebuie menționat apoi faptul că pentru alte tipuri de sporuri a fost prevăzut nu numai personalul mediu sanitar dar și personalul de specialitate cum este cazul sporului prevăzut în anexa 2 lit. B pct. 1.
Este adevărat că la pct. II din Regulament, la dispozițiile cu caracter general, se prevede la art. 11 și 13, că personalul care în cadrul programului de muncă își desfășoară activitatea fracționat la mai multe locuri de muncă prevăzute în anexele regulamentului, cu sporuri diferite vor beneficia de sporul prevăzut pentru fiecare loc de muncă în raport cu timpul efectiv lucrat. Aceste dispoziții însă nu vin în contradicție cu normele speciale cuprinse în anexă pentru că așa cum am arătat mai sus, reclamanții ar fi putut beneficia de sporul de 50% doar dacă ar fi îndeplinit cele două condiții cumulative prevăzute la anexa 2 lit. D pct. 4. Doar personalul care îndeplinește condițiile pentru acordarea unor sporuri pentrutoate locurile de muncăunde își desfășoară activitatea poate deveni beneficiar, fracționat, a sporurilor prevăzute în anexele acestui regulament.
Așadar, legiuitorul a limitat acordarea acestui spor solicitat de reclamanți doar la anumită categorie socio-profesională, din care reclamanții nu fac parte. Numai ulterior, prin modificarea nr.OG 115/2004 prin Legea nr. 304/2008, intrată în vigoare la data de 20 decembrie 2008, s-a stabilit că tot personalul din blocul operator este îndreptățit să primească un spor cuprins între 50 - 100% din salariul de bază ( art. 13 alin.1 lit. e ). Doar începând cu această dată, reclamanții în calitate de medici, sunt îndreptățiți să primească acest spor nu și anterior.
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul trebuia admis, iar hotărârea instanței de fond modificată, în sensul respingerii în întregime a acțiunii civile.
Judecător
Red.
Tehnored.
10 exp./28.12.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
